Când a promovat OUG 13 PSD a intrat într-o nouă fază. Una în care s-a arătat dispus să riște propria popularitate și propriile șanse de a guverna în schimbul grațierilor și a altor beneficii. Scriam atunci că, cine știe, poate partidul chiar a renunțat să mai dorească să câștige alegeri și se mulțumește să își aranjeze apele.
Spuneam atunci:
„Poate PSD nu mai vrea sa câștige alegeri. Mă refer, în primul rând la alegerile parlamentare din 2020 și cele prezidențiale din 2019. Adevărul este că aceste alegeri sunt și greu de câștigat. În 2019 PSD va fi deja uzat de 3 ani de guvernare. Ținând cont și de faptul că Ion Iliescu este singurul social-democrat care a obținut vreodată această funcție, e greu să e imaginam un PSD victorios la prezidențiale. Dacă, totuși, găsesc o rețetă miraculoasă, noul președinte își va dori probabil să îl elimine pe Dragnea de la vârful partidului ca să nu trebuiască sa împartă puterea.” (Mai vrea PSD să câștige alegeri?)
S-a dovedit că, totuși, mă mă pripeam. Cu greu, gândirea electorală a învins în fața gândirii de conservare a libertății. Sau, mai bine zis, s-a ajuns la un compromis. Cei ce doreau anti-reforma în Justiție au fost lăsați să continue, cu obligația de a ameți cât mai mult Opoziția astfel încât, la modelul ideal, aceasta să devină ineficientă.
Citiți și: Revine PSD la un comportament rațional?
Această strategie a avut un anume succes inițial. Obiectivele relativ clare ale OUG 13 au fost fragmentate și distribuite printre alte modificări. Desigur, în acest timp, PSD a construit și o serie de ținte false, blocând cu un anume succes înțelegerea partidelor de opoziție și a societății în general.
Primii care au ieșit din această paradigmă au fost protestatarii. După cum s-a observat adeseori, lumea a ieșit în stradă fără să știe clar de ce. De obicei aceste observații erau critice dar, din punctul meu de vedere, trebuie să privim partea plină a paharului. Ieșirea în stradă a încetat să fie tactică și este mai degrabă strategică. Cum umblă PSD la legile Justiției cum apar voci care cer proteste (și, adeseori, se și protestează). Este o soluție perfect rațională dacă admitem că problema noastră nu este cu o modificare sau alta ci cu un plan mai larg.
Apoi, USR a spart întrucâtva dominația PSD/ALDE asupra procedurii parlamentare, obținând o mică victorie de moment. Pentru asta partidul a s-a jucat cu focul ridicolului, uneori mai și arzându-se.
Ca replică la aceste mișcări, PSD semnalează că va trece legile cu orice preț. Dacă partidul va merge până la capăt asta înseamnă încetarea compromisului de care am vorbit anterior. Acum PSD cunoaște mai bine decât la începutul anului care sunt costurile politice în lupta cu Justiția și, pentru prima dată, pare pregătit să le plătească.
Din nefericire pentru noi, prețul plătit de societate poate fi mai mare acum. Grațierea se petrecea pentru fapte trecute. Promovarea ei a stârnit o indignare morală justificată dar, politic și juridic, efectele pe viitor nu ar fi fost dezastruoase. Dragnea ar fi condus guvernul mai direct și, cumva mai cinstit, nu prin intermediari. Iar DNA nu ar fi fost atât de atins de modificările legislative. Acum, în schimb, Justiția nu este ciuntită doar pentru faptele trecute ci și pentru cele viitoare. Ne temeam că vom avea hazard moral. Ei bine, s-ar putea sa avem certitudinea imoralității.
Întrebarea este ce este de făcut. Ce altceva mai poate face societatea în fața unui PSD care nu dă semne că îi pasă. Evident, există lecții importante pentru Opoziție, care prea multă vreme s-a complăcut să se bată pentru favorurile unui segment minoritar al populației. Dar lecțiile astea, chiar învățate, cer timp pentru aplicare.
Ce se poate face aici și acum? Despre asta vom vorbi în articolul următor.
Comentează