Premium
Președintele RADET Gabriel Dumitrașcu a vorbit într-un interviu acordat PoliticScan despre problemele regiei, despre temerea că bucureștenii ar putea rămâne fără apă caldă și căldură în următoarele luni, dar a prezentat și soluțiile care ar duce la rezolvarea acestei crize a termoficării.
Gabriel Dumitrașcu explică gafele pe care le-a făcut PMB și Primarul Capitalei, care de altfel au dus la situația critică în care se află momentan RADET. Criză care îi va afecta pe bucureștenii din cele peste 550.000 de apartamente care primesc căldură și apă caldă de la RADET.
Vor rămâne bucureștenii fără apă caldă și căldură în această iarnă?
”În momentul de față nimeni nu poate garanta că vom avea căldură și apă caldă, într-un mod continuu, la toți consumatorii Bucureștiului. Care sunt explicațiile? Este rezultatul nefast al deciziilor amânate, nu doar în acest an, ci de-a lungul ultimilor ani la nivelul CGMB și al Primarului Capitalei, dar și a deciziilor amânate la nivelul autorităților centrale și al autorităților de reglementare. Se știe de cel puțin 10 ani că problema termoficării Bucureștiului este dominată de oncriză profundă. Pot spune că în acești zece ani nimeni nu a făcut nimic concret pentru a rezolva criza termoficării, ci din contră au apărut reglementări confuze sau contradictorii, care au făcut și mai dificilă funcționarea sistemului.
Concret trebuie spus că tariful actual al energiei termice a fost stabilit în toamna anului 2011, în baza costurilor din 2010. Chiar dacă legea energiei termice obligă autoritățile de reglementare, și cele locale, să ajusteze prețul în mod oportun, o dată cu majorarea celorlalte imputuri din sistem (și aici este vorba despre majorarea prețurilor la gaze naturale, energie electrică, apă, creșterea costurilor cu forța de muncă și în general a tuturor celorlalte componente) timp de 4 ani nimeni nu a vrut și nu și-a asumat această majorare.
Dacă s-ar produce majorări de preț cu ce sumă s-ar încărca facturile cetățenilor?
Problema trebuie pusă invers. Tot legea spune că între costul total al termoficării și costul suportat de consumatori, Primăria vine și poate acorda o subvenție astfel încât sistemul de termoficare, ca entitate economică, să lucreze pe principii economice. Deci nu există automat o influență directă în costul suportat de consumator, pentru că toată această creștere ar putea fi preluată pe bugetul PMB. Dar ca să întelegeți structura de cost a RADET trebuie să înțelegeți că la venituri totale, aprobate de Consiliul General de 1,2 miliarde, din care 1,18 miliarde vin doar din vânzarea energiei termice și a apei calde, avem un corespondent în costuri de 1,04 miliarde - costul cu materia primă - energia termică, la care trebuie să mai adăugăm costul cu gazul natural, cu energia electrică, astfel încât numai din aceste costuri cu materia primă, care contribuie la încălzirea Bucureștiului, depășim veniturile reglementate din vânzarea agentului termic. Lucrul asta s-a perpetuat în ultimii ani, diferența s-a dus pe pierdere, aceasta s-a răsturnat - rostogolit către furnizorii de agent termic și utilități, care la rândul lor au făcut datorii către furnizorii de gaze naturale, și asistăm acum la un sistem care tinde să se paralizeze reciproc, componentă cu componentă. De asta spun că soluția este una sistemică, gândită pe baze economice. Sistemul de termoficare nu este falimentar doar la nivelul Bucureștiului, ci în momentul de față pot să afirm că toate orașele din România, care mai au sisteme de încălzire centralizat, sunt în aceeași situație cu RADET-ul, adică falimentare.
RADET-ul ar trebui să iasă din administrarea PMB pentru a fi transformată în societate comercială? Ar rezolva asta situația?
Nu. Simpla schimbare a statutului juridic din Regie în Societate Comercială, lucru de altfel impus prin lege care trebuia făcut în urmă cu câțiva ani, dar a fost amânat, nu rezolvă problema de fond. Indiferent de forma juridică de organizare, PMB rămâne acționar unic. Noi cei din noul Consiliu de Administrație am elaborat și aprobat toate documentele pentru transformarea regiei în societate, dar repet: schimbarea regiei ca formă juridică nu rezolvă problema de fond. La nivelul Bucureștiului trebuie să privim lucurile în dinamica lor și să le evaluăm în mod corect. Sistemul actual de termoficare are câteva mari hibe de concep sau abordare. Odată, chiar dacă monopolul este consacrat în legea energiei termice pe partea de transport și furnizare, PMB prin Executiv vrea să extindă acest monopol inclusiv pe partea de furnizare și producție. Care sunt efectele: neavând o concurență reală pe partea de producție, nu poți stabili un preț competitiv, un preț rezultat din concurența producătorilor, un preț care să descrească față de prețul reglementat din momentul de față.
