Pe litoralul românesc al Mării Negre, în perioada verii, muncitorii finalizau construcția unei platforme - transformator cu înălțimea unei clădiri de 10 etaje. Construcția din oțel va colecta energia produsă de turbinele eoliene offshore și o va transforma în energie electrică pentru gospodării. A fost construită la șantierul naval Damen Mangalia și apoi dusă peste Atlantic pentru a fi instalată pentru proiectul Sunrise Wind din New York.
În prezent, în apele Mării Negre nu există turbine care să producă energie. Dar în aer se vorbește despre ideea că astfel de platforme ar putea fi instalate mult mai aproape ca în America. Politicieni și experți vor să vadă apariția unui parc eolian regional, care să înceapă cu Bulgaria și România, într-un proiect comun. „Va fi inevitabil să existe platforme offshore în Marea Neagră”, spune Liana Constantin, director de relații corporative la șantierul naval. Încrederea ei se bazează pe schimbările de principiu din Uniunea Europeană privind energie regenerabilă, alimentate de angajamentul Green Deal de neutralitate climatică până în 2050, de fondurile de recuperare de pe urma COVID-19 legate de aceste obiective climatice și accentul pus pe independența energetică în urma invaziei în Ucraina.
În prezent, nici Bulgaria, nici România nu au cadrul politic sau infrastructura fizică necesară pentru a construi un parc eolian offshore.
Apele din largul coastei de la Șabla - chiar la sud de granița cu România - au fost identificate ca fiind locul cu cel mai mare potențial pentru o astfel de instalație, cu posibilitate de a avea o capacitate de până la 4,3 GW.
În prezent, întreaga Europă are un potențial de producție de 13 GW. Printr-o astfel de instalație, România va deveni cel mai important jucător din Europa.
Programul pentru construirea unui parc eolian offshore este de durată - durata medie în UE este de șapte ani. Exact aceasta este și perioada în care cele 27 de țări membre, inclusiv Bulgaria și România, trebuie să atingă obiectivul climatic de tranziție de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% față de nivelurile din 1990, asta până în 2030. Ca parte a acestui obiectiv, UE și-a stabilit un obiectiv de 60 GW de energie eoliană offshore în zonele de coastă până la sfârșitul deceniului, inclusiv în Marea Neagră - acesta ar fi un salt de la 14,6 GW în 2021. Generatoarele offshore ar putea „juca un rol foarte important” în înlocuirea cărbunelui, care asigură aproximativ o treime din furnizarea de energie electrică a Bulgariei, spune Maria Trifonova, cercetător științific pentru economia energiei la Centrul neguvernamental pentru Studiul Democrației.
Deoarece vântul bate mai constant în larg decât pe uscat – și, de obicei, nu scade la zero, la fel ca energia solară, care se oprește noaptea – turbinele offshore pot echilibra alte surse regenerabile pe măsură ce țara se decarbonizează, a spus ea. „Dar mai întâi trebuie să avem o viziune clară”. Bulgaria nu are în prezent obiective de instalare a energiei eoliene offshore. În afară de asta, îi lipsește un cadru de reglementare: pași stabiliți legal pe care o companie interesată să dezvolte energie eoliană offshore i-ar face pentru a transforma un astfel de parc eolian în realitate.
În 2022, a existat un consens puternic în parlamentul bulgar legat de un proiect de lege care ar fi creat un proces pentru amplasarea și construirea de proiecte offshore, dar în cele din urmă nu a reușit să treacă, deoarece Bulgaria a trecut prin cinci tururi de alegeri parlamentare - din 2021 până în 2023. O nouă versiune a proiectului de lege nu a fost depusă. Între timp, modul în care guvernanții bulgari au gestionat actualele proteste naționale ale companiilor de cărbune nu transmite un semnal pozitiv potențialilor viitori investitori, crede Trifonova. "Ei văd că statul bulgar nu este sigur în ce face, a spus ea. Nu are niciun plan. Există un risc mare să se răzgândească".
În România, a treia încercare a țării de a elabora o lege a energiei eoliene offshore și-a încheiat procesul de consultare publică și se îndreaptă către un vot în parlament. Ministrul român al energiei, Sebastian Burduja, dorește ca primele parcuri eoliene offshore să fie instalate în partea românească a Mării Negre până în anul 2030. Existența unui proiect transfrontalier este de o importanță-cheie pentru ministrul bulgar al mediului și apelor, Iulian Popov, care dorește să vadă o strategie convenită între cele două țări înainte de a promova legislația care să cuprindă detalii, precum infrastructură de rețea și exact cât de multă energie va produce instalația.
