Bătălia care se duce în aceste săptămâni, o parte la vedere, o altă parte în subteran, se îndreaptă spre reconfigurări spectaculoase ale scenei politice. Evident, miza finală o reprezintă puterea și influența. Este un război pe trei paliere:
- impunerea mesajului cheie pentru anul electoral 2016
- cucerirea unor segmente de electorat relevante
- recuperare unor oameni politici marginalizați, care mai au încă un cuvânt de spus.
La nivel public pare că avem de a face cu trei jucători de anvergură - Klaus Iohannis, Traian Băsescu, Liviu Dragnea.
Surprize pot să apară și de unde nu te aștepți, dar pe acestea le vom discuta separat.
Mesajele anului 2016
- Justiție și lupta anti-corupție.
- Naționalism, curent anti-refugiați, euroscepticism.
- Marile reforme din economie, administrație, educație și sănătate.
- Reforma partidelor, înnoirea clasei politice
Tema justiției și luptei anti-corupție rămâne, din ce în ce mai mult, monopolul lui Klaus Iohannis. Ceilalți doi jucători se vor apropia din ce în ce mai greu de ele în cheia populistă a momentului - ”DNA face curățenie și trebuie să-i ia pe toți politicienii, cu orice costuri”. Liviu Dragnea are o condamnare nedefinitivă cu suspendare și partidul decimat de procurori și judecători, abia ieșit de la guvernare. Traian Băsescu duce povara Elenei Udrea, acuzată de noi și noi fapte de corupție. Dragnea se poate poziționa cel mult neutru, deși în partid sunt destui lideri care rezistă în Parlament asaltului instituțiilor de forță. Băsescu e hotărât să meargă împotriva curentului, acuzând jocuri subterane în servicii și Parchete. Iohannis are anul viitor în mână pâinea și cuțitul numirii noilor șefi la DNA și PG, având astăzi un guvern favorabil, pus cu mâna lui.
Europa intră în vrie. Efectele crizei economice se simt încă și erodează subtil solidaritatea, cum e în cazul Greciei. În plus, apare criza refugiaților, urmată de războiul împotriva terorismului, din ce în ce mai prezent și amenințător pe bătrânul continent. După pericolul unui GREXIT, probabil, astăzi, amânat doar, apare și discuția despre BREXIT, adică desprinderea Marii Britanii de familia europeană. Oricât am vrea să ne ținem departe ca țară de acești nori negri care plutesc deasupra Occidentului, va fi imposibil să ignorăm consecințele și să minimalizăm temele. Euroscepticismul se face simțit și în România, mai ales după ”mini-revoluția” eșuată a lui Tsipras, care a aprins imaginația stângii, dar și după excesul de ospitalitate a Angelei Merkel în privința refugiaților, care a stârnit puternice proteste ale ultra-conservatorilor. Iohannis va rămâne probabil singurul pro-european (dublat de Cioloș), PSD, cu Dragnea, va juca prudent, iar Băsescu va pune jetoanele pe naționalism și euroscepticism.
În privința marilor reforme din societate, Iohannis, până acum absent, capătă voce, prin Cioloș și echipa sa tehnocrată, și va intra în competiție cu Traian Băsescu, un bun cunoscător al agendei reformatoare, după zece ani de mandat ca președinte. Unii sunt în postura de a aplica, cel din urmă vine de pe poziția confortabilă a criticului. Pe această axă, Dragnea și PSD nu vor avea niciun cuvânt de spus, fiind aplecați, în ultimii trei ani de guvernare, exclusiv asupra unor soluții punctuale populiste care vizează majorări salariale sau creșteri de pensii.
În ce privește reforma partidelor și înnoirea clasei politice, deși Traian Băsescu avea oarecum ”prima mână” până astăzi, cu al său PMP, format din oameni relativ noi și tineri, acum are un competitor tot din zona tandemului Iohannis-Cioloș. Echipa tehnocrată de la Palatul Victoria este formată în general din asemenea persoane tinere și competente, cu avantajul că în marea lor majoritate nu au mai fost în politică. Iohannis va avea, așadar, ”Partidul Cioloș” și la un moment dat acesta ar putea face joncțiunea cu liberalii, acum presați să se schimbe la față. Dragnea nu se va putea debarasa cu ușurință de figurile vechi și compromise de la nivel central și local. Ele aduc încă voturi, în ciuda unor încercări timide de delimitare, la ultimul Congres, de tot ce a reprezentat ”politica tranziției”.