Chiar dacă la nivelul Bucureștiului avem o mare supracapacitate de producție, aceasta este prost dispusă pe harta orașului, adică nu respectă principiul sursa de producție cât mai apropiată de locul consum. Prea departe față de zonele unde furnizează energia și nici măcar nu sunt, cel puțin în zona de NORD și de EST, unde nu există nicio capacitate de producție, astfel încât împingem agentul termic din celelalte centrale pe distanțe care uneori ajung la anumite trasee și la 20 - 23 de kilometri.
Imaginați-vă ce înseamnă agentul termic ce intră într-o conductă la 85 de grade, la producător, și ce temperatură ar putea avea după 23 de kilometri parcurși pe conductă într-un interval de timp ce ar putea ajunge și la peste 12 ore?!?
Să vorbim despre infrastructura RADET...
Prima urgență ar fi crearea de noi surse de producție pe zona de NORD și de EST a Capitalei astfel încât să nu mai împingem agentul termic din Vestul sau Sudul orașului. Studiile spun că cel puțin 2 sau 3 noi surse de producție, în primă fază. Ele ar trebui răspândite în principalele zone de consum: o sursă de cogenerare în zona de NORD, probabil la Casa Presei Libere, una pe zona Colentina și una pe zona Titan.
Ca să continui cu criticile sistemului de producție...ar trebui la acest nivel schimbată reglementarea în ceea ce privește prețul energiei termice furnizate. Reglementatorul ar trebui să stabilească un preț local de referință, iar achiziția să se facă pe o piață competitivă, concurențială a agentului termic. În momentul de față achiziția de agent termic se face după reguli neeconomice - neconcurențiale. Te duci la cel care deține monopolul, la ELCEN, și iei cea mai mare cantitate din producție la un preț pe care nu îl poți controla, cenzura prin cerere și ofertă. Chiar dacă ai avea de unde lua din altă parte, contractul de furnizare aprobat de autoritatea de reglementare îți impune să respecți cantități și prețuri stabilite de reglementator. De asta spun că reglementatorul trebuie să stabilească un preț local maxim de furnizare, iar achiziția să se facă concurențial - competitiv sub acest preț. Deci fiecare producător într-o multitudine, într-o piață cu mai multe surse de producție, ar trebui să oferteze o cantitate, la un anume preț, care să nu depășească prețul de referință. Și atunci bucureștenii ar beneficia de o energie calitativ mai bună, dar în primul rând mai ieftină pentru că întotdeuna îți vei face încărcarea sistemului cu energia cea mai ieftină disponibilă în momentul respectiv. Vorbind de furnizare știm bine că în momentul de față consumatorii nu pot să își aleagă furnizorul. Vorbim de un monopol al RADET-ului, un pseudo - monopol acordat de municipalitate, lucru care nu este benefic, în primul rând, consumatorului. În mod firesc ar fi să avem o piață a furnizorilor astfel încât din competiție consumatorul să-și poată alege furnizorul care îi oferă cele mai bune condiții.
Fuzionarea ELCEN - RADET ar mai fi o soluție?
Am spus întotdeuna că privesc critic memorandumul încheiat în ceea ce privește fuziunea ELCEN cu RADET. Pentru că ELCEN are momentan o supracapacitate de producție, poate produce de trei ori mai mult decât poate consuma Bucureștiul într-o iarnă geroasă cu temperaturi de minus 25 de grade. În aceste condiții Bucureștiul are nevoie de 2 mii de gigacalorii pe oră, iar ELCEN-ul poate produce în jur de circa 6 mii de gigacalorii pe oră. Diferența de 4 mii de gigacalorii pe oră înseamnă niște costuri suplimentare cu aceste capacități (de amortizare, de întreținere, operațional și așa mai departe) nejustificate, deoarece toate aceste costuri adiționale se regăsesc în preț. Ce sens are ca Primăria Capitalei să - și asume toate aceste costuri de restructurare ale ELCEN-ului?
Până la urmă cuantificând aceste costuri ale ELCEN-ului ajungem la concluzia că sunt mai mari decât pasivul pe care îl are acum RADET-ul către ELCET și, implicit, spunem că pasivul RADET- ului ar cădea undeva în sarcina municipalității.
