Programul spaţial al NASA a continuat anul acesta cu o importantă misiune-test spre Lună a lansatorului supergreu Space Launch System (SLS) şi a capsulei Orion, binom care urmează să-i transporte pe atronauţii americani din nou pe Lună, după o pauză de peste 50 de ani.
NASA a anunţat că are în vedere această misiune pentru luna decembrie a anului 2016, dar din păcate, această misiune, denumită Artemis 1, care a fost aşteptată cu interes atât de comunitatea ştiinţifică dar şi de publicul larg, s-a confruntat cu numeroase amânări.
Lansată în cele din urmă la 16 noiembrie 2022, misiunea s-a încheiat cu succes, prin amerizarea capsulei Orion în Oceanul Pacific la 11 decembrie.
Misiunea Artemis 1
Artemis 1 a fost un zbor de test fără echipaj din cadrul Programului Artemis al NASA. Aceasta a fost prima misiune a vehiculului de lansare Space Launch System (SLS) şi al capsulei Orion MPCV (Orion Multi-Purpose Crew Vehicle). Misiunea Artemis 1 a durat mai mult de 3 săptămâni şi în cadrul său au fost testate treptele rachetei portante SLS precum şi comportamentul capsulei Orion în spaţiu şi la reintrarea în atmosferă înainte de misiunile cu echipaj uman. După ce a ajuns pe orbită, nava spaţială s-a îndreptat spre Lună pe care a survolat-o de la distanţa de aproximativ 130 de kilometri. În cursul survolului au fost fotografiate zonele în care au asolizat misiunile Apollo 11, 12 şi 14. De asemenea, capsula Orion a trimis către Terra o fotografie a Pământului văzut de pe orbita selenară.
În cadrul misiunii, Orion a doborât recordul de distanţă pentru o capsulă locuibilă, aventurându-se la peste 432.000 km de planeta noastră - mai departe decât au făcut-o vehiculele utilizate în cadrul misiunilor Apollo.
După ce a petrecut peste 25 de zile în spaţiu şi a survolat la mică distanţă Luna, capsula Orion a amerizat duminică 11 decembrie în Oceanul Pacific, în largul insulei mexicane Guadalupe.
Data iniţială de lansare a lui Artemis 1 a fost stabilită pentru decembrie 2016, dar misiunea a fost amânată de foarte multe ori din cauza unor probleme tehnice cu SLS şi nava spaţială Orion. Alţi factori care au contribuit la întârzieri sunt depăşirile de costuri şi limitele bugetare impuse de guvernul de la Washington. Misiunea urma să fie lansată, de asemenea, în 2021, dar problemele tehnice depistate au dus la reprogramări.
Nesfârşitele amânări
Una dintre aceste noi tentative de lansare urma să aibă loc în februarie anul acesta, conform unui anunţ făcut de NASA la sfârşitul lui octombrie 2021. Apoi, la începutul lui februarie NASA a anunţat că amână lansarea până în primăvara acestui an, în lunile aprilie sau mai, invocând o serie de verificări necesare înainte de zbor.
La 18 martie racheta SLS a fost transportată pe rampa de lansare şi supusă unei noi serii de teste. La 6 aprilie s-a anunţat amânarea ultimului dintre testele desfăşurate la Centrul Spaţial Kennedy de la Cape Canaveral pentru a permite lansarea unei rachete Falcon 9 aparţinând SpaceX către Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Apoi, la 19 aprilie, NASA a anunţat că racheta SLS va fi retrimisă în hangar pentru a suporta mai multe modificări, după un test ratat pe rampa de lansare. Deja începea să se vorbească de necesitatea amânării până în cursul verii a misiunii Artemis 1.
Foto: (c) JOEL KOWSKY NASA HANDOUT / EPA
La sfârşitul lunii iunie NASA anunţa că cea de-a patra tentativă de a finaliza un test crucial pentru racheta pe care o va trimite pe Lună şi-a atins aproape 90% dintre obiective, dar fără să precizeze o dată pentru lansare. De data aceasta problema a fost reprezentată de scurgerile de hidrogen lichid din rezervoare.
Apoi, la 17 august, NASA a anunţat că lansarea va avea loc în aceeaşi lună, pe data de 29.
