Premium
“Domnul Landman și fundația noastră în anii trecuți s-au ocupat de drepturile minorității friziane din Olanda. El are origini maghiare, iar când s-a mutat în România, a constatat că sunt probleme în legătură cu respectarea drepturilor minorității maghiare. În acea perioadă, eu colaboram cu fundația în calitate de traducător. Fiind studentă la Drept, domnul Landman m-a întrebat cum am putea obliga autoritățile administrative la respectarea acestor legi. Răspunsul meu a fost simplu: am cerut în Contencios Administrativ respectarea drepturilor lingvistice prevăzute în Legea 215/2001″, a explicat Izabella Szocs, studenta care a reprezentat fundația în instanță
Legile europene prevalează în fața celor românești
Practic, Tribunalul Cluj a luat în considerare un articol din convenția cadru de la Strasbourg care se referă la montarea plăcuţelor bilingve. Articolul spune că într-o comunitate în care trăiesc un număr semnificativ de persoane ce aparţin de o minoritate naţională, trebuie să se afişeze nume locale tradiţionale, nume de străzi şi alte indicatoare topografice destinate publicului, şi în limba minorităţii, atunci când există o cerere în acest sens. Totuși, decizia Tribunalului Cluj nu este definitivă și poate fi atacată la instanța ierarhic superioară.
Ce spune primarul Emil Boc
În replică, primarul Clujului, Emil Boc, a declarat, miercuri, că în România există o lege care spune că plăcuțele bilingve trebuie amplasate numai dacă minoritatea respectivă depășește 20% din totalul populației, lucru care nu se întâmplă la Cluj.
“Încă nu am primit motivarea sentinței, dar după ce o vom studia, vom ataca decizia Tribunalului. Dar trebuie să știți că și în România avem o lege națională care produce efecte și care trebuie respectată”, a spus Emil Boc
Conform ultimului recensământ, realizat în 2011, în Cluj-Napoca, locuiesc 309.136 de persoane, dintre care 50.175 sunt maghiari, adică aproximativ 16 la sută din totalul populației din municipiul de pe Someșul Mic.
Când se pot monta plăcuțe bilngve. Ce spune legea
Legea prevede următoarele aspecte:
(1) În raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte limba română.
(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale, cu aparatul de specialitate şi organismele subordonate consiliului local, aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba maternă.
(3) În condiţiile prevăzute la alin. (2), în posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, în condiţiile prevăzute la alin. (2).
(5) Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română”.
