Premium
România a avut până acum trei guverne, să le zicem, tehnocrate. Guvernul Stolojan (1991-1992), Guvernul Isărescu (1999-2000) și Guvernul MRU ( februarie-aprilie 2012). Tehnocrații sunt considerați specialiști într-un domeniu care ocupă un portofoliu corespunzător expertizei. La noi, tehnocrat are și accepțiunea de independent politic.
Guvern integral apolitic nu a fost niciunul din cele trei. Doar premierii erau apolitici, mulți dintre membrii cabinetului fiind membri de partid, care treceau drept specialiști pe domeniul pe care îl păstoreau.
Corect ar fi să spunem că Guvernul Stolojan a fost un guvern tehnocrat de cvasi-uniune națională (FSN, PNL, PDAR, MER, dar lipsea PNȚCD), iar guvernele Isărescu și MRU erau guverne tehnocrate majoritare (sprijinite de o coaliție majoritară).
Guvern tehnocrat, în totalitate apolitic, e o ciudățenie din punct de vedere al parlamentarismului. Susținerea politică a unui cabinet vine din Parlament, iar în Parlament sunt partide. De ce ar susține partidele niște experți anonimi de pe stradă? Cine sunt ei și în ce fel le susțin agenda politică?
Un guvern cu premier tehnocrat independent, dar cu miniștri politici, din rezerva de specialiști a partidului, are ceva mai mult sens din punct de vedere al stabilității.
Chiar și un asemenea guvern are fragilitatea lui. Și asta pentru că în partide sunt titularii reali, care s-au pregătit pentru preluarea funcțiilor de miniștri și experții pe domeniu, care, de obicei, ocupă funcții de secretar de stat. Dacă un expert numit ministru capătă o anumită notorietate în funcție, există riscul să capitalizeze și politic în partidul din care face parte. Astfel, ”titularul” va avea grijă în timpul guvernării tehnocrate să-i submineze mandatul expertului așa încât să nu dobândească mai multă putere politică.
Până acum, am auzit două propuneri. PSD vrea un cabinet majoritar în jurul PSD, cu un premier tehnocrat. PNL vrea alegeri anticipate. Evident, propunerea liberalilor e doar pentru ochii oamenilor din stradă, care susțin aproximativ același lucru. În mod real, procedura constituțională a anticipatelor este prea greoaie pentru a fi pusă în practică.
Cum se vor desfășura consultările? Iohannis va trebui să armonizeze trei poziții, nu două: PSD, PNL și strada. Strada înclină spre alegeri anticipate sau, la limită, s-ar mulțumi și cu un cabinet tehnocrat. PNL zice că vrea anticipate, dar i-ar conveni un cabinet tehnocrat.
Iohannis va propune un nume de premier tehnocrat căruia îi va încredința sarcina de a forma cabinetul. Puțin probabil că va agrea varianta tehnocrată a PSD. Mai sigur e că va veni cu propria variantă și anume Cioloș, fost comisar european pe agricultură.
Dacă vrea să îl treacă pe Cioloș cu succes prin Parlament, atunci va fi nevoit să accepte eventual un fel de guvern cu largă majoritate PSD-PNL, iar cele două partide mari să-și împartă și să-și numească experții pe portofolii. Pentru că avem două rânduri de alegeri anul viitor, un punct divergent ar putea fi Ministrul Administrației și Internelor. Partidele ar putea conveni asupra unui independent. Un alt punct divergent ar fi Ministrul Justiției (care face anul viitor propunerile pentru șefii Parchetelor). Și aici ar putea veni tot un independent.
O asemenea formulă are două mari dezavantaje. Primul: e greu de gestionat din punctul de vedere algoritmului. Al doilea: oamenii vor înțelege repede că doar premierul e tehnocrat, restul portofoliilor se vor târgui între partidele mari cu specialiști de ai lor. Adică, tehnocrații nu sunt chiar experții de vis de pe listele care circulă azi în mediul online sau în piețe, ci sunt niște persoane din eșalonul doi al partidelor.