Segmente electorale relevante
- Diaspora
- Clasa de mijloc din marile orașe
- Tinerii
- Pensionarii și asistații sociali
Introducerea votului prin corespondență aduce un surplus considerabil de voturi la alegerile parlamentare. Cetățeni români din afara granițelor pot fi accesați exclusiv pe rețelele de socializare și mediul online. Metodele tradiționale de apropiere de aceste categorii sunt din capul locului sortite eșecului. Doar un mesaj convingător și onest poate garanta succesul adjudecării unei părți semnificative din acest bazin electoral. Aici Iohannis și Băsescu au întâietate, fiind beneficiari anteriori ai simpatiei diasporenilor. PSD este net dezavantajat.
Clasa de mijloc din marile orașe a ieșit în număr mare să protesteze după incendiul din Colectiv cu sloganul ”Corupția ucide!”. Traian Băsescu însuși va avea probleme în a se apropia de acest segment, pe care va încerca să-l abordeze mai degrabă din perspectiva marilor reforme.
Tinerii vor putea fi și ei mobilizați doar prin semnale de noutate și non-convențional. Mai puțin informați, ei vor tresări mai ușor la comportamente ”cool”, la oameni mai relaxați, de vârsta lor, adică la forme mai deschise și ieșite din rutină.
În fine, ultima categorie va fi mai repede accesată de PSD, care va declanșa periodic asalturi ultra-populiste în Parlament, profitând de lipsa unei majorități coagulate manevrate de la Palatul Victoria.
Recuperarea marginalizaților
Există o categorie de politicieni, unii cu notorietate mai mare, alții mai puțin cunoscuți, care vor gravita în jurul centrilor de putere în anul electoral 2016, date fiind șansele lor reduse de a provoca breșe importante în plăcinta electorală.
Unii se regăsesc, desigur, la UNPR, consacrat ca un magnet pentru traseiști de la toate partidele, acum, însă izolat total ca formațiune pe scena politică.
O bună parte se ascunde în PNL și face parte din facțiunea foștilor pedeliști. Împinși spre periferie, hărțuiți de justiție sau rămași cu buza umflată după ce Iohannis a câștigat alegerile, aceștia se simt din ce în ce mai puțin bineveniți în ”noul PNL”, mai ales după ofensiva declanșată de Alina Gorghiu (via Cotroceni) pentru eliminarea ”greilor” din prima linie.
Tăriceanu și Geoană sunt două nume cu potențial electoral nevalorificat, dar care e puțin probabil să poată concentra mișcări politice semnificative în jurul lor. Operațiunile de recuperare vor fi probabil mai la îndemâna lui Dragnea și a lui Băsescu. Liberalii, Iohannis și Cioloș par a fi acum mai preocupați de eliminarea oricăror figuri compromise și de atragerea de nume noi.
Dezmoșteniții
În fine, există și o zonă mai exotică a ”dezmoșteniților”, care abia acum se coagulează, dar parcursul lor spre succes nu trebuie subestimat. E vorba de M10 și USB. Cele două partide, nou înființate, chiar dacă încă bâjbâie după un mesaj coerent, neavând acces nici la mijloacele de comunicare clasice, par a avea un destin comun. În ciuda unor orientări doctrinare divergente, M10 și USB(sau liderii lor) se adresează aceluiași tip de electorat. Liderii ambelor partide au mai intrat în teste electorale în 2012 și 2014, nu fără un oarece câștig.
Nicușor Dan pare astăzi cel mai bine poziționat pentru Primăria Capitalei. N-ar trebui să surprindă pe nimeni o posibilă victorie de tipul Oprescu în 2008 și Băsescu în 2000. Un asemenea rezultat ar da un vânt în pânze extraordinar pentru alegerile parlamentare. Focul ”schimbării” s-ar împrăștia cu repeziciune la nivel național. Dacă M10 și USB și-ar uni forțele, într-o alianță (așa cum a fost Alianța D.A. sau USL, dar la proporții mai mici), după alegerile locale, am putea avea un partid-arbitru de mărimea USD în 1996 (adică în jur de 13-15%), care să facă, practic, jocurile guvernării pentru următorii patru ani.
Așadar, avem niște actori de talie mai mare, Iohannis, Băsescu, Dragnea și niște actori mai mici. Dacă cei din urmă și-ar uni forțele, atunci scena politică ar putea arăta radical diferit față de cum arată astăzi. Pe fondul ofensivei DNA asupra clasei politice, electoratul prinde din ce în ce mai mult curaj și pare astăzi dispus să intre într-o nouă eră.
Sursa foto: BNPS, 'On the Road to Ypres' by Christopher Nevinson
Comentează