Industria europeană de apărare este fragmentată, este afectată de restructurări după Războiul Rece, iar unele țări și-au pierdut capacitatea de a fabrica tehnică militară, afirmă Christopher Foss, consultant al Jane's IHS Markit, într-un interviu pentru MEDIAFAX şi Monitorul Apărării şi Securităţii.
Christopher Foss, consultant pentru trustul media de analize militare Jane's by IHS Markit, vorbeşte, într-un interviu pentru agenţia MEDIAFAX şi Monitorul Apărării şi Securităţii, la conferința Armoured Vehicles Eastern Europe, despre starea industriei de apărare din Europa și necesitatea sporirii interoperabilității și cooperării între forțele armate europene.
Reporter: Pentru început, aș dori să vă rog să vorbiți despre domeniul dumneavoastră de specialitate. O scurtă prezentare pentru cititorii noștri.
Christopher F. Foss: Lucrez pentru Jane's, care este acum IHS Markit, iar aria mea de specialitate este cea privind vehicule blindate, artilerie, mortiere și rachete. Scriu pentru Jane's Defence Weekly, iar cea mai mare parte a activității mele se referă la securitatea internațională (...) așadar, folosesc aceste informații pentru a furniza date industriei, uneori și guvernelor. Bineînțeles scriu și articole pentru presa internațională din domeniul apărării, în special din punct de vedere tehnic, dar uneori și pe latura operațională.
Reporter: Care este opinia dumneavoastră cu privire la Fondul European de Apărare și noile politici ale UE în domeniul securității? Ce oportunități oferă aceste politici industriei europene de apărare?
Christopher F. Foss: Cred că industria europeană este foarte fragmentată, a trecut printr-o mulțime de restructurări în ultimii 20 de ani. După sfârșitul Războiului Rece, o mulțime de companii au dat faliment, iar unele țări și-au pierdut capacitatea. De exemplu, nu vom mai proiecta niciodată un alt tanc în Marea Britanie. Când am început să scriu, Royal Ordnance avea 20.000 de oameni, acum în întreaga industrie a apărării terestre din Marea Britanie sunt probabil patru sau cinci mii, industria s-a micșorat. Și există un număr de jucători cheie în Europa, de exemplu Germania, cu Krauss-Maffei Wegmann și Rheinmetall, în Franța, Nexter și Renault, care ar putea produce o gamă largă de vehicule pentru piața de export. Dacă vă uitați la Europa de Est, acum își schimbă vechile echipamente rusești cu echipamente noi. De exemplu, România a selectat Piranha V, un vehicul foarte bun, inițial dezvoltat ca o inițiativă privată de către MOWAG și GD (General Dynamics European Land Systems, n.red.) care, de asemenea, a început recent să fie fabricat pentru Danemarca. AMV, tot în zonă, a fost dezvoltat ca o inițiativă privată de Patria, dar s-a vândut foarte bine. Forțele armate ale Finlandei, au achiziționat numai 150, 95% sunt exporturi. Africa de Sud a achiziționat, Polonia a fabricat peste 800, au vândut câteva și Emiratelor Arabe Unite, astfel încât acest vehicul a fost un succes. Vehiculele 8x8 erau, în general, transportoare blindate, dar acum au evoluat spre vehicule multirol, cu alte cuvinte poți avea un modul de armament controlat de la distanță cu (o mitralieră) calibru .50, iar alte câteva țări dispun de un modul de armament controlat de la distanță cu un tun de 30 mm, (mitralieră) coaxială de 7,62 mm, lansatoare duble de rachete.
Australia a comandat peste 200 de vehicule pentru misiuni de recunoaștere, cu o turelă pentru două persoane și cu un tun de 30 mm, iar unele vehiculele sunt prezentate echipate cu un modul de apărare antiaeriană, tunul antiaerian de 35 mm, iar Germania a testat (vehiculul blindat) Boxer, care că are în partea din spate un modul de misiune ce se poate scoate și în locul lui pot fi puse alte lucruri, cum ar fi un sistem de artilerie de 155 mm.
Reporter: Care considerați că sunt perspectivele unui program comun de achiziții militare care se implică mai multe țări din această regiune?
Christopher F. Foss: Este foarte dificil, sunt de părere că fiecărei țări îi place să-și fabrice propriile lucruri, în unele cazuri, dacă achiziționezi 60, 70 sau 80 de transportoare blindate este probabil mult mai ieftin să cumperi direct de pe piață, dar în mod evident, țările doresc să asambleze (vehiculele), astfel încât este tipic ca dintr-o comandă de 200 de vehicule, primele 20 vor veni direct de pe linia de producție (a companiei), următoarele 30 sau 40 vor fi sub formă de kit-uri de asamblare, iar apoi lotul final îl veți fabrica în întregime și veți realiza asamblarea finală. Dar lucruri precum motorul, transmisia, anvelopele pentru roți, nu are niciun sens. Nimeni nu poate dezvolta un motor pentru 200 de vehicule, Scania are motoare foarte bune, MTU (MTU Friedrichshafen), Mercedes Benz, dacă vrei să transmisii, de la Zenith sau Allison, Allison sunt cele mai populare în acest moment. Deci, deși puteți asambla vehiculul, unele dintre aceste componente vor fi întotdeauna cumpărate, iar apoi țara dumneavoastră va selecta modulul de armament controlat de la distanță (...) în alte țări, guvernul a furnizat echipamentul, ca de exemplu, în Germania unde a fost o competiție, contractul a fost acordat companiei Rheinmetall, iar toate vehiculele blindate germane au module de armament controlate de la distanță furnizate de KMW (Krauss-Maffei Wegmann, n.red.), astfel că lucruri ca modulele de armament pot fi adesea furnizat de guvern, la fel ca sistemul de comunicații și radiourile, deoarece sunt standard în întreaga flotă de vehicule.
Reporter: Care sunt în opinia dumneavoastră trei concluzii principale ale acestei conferințe?
Christopher F. Foss: Avem nevoie de mai multă interoperabilitate, pentru început, trebuie să comunicăm unii cu ceilalți, acesta este un lucru de care avem nevoie. Apoi, dacă am putea avea un sistem standard de armament pentru vehiculele noastre de 8x8. Franța, 25 de milimetri, o alta țară are 30 mm pentru mașinile de luptă ale infanteriei, alta are 35 mm, Suedia are 40 mm, iar Marea Britanie tot 40 mm, deci nu exista ceva comun în acest sens. Dacă ne uităm la cele mai grele vehicule, la tancuri, în afară de una sau două țări, cele mai răspândite tancuri, Leopard sau Leclerc, au un tun de 120 mm (...) și unele țări în Europa de Est încă au T-72, deci în privința tancurilor ajungem acolo, dar pe segmentul de vehicule de infanterie mai avem un drum lung, chiar și armele de calibru mic sunt schimbate pentru a ajunge la standardul NATO. De asemenea, cred că este nevoie de antrenament, antrenament, antrenament, niciodată nu este prea mult antrenament cu muniție de război, acesta este modul în care vehiculele și trupele devin mai eficiente.
Comentează