Premium
Se zice că regele Ludovic al XIV-lea al Franței juca un joc de curte contra unui nobil. La un moment dat apare o dispută privind aplicarea regulilor jocului.
- Ah, spuse regele, îl vas pe marchizul de... Marchize, noi avem aici o dispută și nici unul dintre acești nobili nu știe să o judece.
- Maiestatea voastră, spuse marchizul făcând o plecăciune, se înșală iar oponentul majestății voastre are dreptate.
- Dar de unde puteți ști? Nici nu v-am spus încă disputa.
- Dacă ar fi existat vreo îndoială, dacă ar fi fost ceva de judecat, replică marchizul, de mult toți acești nobili ar fi judecat în favoarea dumneavoastră.
La fel este și cazul Laurei Kovesi. Ea este regina neîncoronată a unui curent social care dorește curățarea clasei politice. Și, în plus, date fiind complicitățile generalizate din învățământul românesc, posesoarea percepută a unor largi posibilități de răzbunare.
Astăzi s-a hotărât în CNATCDU că doctoratul lui Kovesi nu este plagiat. Nu contest decizia, căci nu cunosc regulile. S-a mai hotărât că 20 de pagini sunt "similare". Sunt destul de sigur că este o minciună. Dacă cele 20 de pagini erau doar similare, de mult s-ar fi pronunțat toate comisiile că sunt diferite.
Analiza plagiatului în România nu s-am inventat când a ieșit Traian Băssecu la tribună să zică dottore. Există o tradiție de demascare a plagiatelor ce vine din interbelic.
Metoda consacrată este să pui textele pe două coloane (sursa și plagiatul suspect) și să spui, sub ochii publicului, dacă este copiere, reformulare sau traducere.
CNATCDU spune că paginile sunt similare. Asta nu înseamnă copiere, reformulare sau traducere și, în general, nu înseamnă nimic.
Trist este că din punct de vedere academic sau profesional cele 20 de pagini nu înseamnă mare lucru. Cu sau fără ele, o lucrare de 400 de pagini rămâne la fel de științifică. Chiar și profesional, Laura Kovesi nu este un procuror debutant și a avut ample posibilități de a-și dovedit profesionalismul.
Motivul pentru care Kovesi este învăluită de eufemisme este dublu. Există teamă din partea unora celor ce au votat în CNATCDU. Și există dorința de a ne construi idoli fără pată. Dacă Ponta a plagiat, nu putem tolera ca și Codruța să fi făcut același lucru. Ambele motive sunt jenante.
