Premium
Mai sunt câteva zile și vom afla în sfârșit componența viitorului parlament, cine va putea forma majoritatea și ce guvern vom avea la Palatul Victoria. Așa cum am spus și săptămâna trecută, marea necunoscută rămâne prezența la vot. În funcție de câți români vor participa la acest scrutin, în funcție de cum își vor mobiliza partidele mari rețelele electorale, vom avea și majoritatea parlamentară și viitorul guvern. Ultimile sondaje ne arată o prezență în jurul cifrei de 39-40%.
Citiți și: Adevăratul sondaj
Este foarte clar că niciun partid nu va obține 50%. Ceea ce înseamnă că vor ajunge la mâna lui Iohannis.
Președintele are atributul desemnării premierului. Premierul desemnat are obligația să își facă echipa și să negocieze, astfel încât să aibă o majoritate parlamentară care să îl voteze.
Partidele își fac scenariile de joc, în funcție de estimările din sondaje. Aflăm de la Dragnea că PSD și-a propus ca, înainte de toate, să negocieze cu ALDE toate funcțiile din parlament și abia după aceea posturile guvernamentale. Șeful PSD vrea să se asigure că liberalii lui Tăriceanu nu defectează.
Dragnea a intuit pericolul. Știe că ALDE este un partid format în special din oameni care au plecat din PNL , pentru a-și păstra funcție din administrație obținute pe vremea guvernării USL. Un partid făcut din transfugi nu este un partid pe care poți să te bazezi sută la sută. ALDE sau o parte din parlamentarii proaspăt aleși pot întoarce armele și pot sări în barca PNL. Am mai văzut și în 2004 soluția imorală. În 2009, a apărut UNPR. Istoria ne arată că au mai fost evenimente de acest gen. PUR-ul lui Voiculescu după o alianță cu Năstase a trădat pentru câteva ministere. La UNPR a fost mai complicat, a existat o ”mână nevăzută” care a reușit să coaguleze un grup de trasfugi, dar efectul a fost același.
Și acum să facem un mic exercițiu de imaginație. Plecăm de la premisa că ALDE și PSD au puțin peste 50% mandate, după redistribuire. Este scenariul cel mai optimist pentru aceștia. În acest moment, sondajele îi arată un pic sub, fără a putea avea o aproximare exactă a mandatelor redistribuite, din cauza faptului că nu știm dacă PMP va trece pragul, nu știm cam câte voturi vor merge spre partidele mici, care într-un final vor intra la redistribuire.
Revenind: PSD și ALDE un pic peste 50%. Filmul zilelor de după 11 decembrie va putea fi următorul:
PSD și ALDE se joacă de-a majoritatea în parlament.
Iohannis convoacă partidele la Cotroceni.
Iohannis se va adresa românilor. Va spune că vrea un premier onest, îl va desemna pe Cioloș.
Liderii partidelor vor intra în negocieri.
Liderii județeni ai partidelor parlamentare vor intra în procesul de racolări. Cu alte cuvinte, președinții de filiale vor încerca să fure parlamentari de la partidele adverse.
Va rezista ALDE ? Vor rezista parlamentarii ALDE, luați la bucată în negocieri directe?
Să zicem ALDE rezistă pentru început, Guvernul Ciolos pică în parlament. A doua propunere de premier care va veni de la Cotroceni va fi votată de către parlamentari sau își vor asuma riscul unei dizolvări a parlamentului proaspăt ales? Desigur, acesta este un scenariu extrem, dar vor risca parlamentarii proaspăt aleși? Iohannis va trebui să riște chiar până în acest punct, pentru că altfel rămâne un președinte izolat care va avea un partid prăbușit lângă el ce nu îi va putea asigura câștigarea celui de al doilea mandat la Cotroceni. Constituțional, Președintele Iohannis poate juca această carte. Articolul 89 din Constituție spune clar ”După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.”
Așadar, Iohannis poate să își impună guvernul lui. Rezultatele alegerilor nu îl obligă pe acesta la o desemnare impusă. Are mecanismele constituționale care să îi permită să își impună premierul. Iohannis și PNL mai au nevoie doar de ”sânge” în instalație, de curaj, de inteligență la momentul negocierilor și de forță în discurs pentru a stopa o posibilă presiunea publică pe care ar putea să o pună PSD în momentul în care va arunca pe piață un nume de premier , o persoană credibilă cu o cotă de încredere mare în sondaje.