Asta va însemna ca și operatorii de sisteme de transport din cele două țări, responsabili de livrarea energiei electrice în casele oamenilor, să fie de acord cu planurile pentru un proiect coordonat. În tandem, rețelele naționale de transport vor trebui, de asemenea, actualizate în mod semnificativ, pentru a se coordona cu furnizarea de energie electrică pentru ambele țări - și pentru a face față cantității de energie care circulă prin acestea. În prezent, rețeaua bulgară poate găzdui până la 4 GW de proiecte energetice noi în regiune. De cealaltă parte a graniței, rețeaua regională a României nu are în prezent o capacitate nouă de energie regenerabilă. Aceste actualizări pot avea loc în perioada necesară pentru a sonda și a implementa un parc eolian, potrivit lui Trifonova. „Acesta este un proiect complex de inginerie, politic și de mediu, mai spune ministrul Popov. Nu este ca și cum ai instala panouri solare pe acoperiș”. Instalarea panourilor solare rezidențiale este exact ceea ce unii ecologisti de la Marea Neagră și-ar dori să vadă ca prioritate față de un parc eolian offshore. Bulgaria are un potențial mare pentru energie solară, iar în ultimii doi ani au început să se realizeze proiecte mai mari, deși eliberarea autorizațiilor pentru locuințe rămâne complexă și costisitoare. ONG-urile spun că trebuie făcut mai mult pentru a reduce birocrația, pentru a le permite oamenilor să-și genereze propria energie electrică.
„Trebuie să punem în centru oamenii, locuințele”, a spus Ilian Iliev, fondatorul Centrului Ecologic Public pentru Dezvoltare Durabilă din Varna. „Să le dăm mai întâi șansa să înceapă să producă energie electrică”. În România, care are un potențial solar mai mic, vântul offshore este stabilit de centrul de analize EPG ca un factor determinant pentru viitorul energiei curate a țării.
Cheltuielile
Pe lângă o dezvoltare pe termen lung, proiectele eoliene offshore necesită, de asemenea, o investiție prealabilă semnificativă din partea dezvoltatorului pentru a închiria o zonă offshore și pentru a construi efectiv parcul eolian. Creșterea dobânzilor și a costurilor pentru materiale în ultimul an au încetinit finanțarea unor noi proiecte în toată Europa și, în unele cazuri, au însemnat o pauză pentru proiectele deja începute. Din 2020 până în 2022, prețul mediu al unei turbine eoliene de 1 MW a crescut cu 38%, potrivit unei analize a Energy Monitor. „Aceasta afectează orice altceva ce ați construi ca alternativă”, a spus Genadi Kondarev, analist energetic regional pentru E3G. „Nu contează dacă vorbim despre oțel și beton, ori despre construirea unei uriașe centrale nucleare sau a unei hidrocentrale. Noi trăim doar într-o realitate în care materialele și forța de muncă vor fi mai scumpe”. Pentru Kondarev, care nu se așteaptă ca prețurile să scadă mult în viitorul apropiat, acesta este un argument pentru a se începe acum și a se obține energia produsă, mai degrabă decât să se aștepte cu speranța unui preț mai bun în viitor. Prețul energiei care ia în considerare costurile de construcție și pe cele de exploatare, precum și energia totală generată pe durata de viață estimată a proiectului, este estimat la 79 euro/MWh de către EPG pentru România și între 62 și 90 euro/MWh de către CID pentru Bulgaria.
În prezent, ambele țări continuă să subvenționeze industria cărbunelui la costuri ridicate: emisiile de carbon din UE au atins un record de 100 de euro pe tonă la începutul anului. O parte din acești bani pot fi returnați prin finanțare de la UE, inclusiv prin Mecanismul de Conectare a Europei și Fondul de Modernizare. Împreună, Bulgaria și România ar putea accesa mai mult de 23 de miliarde de euro până în 2030 din fond, bani care ar putea merge către studii, planificare și decizii de amplasare, până când zona parcului eolian va fi vândută prin licitație unei companii de energie.
În acest moment, responsabilitatea financiară va reveni companiei - pentru construcția și exploatarea parcului eolian. "Rolul guvernului este de a oferi un mediu de reglementare, spune Popov. Acestea nu vor fi proiecte de stat".
Ce se poate construi
Una dintre deciziile de inginerie și de mediu pentru un proiect comun inițial eolian offshore este pe cale să se decidă exact unde să fie amplasat. Experții politici de la Centrul pentru Studiul Democrației și Centrul EPG românesc înclină spre o locație, în linii mari, între 4 și 70 km în larg de graniță, cu cabluri care să ajungă la Varna și Constanța, cele mai apropiate orașe-port.