De la ELCEN ce trebuie reținut: doar amplasamentele pe care sunt în momentul de față centralele, pentru că parte din ele sunt bune, pentru că acolo există racordarea la toate utilitățile necesare pentru generarea de agent termic. Sigur că amplasamente gen Grozăvești, CET SUD, Progresul sunt optime pentru a continua producția și furnizarea de agent termic, în ceea ce privește Vestul chiar dacă este parțial retehnologizată are acest dezavantaj, respectiv este departe de punctul de consum.
Dacă se aprobă bugetul RADET se rezolvă o parte a problemelor?
Este o măsură venită târziu, pe principiul ”Dă-i românului mintea cea de pe urmă”. După ce toată lumea a negat că aprobarea sau neaprobarea bugetului ar avea vreo influență, după 2 săptămâni de dezbatere publică a înțeles și primarul General că era necesar, obligatoriu, legal, ca acest buget să fie aprobat nu acum, ci la începutul anului, în ianuarie când RADET-ul a propus. De asta vin acum și spun că simpla aprobare a bugetului nu rezolvă decât pe termen foarte scurt și parțial problema garantării furnizării agentului termic către consumatori.
De câți bani este nevoie pentru a rezolva infrastructura RADET?
Aici trebuie gândit economic. Dacă responsabilitatea sistemului de termoficare, incluzând aici transportul și distribuția este în sarcina municipalității, asumarea în ceea ce privește producția și furnizarea de agent termic nu ar trebui să mai stea pe bugetul municipalității. Drept urmare ar trebui să spargem cele două componente. Mergând pe partea de transport și distribuție sunt niște studii, ceva mai vechi, care merg pe o soluție de continuitate, în sensul în care menținem actualele capacități de transport, care sunt excendentare și care ridică un cost de reabilitare și modernizare undeva peste 1 miliard de euro, dar dacă privim fiind atenți la momentul de azi avem de 3 ori mai multe surse, din punct de vedere al capacității, inclusiv al capacității de transport și cererea de consum, care este de 3 ori mai mică în comparație cu anii 1990....și atunci aceste rețele de transport și distribuție ar trebui redimensionate astfel încât o ajustare a costurilor proiectului de reabilitare și modernizare a rețelelor de transport și distribuție ar fi undeva, estimez, în jur de 600 - 700 milioane de euro.
În plus, am constatat în această vară că există pe disponibilul de buget pe fonduri europene nerambursabile, 2012 - 2020, o sumă de 150 milioane de euro cu destinația strictă, specificată, reabilitare - modernizare, dar acești bani nu pot fi accesați pentru că la nivelul PMB nu există și nu s-a comandat, până în momentul de față, un master plan pe sistemul de termoficare, care să cuantifice necesitățile, prioritățile și să spună cât costă.
Insistăm din vară ca PMB să dea drumul la acest master plan. Eu am spus și spun în continuare că criza sistemului de termoficare a fost cauzată de deciziile luate de-a lungul anilor, care au fost luate prost și nu pe baze economice.
Primarul General Interimar al Capitalei v-a cerut demisia. Ce răspuns aveți?
Mi se pare lipsit de logică ca atunci când cineva îți expune o problemă reală, dar îți dă și soluțiile, tu neînțelegând nici problema, nici soluțiile, să ceri demiterea celui care a ridicat problema și ți-a oferit rezolvarea este un nonsens, este lipsit de logică. Dacă vreți un exemplu din viața cotidiană... dacă un copil nu este silitor, nu învață, nu îl determină pe părinte să ceară schimbarea profesorului de matematică, ci vine acasă și îl pune pe copil să își facă temele. Cu atât mai mult nu înțeleg poziția primarului General interimar cu cât dânsul a fost o perioadă de timp angajatul RADET și din poziția de intern al regiei avea o opinie similară cu cele pe care le-am exprimat eu în spațiul public. Nu văd de ce acum din poziția de Primar al Capitalei poziția este cu totul alta.
Dacă se armonizează deciziile în ce perioadă de timp se va rezolva această criză?
Din punct de vedere ar prioritizării măsurilor eu spun că dacă până la primăvară se ia o decizie în ceea ce privește apariția unor surse noi de producție pe zona de NORD și EST a Capialei, aceste surse vor putea fi puse în funcțiune până la începutul noului sezon de livrare a agentului termic, respectiv până în octombrie - noiembrie 2016, ceea ce ar duce la o îmbunătățire calitativă pentru cel puțin o treime din consumatorii actuali, dar ar duce și la o ajustare a prețului în jos pentru toți bucureștenii racordați la sistemul central de termoficare.
