Marea bătaie de joc a Formularului 088

Chiar nu este de gluma, dar asta se intampla. In loc sa stimuleze mediul de afaceri cu masuri apte sa genereze un climat sanatos, statul, prin ANAF, pune talpa oricarui business pe care il considera demn de un refuz categoric, prin Formularul 088.

Te intrebi, pe buna dreptate, daca statul are vreun interes sa faca ceva bun, durabil, din care sa isi incaseze taxele. Si nu putine. Dar, inainte de asta, te intrebi daca, in conditiile actuale, cu un formular mai degraba prohibitiv, mai are rost sa deschizi vreo afacere.

Tinta numarul 1: secretomania

Inregistrarea sau reinregistrarea unei firme ca platitoare de TVA a devenit sport extrem. Cele 20 de intrebari din Formularul 088, am mai spus-o, nu prea au legatura cu realitatea. Se cer date si informatii care, sustine ANAF, sunt de natura a evalua comportamentul fiscal al administratorilor si asociatilor, desi, in majoritatea cazurilor, aceste informatii deja exista intr-o baza de date. Si atunci? Cu nasul ei fin, de copoi autorizat, ANAF simte ca ceva nu este in regula si da un aviz negativ. De ce? Nu se stie. Fara explicatii si fara justificari! Culmea este ca nici punctajul acordat prin completarea formularului nu este public. Mai mult, nici criteriile dupa care ANAF decide ca o firma poate sau nu sa obtina dreptul de TVA nu sunt publice. Nu sunt cunoscute nici macar de firmele solici­tante. Glumind amar, poate ca ar fi mai bine ca totul sa se rezume la o vizita, se uita agentul fiscal la tine, te pune sa deschizi gura, te pipaie la galci, te intreaba daca ai habar in ce an suntem si cat a domnit Sorin Blejnar pe tronul ANAF si cu asta basta! Rezultatul e simplu: daca ai noroc, ai, si daca nu, nu!

Tinta numarul 2: romanii
Daca, Doamne fereste, ai bagat in faliment vreo firma, te-ai lins pe bot de aviz favorabil. Formularul nu iti permite sa justifici situatia reala. Poate ca esti „capatul lantului”, cum se spune, si ai inainte inca trei, patru firme de la care aveai de incasat, dar care, din varii motive, au intrat in faliment. Cum sa recuperezi daca nu mai ai de unde? Si, mai presus de orice, de ce nu mai ai voie sa deschizi o alta afacere? Poate ca ai intrat in faliment pentru ca intreprinderea care iti producea materia prima a intrat, si ea, in faliment. Iar acum vrei sa te relansezi cu o covrigarie, ca pe foametea asta si la preturi mici merge mai bine. Nu exista! ANAFUL zice nu si nu ramane. Nu acelasi lucru se intampla, insa, cu turcii, libanezii si altii, recunoscuti pentru tepele date statului. Au dat cu firmele de pamant, au luat banii si au disparut precum animalul lui Buridan. Din spate apar verii, unchii, nepotii si alte neamuri cu firme gata facute, toti necunoscuti ANAF-ului. Fac alte firme, le trantesc repede si dispar si ei cu banii. Si tot asa. Aici, ANAF nu mai simte nimic, avand nasul lovit de guturai.

Tinta numarul 3: bataia de joc

Poate vrei sa deschizi o afacere cu sosete cadrilate de vara, carora le creste puf pe dinauntru iarna. Nu stiu, ma gandesc. Zic si eu. Sa fereasca sfantul sa mai existe una la fel, dar al carei patron are un prieten care are un var la ANAF. Nu mi se pare normal sa primesti aviz negativ, dar ANAF-ului poate ca da, pentru ca tocmai a descoperit ca varul unui prieten cu patronul este angajatul lor. Sa fim seriosi, numai daca ma iau dupa stirile cu functionarii ANAF care se incurca in declaratii la Parchet imi vine sa cred ca nu canta toti in corul sfintilor. De ce nu te-ar calca putin in picioare pentru concurenta?