Premium
Politic Scan: Cum merge cu ficțiunea? Parcă erai mai bine în politică, mai ancorat în realitate...
Sebastian Lăzăroiu: Politica e ficțiunea supremă. Din toate iluziile de pe lumea asta, nu e iluzie mai mare. E un spectacol grotesc, jucat de indivizi despre care te întrebi adesea dacă au mai rămas întregi la minte, dacă mai știu cine sunt când ajung acasă. În cărțile mele e mai multă realitate decât în toată politica din lume.
PS: Și totuși sunt lucruri serioase. De politică depind salariile noastre, kilometrii de autostradă, legile bune sau proaste. Cum ar trebui să ne raportăm la ea?
SL: Cu umor...
PS: Nu prea e de râs când suntem la coada Europei.
SL: Nu e. Dar ziceai de salarii, de kilometri de autostradă, de legi. Dacă stăm după politicieni o să le avem la Sfântul Așteaptă. E timpul să ne uităm în curtea noastră. Cum să fim mai inventivi, cum să nu ratăm oportunitățile, cum să cooperăm mai bine între noi. E bună solidaritatea asta a protestului, dar ne trebuie și o solidaritate a construcției, pe care nu prea o văd. Societatea civilă trebuie să fie mai mult decât beștelirea politicienilor care, să nu mă înțelegi greșit, e un act igienic, e ca atunci când îți cureți cariile, dar trebuie mai mult de atât.
PS: Avem un premier nou. Cum ți se pare? Poate fi o nouă energie.
SL: Pe cine? Pe Dragnea cu o coafură stranie.
PS: Primul premier femeie.
Un fel de Eva din coasta lui Dragnea. Ascultă-mă, în cartea mea ”Balenă Albastră” e un episod hilar și un pic dramatic, poate premonitoriu pentru noua formulă guvernamentală. Mazulin, pus să-și ispășească niște păcate, scoate rahatul din latrină cu ajutorul șamanului Ded Moroz, un fel de slugă a tartorului din Oimiakon. Cam ăsta-i Dragnea. A pus-o pe Vasilica să curețe excrementele în locul lui, dar se trece în contul ispășirii lui.
PS: Ce păcate are Dragnea?
SL: El multe, dar cei care-l sprijină și mai multe.
PS: Adică cine...
SL: Cei cu care și-a făcut banii și-acum cei care-l vor sac de box la alegerile prezidențiale din 2019.
PS: Cine-l vrea sac de box?
SL: Iohannis, normal. El are pumni, dar n-are joc de picioare și atunci îi trebuie un Dragnea agățat într-un cui în care să dea cu sete și să-l aplaude spectatorii.
PS: Adică e un blat între ei?
SL: Așa se vede de la distanță. Un blat de tort cu cacao.
PS: Și-n folosul cui e?
SL: Ar trebui să fie în folosul românilor și nu m-ar deranja. Dar vezi vreo mare viziune pentru schimbare în educație, vezi vreo firavă intenție de reformă în sănătate? A adus-o Dragnea pe Dăncilă ca să dăm o șansă copiilor să se școlească mai bine sau ca să avem servicii de calitate în spitale? Nu mă face să râd.
PS: Dintre premierii PSD de până acum care ți-a plăcut mai mult?
SL: Tudose. Un tip haios, care a văzut cu ochii lui cum duce Daddy căruța cu oiștea-n gard.
PS: Dar n-a putut să i se opună.
SL: Cred că l-au păcălit unii.
PS: Cine?
SL: Habar n-am, dar s-a văzut că l-au lăsat din brațe în ultimul moment.
PS: Cum s-a vândut ”Balena Albastră”?
SL: Aș zice că bine, dar n-am cifre. Știu prieteni care-au căutat-o prin unele librării și n-au mai găsit-o în ultimele zile. Dar a apărut și varianta e-book așa că stocul e inepuizabil...
PS: Unii ți-au reproșat că-i cam rusească...
SL: Nu mi-a reproșat nimeni, dar e rusească și mie îmi place așa. Următoarea o să fie mai americană. Și aia îmi place.
PS: Sexul e prost, zic unii, în cartea aia...
SL: N-au făcut sex la -60 de grade Celsius. Ia pune-i să facă, să vezi ce bine le iese. Ca-n carte.
PS: Când o scoți pe următoarea?
SL: Într-o lună, două sper să fie în librării.
PS: Despre ce e?
SL: Despre un hacker cu o viziune lirică asupra existenței lui. Despre destine cum sunt ale politicienilor, hamsteri care se învârt pe niște roți și cred că ei rotesc planeta. Se cheamă ”Omatidii. Șarada unui hacker”. O să m-apuc de apicultură. Hahaha.
PS: De ce Omatidii?
SL: Asta-i lumea în care trăim, fragmentată, cu mulți ochi, ca ai libelulei. Uită-te la rețelele de socializare! Ce sunt ele decât niște ochi compuși care sfidează spațiul și timpul? Ochii noștri...
PS: Și acum scrii?
SL: Tot timpul scriu. Am mai trimis o carte la editură zilele astea. E altceva decât Omatidii și Balena Albastră. E o romanță stranie...
PS: Dacă ar fi să compari personajele tale cu politicienii de la noi, ce ți-ar ieși? De fapt, seamănă ele, te-au inspirat în vreun fel figurile din viața politică.
SL: Eu nu pot să pun marionete în cărțile mele. Îmi trebuie personaje vii, nu costume Armani umplute de vântul păpușarilor. Personajele mele trebuie să fie mai mult decât mine și, mai cu seamă, trebuie să am puterea să le iert. Altfel n-aș mai scrie.
PS: N-avem politicieni vii?
SL: Pe ăia vii i-am trimis la export. În Madagascar și Costa Rica. Dar, ca să fiu cinstit, m-aș mulțumi și cu ăștia morți, dacă ar face ceva pentru țărișoară. Ei sau cei care-i manevrează din spate.
PS: Care-i cea mai mare problemă azi în România?
SL: Demografia. Ne împuținăm și nu doar cantitativ, ci și calitativ. Pleacă cei mai buni. Nu mai avem forță de muncă, asta se vede deja.
PS: Care-i soluția?
SL: Să ne prăsim mai cu spor. Glumesc. Soluția sunt imigranții. N-o să inventăm noi apa caldă. De fapt, oamenii de afaceri sunt pragmatici. Nu stau s-aștepte miracole de la stat. O să-și ia forță de muncă de unde vor găsi. Bravo lor! Și cred că ne prinde bine și nouă, să învățăm toleranța, să ne obișnuim cu diversitatea.