În Marea Neagră e un platou stâncos care coboară abrupt la aproximativ 100 km de coastă. Parcurile eoliene offshore din întreaga lume sunt în prezent construite prin „implantare” pe fundul mării, pentru a se stabiliza structura turbinei. Acest tip de tehnologie, „fixată pe fund”, poate funcționa pe platoul Mării Negre. Totuși, acolo este și locul în care se desfășoară aproape toată viața și activitatea în mare: dincolo de ea, există atât de puțin oxigen în apă încât nu supraviețuiesc decât epave bine conservate.
Aproximativ 26 GW pot fi instalați de-a lungul părții bulgare a platoului, cu ajutorul turbinelor fixate la fund, care la determinarea locațiilor vor trebui să țină cont de pescuitul în Marea Neagră, locuri de petrol și gaze, zone militare și una dintre cele mai importante din lume rute de migrare a păsărilor. „Sunt multe obstacole”, spune Nikolai Vâlcev, directorul Institutului de Oceanologie de la Academia Bulgară de Științe (BAN). „Trebuie să fie acolo unde nu vor exista atât de multe conflicte cu fauna sălbatică. Depinde de adâncime și depinde de tehnologie”.
Cercetările lui Vâlcev se concentrează pe modelele vântului și valurilor din Marea Neagră, care variază dramatic pe parcursul anului. Spre deosebire de alte spații de apă europene, unde turbinele captează vântul constant, furtunile de iarnă aduc cel mai puternic vânt, iar aceste viteze scad primăvara și vara.
Vânturile au anumite caracteristici, o oarecare variabilitate în apariție", a spus el. "De asemenea, nu sunt foarte bine măsurate. Acestea sunt lucruri care trebuie luate în considerare pentru ca întregul proces să fie eficient, pentru a oferi rezultatele pe care oamenii și companiile le așteaptă.” Există, de asemenea, posibilitatea de a folosi turbine plutitoare mai departe în mare. Această tehnologie este nouă, cu un proiect pilot de 5 MW finanțat de UE în Marea Neagră, care va atașa o turbină plutitoare la o platformă de gaz existentă, deținută de compania bulgară de petrol și gaze Petroceltic. Dacă au succes, turbinele plutitoare din afara platformei ar putea furniza încă 90 GW de energie.
Cu toate acestea, proiectul este în prezent înghețat și așteaptă ca instituțiile bulgare să ofere îndrumări cu privire la următorii pași pentru instalarea turbinei demonstrative. "O singură turbină, spune Trifonova. Dar lucrurile nu sunt încă clare în ceea ce privește procedura și autorizațiile".
Locuri de muncă promise
Pe lângă energia propriu-zisă, există și promisiunea de a transforma orașele portuare în hub-uri de energie regenerabilă și de a avea noi locuri de muncă pe care o astfel de transformare le poate oferi. EPG din România estimează că un proiect de o asemenea amploare ar aduce aproximativ 20.000 de locuri de muncă în faza de construcție și instalare. Pe termen lung, aproximativ 1.800 vor fi posturi permanente pentru lucrătorii de la exploatare și întreținere. Cu toate acestea, într-un scenariu de proiect comun fără reduceri, atât în Constanța, cât și în Varna, pentru aceste locuri de muncă inițiale, ele probabil că vor fi concentrate în Constanța, ca port mai mare, cu spațiu de extindere. „Mi-e greu să cred că dezvoltatorii de proiecte vor putea face ceva în Bulgaria, evitând complet Constanța”, a declarat Mihnea Cătuți, șeful de cercetare EPG. „Probabil că va fi invers într-o oarecare măsură”.
Pentru locuri de muncă pe termen lung, ambele orașe portuare au centre de pregătire pentru tehnicieni eolieni offshore. WINDBG din Varna a început să ofere cursuri anul acesta, în timp ce Școala de competențe în energie regenerabilă din Constanța funcționează de ani de zile.
Deocamdată, munca în sectorul eolian offshore local este doar ipotetică. Dar perspectiva unui proiect energetic comun care să unească regiunea Mării Negre face parte din ceea ce entuziasmează experții politici care pledează pentru acesta. Ei prevăd extinderea sa dincolo de Bulgaria și România - până în Ucraina, Turcia, chiar și Azerbaidjan. „În acest moment, avem nevoie de un mecanism pentru a deschide ușa”, spune Condarev. Avem nevoie de cineva care să meargă până la capăt atunci când vine vorba de implementarea primului proiect”.
Articol semnat de Ashira Morris - o jurnalistă independentă americană care acoperă teme precum mediul, schimbările climatice și energia regenerabilă. Textul a fost oferit exclusiv pentru „Dnevnik”.
Sursa: Revista Presei Rador Radio România
Comentează