În ziua de 29 august, cu 40 de minute înainte ca cronometrul oficial să ajungă la zero, NASA a anunţat o nouă amânare, precizând că misiunea ar putea totuşi debuta la începutul lui septembrie. Rezervoarele acestei mega-rachete au fost umplute cu peste 3 milioane de litri de hidrogen şi oxigen lichid răcit la temperaturi foarte joase. Procedura de umplere a rezevoarelor a început însă cu o întârziere de aproximativ o oră din cauza unui risc prea mare de fulgere în cursul nopţii dinaintea datei lansării. Apoi, o scurgere de carburant a determinat o pauză în timpul umplerii cu hidrogen a rezervorului asociat treptei principale a rachetei, înainte ca o soluţie să fie găsită de inginerii de la NASA, care au decis continuarea procedurii.
Lansarea era programată la ora locală 08:33 (12:33 GMT), dar în jurul orei locale 07:00 o nouă problemă, de această dată una decisivă, a apărut: unul dintre cele patru motoare RS-25, poziţionate sub treapta principală a rachetei, nu reuşea să atingă temperatura dorită - o condiţie necesară pentru a putea fi pornit. Numărătoarea inversă a fost oprită şi, după mai mult de o oră şi jumătate de aşteptare şi tentative de remediere a acelei probleme, directoarea adjunctă a NASA, Charlie Blackwell-Thompson, a luat decizia finală de a anula şi această lansare.
La 3 septembrie, pentru a doua oară în interval de doar 5 zile, NASA a amânat lansarea misiunii după ce a fost identificată o scurgere de combustibil la motoarele rachetei SLS. Ulterior, la 13 septembrie, NASA anunţa că lansarea urmează să aibă loc în data de 27 a aceleiaşi luni. Ameninţarea unei furtuni tropicale a făcut ca nici această dată de lansare să poată fi respectată, NASA susţinând că se vor relua procedurile de lansare în data de 14 noiembrie.
La 9 noiembrie misiunea a fost amânată pentru ultima oară pentru data de 16 noiembrie, de această dată în contextul apropierii furtunii Nicole.
Importanţa misiunii Artemis 1 şi a întregului program Artemis
Misiunea Artemis I este prima bornă din cadrul programului spaţial Artemis prin care NASA doreşte să readucă astronauţi pe Lună şi să iniţieze un program permanent de explorare umană selenară prin amplasarea pe orbita lunară a unei staţii orbitale şi prin amenajarea la sol a unei baze de cercetare şi explorare.
După mai bine de 50 de ani de la ultimul zbor Apollo, misiunea Artemis marchează debutul programului spaţial american ce vizează revenirea oamenilor pe Lună, o etapă care ar trebui să permită echipajelor de astronauţi să ajungă ulterior şi pe planeta Marte.
Obiectivul principal al misiunii Artemis 1 a fost propulsarea cu ajutorul rachetei gigantice SLS, cea mai puternică din lume, a capsulei Orion, de această dată fără echipaj uman, în jurul Lunii, pentru a verifica dacă propulsorul şi capsula aferentă sunt sigure pentru a opera zboruri viitoare cu echipaje de astronauţi - inclusiv prima femeie şi prima persoană de culoare care vor urma să păşească pe Lună.
Principalul obiectiv tehnic al misiunii Artemis 1 a fost acela de a verifica scutul termic al capsulei, care a reintrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproape 40.000 de km/h şi la o temperatură de aproximativ jumătate din cea înregistrată la suprafaţa Soarelui. Capsula Orion a avut şi obiectivul de a se aventura până la o distanţă de 64.000 de kilometri în spatele Lunii, mai departe decât a ajuns orice vehicul spaţial cu echipaj uman de până acum.
După această primă misiune, Artemis 2 va duce în 2024 un echipaj de astronauţi până în proximitatea Lunii, fără însă să aselenizeze. Această onoare îi va reveni echipajului misiunii Artemis 3, în 2025 cel mai devreme. După aceea, NASA doreşte să lanseze câte o misiune selenară în fiecare an.
Obiectivul: stabilirea unei prezenţe umane durabile pe Lună, prin construirea unei staţii spaţiale pe orbita lunară (denumită Gateway) şi a unei baze ştiinţifice pe suprafaţa satelitului natural al Terrei.
Comentează