După ce a ajuns președintele PSD, principala problemă a lui Liviu Dragnea nu a fost nici planul de recalibrare pe scena politică de care au nevoie social-democrații și nici măcar sentința din primă instanță de un an de închisoare cu suspendare, rămasă moștenire de la referendum. Principala problemă a lui Liviu Dragnea a fost poziționarea acestuia față de cel pe care l-a înlocuit în funcția de președinte PSD și anume Victor Ponta.
De ce îi dă dureri de cap lui Liviu Dragnea relația cu fostul prim-ministru? Pentru că președintele social-democrat și-a creionat un portret de lider autoritar, căruia îi place comunicarea „pe o singură voce”. După învestirea sa la conducerea partidului, Dragnea avea două variante: să-l păstreze pe Ponta în prima linie a partidului sau să încerce minimizarea rolului acestuia, puțin câte puțin.
Cum păstrarea lui Victor Ponta în prima linie ar fi însemnat automat existența unei a doua voci de comunicare cu exteriorul, ceea ce i-ar fi menținut o poziție de autoritate și în rândul colegilor de partid, Dragnea a optat pentru varianta în care să încerce să-i minimizeze rolul fostului premier, punându-l pe acesta în poziție de șah.
Victor Ponta rămăsese astfel cu două potențiale mutări, bineînțeles, plecând de la premisa că și-a dorit tot timpul să rămână în viața politică. Pe de o parte, putea să încerce să „rupă liniile” în interiorul PSD, ceea ce ar fi fost un motiv perfect pentru a fi declarat indezirabil și, în ultimă instanță, dat afară din partid. A doua variantă era să încerce să-și creeze un „pupitru”, un spațiu din care să vorbească și, mai important, un brand în numele căruia să vorbească. Toate aceste condiții le îndeplinește Asociația "Black Sea Regional Cooperation Projects 2020" pe care a înființat-o. Un titlu îi oferă purtătorului o oarecare greutate, fiind de preferat să scrie pe tine „președintele fundației x” decât „fostul prim-ministru”, bineînțeles, dacă vrei să rămâi jucător și nu sfătuitor.
Dându-și seama de pericolul pe care îl reprezintă Victor Ponta, având în rândul electoratului de stânga o simpatie dublă față de cea de care se bucură Liviu Dragnea, acesta din urmă l-a chemat astăzi „la raport”. Președintele PSD se regăsește între două variabile, una mai periculoasă ca cealaltă. Prima constă în abandonarea în continuare a lui Ponta în a doua linie a membrilor PSD, de unde acesta să încerce să cultive nestingherit încrederea de care se bucură, în același timp trăind la subzistență și din punct de vedere tehnic (nimeni nu ar putea să îi refuze o nouă candidatură la parlamentare, având în continuare un bagaj important de 20% încredere), până în momentul în care va considera oportun să revină cu toate forțele în politică. A doua variantă pentru Dragnea constă în menținerea fostului prim-ministru în zona cu aer rarefiat. Păstrarea lui Victor Ponta în jurul zonei de vârf a PSD înseamnă automat trecerea acestuia la dreapta șefului partidului. Când va vorbi de acum înainte, Ponta o va face din postura de important membru PSD, nu de lider al opoziției din interiorul partidului, așadar nu va mai putea profita de eventualele gafe ale conducerii, din simplul motiv că va fi considerat parte integrată a acesteia.
După cum am declarat la începutul acestui articol, păstrarea lui Ponta în prima linie a partidului are și riscurile ei. O a doua voce puternică în partid poate însemna pierderea autorității absolute pe care încearcă să o imprime Liviu Dragnea. Cum încearcă acesta să elimine riscul amintit? E de ajuns să ne uităm la ce s-a întâmplat astăzi. Convocarea lui Ponta la sediul PSD, pentru o discuție cu Liviu Dragnea, putea fi făcută și altfel, departe de ochii presei. În schimb, lumina reflectoarelor pe această discuție îl ajută pe Dragnea să pară liderul suprem care își cheamă subalternii la raport. De altfel, haideți să vedem și ce a declarat Victor Ponta după întâlnirea de astăzi:
„Când mă cheamă preşedintele partidului vin să discutăm. Vin când are nevoie PSD de mine cu mare drag”.
Această declarație umilă, suprapusă pe mai multe rînduri în care Liviu Dragnea a vorbit în numele fostului prim-ministru, are rolul de a transmite semnalul că Liviu Dragnea este șeful suprem în rândul social-democraților și că Victor Ponta îl recunoaște ca atare.
Pentru moment, pare că tactica adoptată de președintele PSD este cea mai viabilă. Ține-ți prietenii aproape, iar dușmanii și mai aproape, înseamnă pentru Victor Ponta că are un loc special rezervat lângă Dragnea, însă fără a putea emite pretenții sau a fi o voce diferită în partid. Totodată , locul special păstrat pentru Victor Ponta în partid îi îngreunează acestuia, cel puțin parțial, munca de a-și construi imaginea curată de președinte de fundație, deci departe de noroiul care sare din jocurile politice.
E de urmărit în continuare cum va evolua relația dintre cei doi, în momentul de față echilibrul fiind extrem de subțire și de nesigur. Într-o oarecare măsură, fiecare are nevoie de celălalt, iar echilibrul se va rupe când unul dintre cei doi își va simți amenințată poziția. Dragnea, poziția de președinte, iar Ponta, poziția la care încă lucrează, de alternativă curată. Cum se va rupe echilibrul? Ori Liviu Dragnea va realiza că fostul premier se apropie periculos de mult de poziția de lider al partidului, ori Victor Ponta va realiza că actualul președinte social-democrat încearcă să-l transforme într-un adjunct de-al său, fapt ce ar însemna renunțarea la imaginea de „alternativă curată” pe care încearcă să și-o imprime.
Comentează