Ce este populismul? Paul Brummel, ex-ambasadorul Marii Britanii la București, a spus la un moment dat că până și Papa Francisc este populist deoarece este apropiat de popor. Există, într-adevăr această definiție care, însă, este greșită. Dacă preocuparea față de starea celor mulți ar fi esența populismului atunci nu doar că stânga ar fi integral populistă ci populiste ar fi absolut toate partidele care câștigă alegeri.
În România mai circulă definiția conform căreia populism înseamnă să faci promisiuni fără acoperire sau, mai recent, promisiuni pe care nu le poți îndeplini în mod sustenabil. Această definiție a populismului vine cumva dedusă din sintagma „promisiuni populiste”. Dar această definiție, deși populară în limbajul românesc, nu ne poate ajuta să înțelegem valul populist internațional care se manifestă în Europa și Statele Unite ale Americii. Când spunem despre Donald Trump că este populist, nu spunem că el nu se ține de cuvânt. Într-adevăr, zidul contra mexicanilor nu s-a ridicat și foarte posibil nu se va ridica niciodată. Într-adevăr, forța spațială promisă nu va fi niciodată cu adevărat o forță. Dar dacă ar avea posibilitatea să îndeplinească aceste promisiuni, Donald Trump nu ar fi mai puțin populist.
În repetate rânduri, pe această platformă, am folosit definiția populismului oferită de Cass Mudde. Anume, o doctrină populistă sau un discurs populist sunt acelea care pornesc de la ideea unei opoziții fundamentale între un popor virtuos și o elită atinsă de stricăciune (coruptă). În știința politică , populismul poate primi mai multe definiții. Dar cea a lui Mudde tinde să fie extrem de ușor de operaționalizat și, prin urmare, ușor de folosit atunci când vrei să te uiți nu doar la scara istoriei ci în cadrul unor partide individuale.
Citiți și:
Este, deci, PSD populist? Răspunsul surprinzător este că, în general, PSD nu are cum să fie populist. El nu se poate opune sistemului pentru că el este sistemul. Nu se poate opune elitei pentru că el este elita aflată la putere din punct de vedere politic dar, adeseori, economic, educațional sau în sistemul sanitar. Prin urmare, partidul este obligat să aibă un discurs care spune că el reprezintă acel segment al elitei care deservește poporul și îl împinge spre noi culmi de civilizație și progres. Scuzați gluma.
Asta nu înseamnă că PSD nu înțelege importanța populismului și că nu a încercat de lungul timpului să exploateze orice ocazie de a fi populist. Populismul cultivă ura, ura duce la polarizare când e reciprocată și polarizarea duce la luarea în captivitate a electoratelor.
Ațâțarea spaimei de moșieri din anii ‘90 este un discurs tipic populist. La fel, cât Băsescu a fost la putera fost ușor pentru PSD să tune și să fulgere să în contra președintelui și elitelor sale izolate de neam. Nici pe vremea lui Dacian Cioloș, populismul nu a fost imposibil. Dar toate acestea sunt ocazii pasagere și discontinue. Pentru că partidul trebuie să schimbe forma de populism la fiecare câțiva ani, este greu să obțină beneficii maxime.
Aparent, marea ocazie a PSD de a înceta să mai fie principalul exponent al sistemului și de a deveni un partid populist este tocmai valul de euroscepticism manifestat în anii recenți. Elita de la Bruxelles este exact acea elită distantă de care are nevoie pentru a țese povești despre exploatarea bietului român, povești în care exploatatorul să nu fie fix partidul de guvernare. Da și așa îi rămân două probleme majore. Pe de o parte, Uniunea Europeană continuă să fie populară între români, chiar și între alegătorii PSD. Pe de altă parte, Uniunea este o sursă de bani și Comisia a început să dea semne destul de clare că devierea de la valorile europene se va resimți negativ în bugetul statelor transgresoare.
Care ar putea fi, deci, viitorul PSD în acest sens? Totul depinde de dinamica dintre Liviu Dragnea și restul partidului. Dacă președintele PSD și oamenii săi vor continua politicile controversate atât la nivel intern cât și internațional se va atinge un punct în care demonizarea Europei va deveni inevitabilă. În acel moment, nimic nu mai oprește reașezarea partidului pe o direcție pur populistă. Dacă însă interesul electoral al PSD va prevala, atunci acesta va trebui să rămână un partid, în esență, conservator, prosistem, opus schimbărilor majore.
Apariția de la Antena 3 de aseară, în care Dragnea a acuzat o tentativă de asasinat, se înscrie în această tendință populistă până la extrem. Dl Dragnea ni se prezintă ca reprezentantul poporului pe care îl slujește cu atâta devotament că a trezit mânia elitelor obscure (a se citi Soros) care vor să scape de el. Din fericire, de data asta partidul nu pare să mai dea semne că este dispus să meargă până la capăt alături de președintele său. Să vedem ce va urma.
Comentează