Coaliţia cu care premierul Giorgia Meloni guvernează Italia de un an şi jumătate, aliată cu Matteo Salvini şi Antonio Tajani, înfruntă cu calm alegerile europene deşi, la nivel individual, fiecare şi-a stabilit obiectivele, concurând între ei pentru a câştiga în greutate pe eşicherul de dreapta naţional şi continental, potrivit Agerpres.
Italia, o ţară în mod tradiţional aflată în criză politică perenă, trăieşte o situaţie atipică, fiind guvernată fără incidente din octombrie 2022 de partidele de extrema dreapta Fraţii Italiei al lui Meloni şi Liga lui Salvini, împreună cu Forza Italia (conservator) al lui Tajani.
Acest "trident" nu numai că a reuşit să ajungă la guvernare, ci şi să monopolizeze o mare parte a puterii regionale în ultimii ani cu o strategie eficientă: mersul împreună la vot.
Cu toate acestea, la alegerile pentru Parlamentul European din 8 şi 9 iunie, fiecare va merge pe cont propriu în trei familii europene diferite: Meloni cu Reformiştii şi Conservatorii (ECR), Salvini cu extrema-dreaptă Identitate şi Democraţie (ID), iar Tajani cu Partidul Popular European (PPE).
Evenimentul electoral - cu alegeri municipale paralele în 3.700 de oraşe - va oferi "triadei" ocazia de a face o comparaţie între puterea alianţei sale guvernamentale în ansamblul său şi cea a fiecărui membru în parte al acestei alianţe.
Totuşi, pornind de la sondaje, analiştii exclud apariţia unor turbulenţe în continuitatea acestei alianţe. "Rezultatele nu vor avea efecte mari asupra guvernului. Nu va exista nicio criză pentru că puterea este un liant foarte puternic", a declarat pentru EFE politologul Giovanni Orsina.
Meloni, pe val
Şefa executivului aspiră la un rezultat electoral similar celui care a adus-o la putere - adică să obţină circa 26% din voturi -, lucru mai mult decât fezabil, dar şi ca grupul său european, la fel ca partidul de extremă dreapta spaniol Vox, să joace un rol decisiv în formarea viitoarei ComisiiEuropene.
Pentru a face acest lucru, Meloni şi-a asumat o "poziţie de intermediar" între popularii europeni şi extrema dreaptă a lui Salvini şi a franţuzoaicei Marine Le Pen, explică Orsina, profesor la Universitatea LUISS din Roma.
"Obiectivul lor, mai complicat, este să influenţeze jocurile europene", spune politologul Oreste Massari.
Meloni, şefa unui partid de origine postfascistă, nu are în prezent niciun fel de probleme în relaţiile sale cu restul liderilor europeni, va prezida în 13-15 iunie, în regiunea italiană Apulia, summitul G7 al celor mai dezvoltate economii ale lumii şi dă dovadă de bună armonie cu preşedinta în exerciţiu a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, din Partidul Popular European (PPE).
Uşor uşor, Meloni se prefigurează drept o referinţă pentru extrema dreaptă în Europa, cu un ton mai pragmatic şi mai puţin extremist de când se află la guvernare.
Uitate sunt acum acuzaţiile recente privind cenzura şi controlul exercitat de guvern asupra televiziunii publice, controversele legate de frânarea migraţiei prin încheierea unor pacte cu Tunisia, Libia sau Albania sau politica porturilor îndepărtate care împiedică ONG-urile din centrul Mediteranei să-şi desfăşoare operaţiunile de salvare.
Tajani şi învierea unui partid
În timp ce Meloni îşi vede liniştită de guvernare, în cadrul coaliţiei ei se duce o luptă strânsă pentru a doua poziţie între Salvini, un radical în declin, şi Tajani, urmaşul defunctului Silvio Berlusconi.
În ultimii ani, Forza Italia a fost doar un partid lipsit de importanţă al dreptei italiene şi unii credeau că ar putea pieri odată cu fondatorul său istoric, Silvio Berlusconi, dar nu a fost cazul.
În fapt, Tajani nu se mai mulţumeşte cu procentul de 8% obţinut în alegerile generale şi ar vrea să ia până la 10%, adică "să-şi depăşească" partenerul.
Salvini riscă
Cel care riscă cel mai mult, conform experţilor, este Salvini, care ar putea retrograda pe poziţia a treia în rândul dreptei italiene... tocmai el, care până de curând o domina.
Din acest motiv, a ales să ridice tonul în campania electorală, prezentându-se drept forţă radicală şi recrutându-l pe generalul Roberto Vannacci, investigat pentru un bestseller plin de opinii homofobe şi xenofobe.
"Un rezultat mediocru ar putea ameninţa leadership-ul lui Salvini", avertizează Massari.
Atât Salvini, cât şi Tajani reprezintă două partide de dreapta diferite, unul eurosceptic şi celălalt moderat, iar rezultatul competiţiei dintre ele ar putea afecta ponderea fiecăruia în guvern. "Cine iese învingător va influenţa într-o oarecare măsură dinamica coaliţiei în viitor", adaugă el.
O replică italiană la Bruxelles?
În această campanie, Meloni şi Salvini şi-au arătat dorinţa de a reproduce o alianţă similară cu a lor la Bruxelles, unindu-i pe populari, conservatori şi extrema dreaptă pentru a-i exclude pe socialişti.
Dar această idee este "absolut imposibil de realizat", consideră Orsina. Nu doar din cauza previziunilor din sondaje, care nici măcar nu prevăd o astfel de variantă, ci din cauza incompatibilităţii făţişe între familiile europene mai mult sau mai puţin înclinate spre dreapta.
Tajani s-a jurat că nu va fi niciodată de acord cu un pact cu Le Pen, o proscrisă inclusiv în rândul liberalilor din "Renew Europe". În acest context, grupul de dreapta spre extremă dreapta Identitate şi Democraţie ar putea fi din nou ostracizat.
''Sper să reconstruiesc coaliţia de dreapta la nivel european, dar când Tajani se ia de Le Pen, se înşeală. Noi acţionăm pentru a ne uni'', a susţinut Salvini, temându-se să rămână fără un loc în viitorul joc de putere european şi italian.
Comentează