Dacă Iohannis vrea să impună o formulă pur tehnocrată, adică toți membrii cabinetului să fie experți și independenți de partide, are două probleme: 1. e greu să găsești oamenii respectivi, dispuși să intre într-o asemenea aventură, 2. sunt șanse mari să nu treacă de Parlament din prima încercare sau să treacă, dar să fie răsturnați până la primăvară.
Un guvern PSD-PNL, cu Cioloș premier și miniștri tehnocrați din cele două partide, mai are un dezavantaj. PSD și PNL intră în competiție anul viitor la alegeri, în fapt, pentru un mandat de patru ani. Aia e adevărata miză. Inevitabil, doi competitori electorali nu au cum să nu intre în dispute pe teme de guvernare. Amintiți-vă de guvernul PSD-PDL din 2009, care a funcționat cu mari sincope și tensiuni, sfârșind prin a se destrăma cu doar două luni înainte de scrutinul prezidențial.
Iohannis mai are și varianta unui guvern tehnocrat susținut de o majoritate mai mică, în jurul PNL (eventual cu UDMR și o oaste de strânsură).
Iohannis ar trebui să fie conștient că PSD, rămas în Opoziție, are tot interesul să-i lege de gât cabinetul. ”Guvernul Iohannis” în sus și în jos pe televiziuni. Toate bilele negre ale cabinetului numit vor fi trecute în contul președintelui. Orice eroare, orice neîmplinire a cabinetului va fi decontată de Iohannis, care, peste un an, poate fi suficient de erodat încât să nu mai aibă forța să facă jocurile după alegerile parlamentare.
Dar cel mai mare risc ar fi ca oamenii din stradă să se simtă păcăliți. Adică, să li se prezinte o variantă tehnocrată și să descopere că nu e ce își imaginau. Adică, nu e vorba de marile personalități publice la care jinduiau ei, ci de membri de partid experți pe niște domenii. În acel moment, Iohannis va deveni el însuși ținta nemulțumirii populare.
Un guvern pur tehnocrat, dirijat din umbră de PNL, va mai avea o problemă uriașă. Numirile de sus până jos în agenții și deconcentrate, în teritoriu. Pe de o parte, vor fi presiuni din partea liberalilor pentru a-și pune activiștii lor în funcții. Tehnocrații nu au cum să reziste unor asemenea presiuni. De altfel, alternativa pentru ei va fi să rămână cu actualii șefi de agenții, adică, oamenii PSD, care le vor dinamita guvernarea sau să găsească niște tehnocrați ca ei, apolitici, în teritoriu. A doua variantă e improbabil să se întâmple până la următoarele alegeri. Dar, dacă miniștrii vor accepta numirile politice de la PNL, românii își vor arăta încă o dată revolta și, foarte probabil, vor prefera la alegeri alternativele anti-sistem.
După cum se vede, Iohannis și PNL se află într-o situație foarte dificilă. Pe de o parte e presiune străzii, alergică la partide și mai înclinată spre formațiuni noi, pe de altă parte, e PSD, care va face tot posibilul să submineze guvernarea tehnocrată a lui Iohannis în an electoral. Nu mai punem la socoteală tensiunile din interiorul PNL, între vechii pedeliști și vechii peneliști.
Și, ca și cum n-ar fi destule complicații, va mai veni încă una. Comportamentul partidelor parlamentare în an electoral e deja cunoscut. Vor trece în Parlament cele mai populiste inițiative, care vor greva serios bugetul pe 2016 și 2017. Lipsind legătura politică între cabinetul tehnocrat și Parlament, cu o majoritate fragilă, ne vom trezi cu un deficit bugetar total deraiat și, foarte probabil, cu ajustări de cheltuieli și venituri în următorii ani înaintea alegerilor prezidențiale, care îi vor lua orice speranță lui Iohannis să mai câștige un mandat. Executivul tehnocrat e suficient de slab ca să nu poată cenzura un asemenea scenariu în anul viitor.
