Iulia Motoc, după ce CEDO a respins cererea Partidului Comunist de a se înscrie în lista partidelor politice: 'O decizie ca o sărbătoare'

Judecătorul român de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Iulia Motoc, susține că decizia CEDO referitoare la respingerea unei cereri din partea Partidului Comunist de a se înscrie pe lista partidelor politice reprezintă o „sărbătoare”.

„O decizie CEDO impotriva Romaniei care a fost publicata ieri poate ca o sarbatoare a evenimentelor din 1989. Ea a atras atentia presei din strainatate dar si nu celei din tara. CEDO a decis ca refuzul de înregistrare a unui partid politic care nu s-a disociat de fostul Partid Comunist Român a fost justificat”, a spus Iulia Motoc, referitor la decizia CEDO.

Vezi și: Cristi Dănileț critică procesul soților Ceaușescu: un Tribunal dubios! Pur și simplu execuție, nu un proces!

Apoi Iulia Motoc publică decizia CEDO: „În acest caz, Comisia de organizare și înregistrare a Partidului Comunist Român (PCC) s-a plâns de respingerea cererii sale de înscriere pe lista partidelor politice.

Autoritățile interne au considerat că programul și constituția PCR conțineau termeni vagi și generali, fără a ține seama de evoluția socială și politică a țării din 1989, că permit acțiuni totalitare și extremiste de natură să prejudicieze securitatea națională, că reprezintă un pericol pentru valori democratice și că partidul nu s-a disociat de fostul Partid Comunist Român (fostul PCR).

Analiza Constituției și programului politic de către instanțele interne prezentate de reclamant nu a fost neîntemeiată. Autoritățile doreau să împiedice o formațiune politică care a abuzat grav de poziția sa de-a lungul unei perioade îndelungate, prin crearea unui regim totalitar, să-și folosească abuziv drepturile în viitor și, prin aceasta, să evite orice pericol pentru securitatea națională sau pentru fundamentele unei democrații. Acest refuz a fost susținut de dorința de a contracara un abuz deosebit de grav, deși numai potențial, care ar fi subminat principiile statului de drept și fundamentele democrației. Ingerința în cauză răspundea astfel unei „nevoi sociale stringente” și nu fusese disproporționată față de scopurile legitime urmărite: protecția securității naționale și a drepturilor și libertăților celorlalți.

Respingerea înregistrării reclamantului a fost astfel „necesară într-o societate democratică” în sensul articolului 11 din Convenție (libertatea de întrunire și de asociere). Prin urmare, cererea era vădit nefondată.”