Metafore și sex în politica românească

Înainte să ajungeți la finalul acestui articol o să gândiți că "a înnebunit lupul" adică pardon, au înnebunit politicienii. Nu este chiar așa. O explicație... la final.

Duios antilopa trecea

https://www.youtube.com/watch?v=lx0zJjyv4oM

Când a fost exclus Valeriu Zgonea, acesta a găsit resurse să ne ofere următoarea metaforă-fluviu:

"Mă uitam aseară la un documentar despre antilopele gnu și în procesul lor de a căuta să ajungă acolo unde vor trec peste un râu și masculul alfa sare în râu și fără să gândească, fără să simtă ceea ce se poate întâmpla cu ele, toate sar după masculul alfa. Singura problemă este că acel râu este renumit ca fiind plin cu crocodili."

Trebuie să spun că am privit acest moment cu o anume admirație. Să ai stăpânirea de sine să vorbești despre antilope când ți-ai încheiat cariera în PSD și, poate, în marea politică, nu este puțin lucru. Și mai surprins cu cât Dragnea a prins metafora din aer și a redirecționat-o:

"Astăzi antilopele l-au mâncat pe crocodil. în 2012 eram niște antilope în fata unui râu și toți de pe mal spuneau ca hai sa intrăm în râu. Și eu am intrat în râu. M-au mâncat crocodilii. Unii au rămas pe la Camera Deputaților"

Dar bulgărele nu se oprește aici. Doamnelor și domnilor, să îl aplaudăm pe Marian Vanghelie.

"Un poet ar spune că (Zgonea, n.red) a fost ca un gazel care a vrut sa înoate contra curentului. Din nefericire, greșeala lui a fost ca a înotat contra curentului de stânga, iar asta nu se face, Zgonea. Ce e mai tragic pentru el este ca a fugit de crocodili dar s-a înecat în apă pana la brâu. Eu ma gândeam că știe sa înoate. Măcar câinește."

Densitatea stilistică este amețitoare. Autorul atinge tema unanimități m PSD (curentul de stânga), dezvoltă tema antilopelor dar face trimiteri și la caracterul alunecos (știe să înoate) și imoral (câinește) al președintelui Camerei. Să fim generoși dacă, în focul pasiunii, a greșit femininul de la gazelă.

Nu îl suspectez pe Marian Vanghelie că a scris personal acest text. Dar, char și așa.... ce e obsesia asta cu antilopele?? Există un fel de folclor intern în PSD la care vorbitorii fac referință?? Sau nume de cod, gen: "Vulturul a prins antilopa; repet: vulturul a prins antilopa"??

Vanghelie îl mai acuză pe Zgonea că este ofițer sub acoperire, într-o serie de fraze pe care am fost nevoit să le citesc de două ori pentru ca să le înțeleg.

"Iată ca i-a venit rândul și lui Zgonea să-i cadă capul de pe umeri, chiar dacă era mai greu de crezut având în vedere ca are niște umeri mai solizi, adică parca ar fi metalici, sau cel puțin așa sună. Dacă nu ma credeți, puteți să-i întrebați și pe colegii mei de partid. Cum te loveai puțin de el, pe vreun culoar, cum se auzea un zgomot de tablă" (Toate citatele din Vanghelie sunt de pe Facebook)

Încep să mă întreb dacă nu cumva Vanghelie este mai degrabă alegoric decât metaforic.

Niște țărani

https://www.youtube.com/watch?v=5ptTKMR8CBo

Dar Vanghelie lansează și o nouă temă, aceea a țărăniei.

"Mă întreb, alături de alți colegi de-ai mei care au fost scoși din partid pentru că deveniseră periculos de puternici, cum a ajuns totuși, Dragnea, acest țărănuș parvenit, să aibă drepturi depline în PSD? Nu are partidul un altul mai bun?"

Preia tema Cristian Piedone, tot pe Facebook

"Țăranului nu îi mai plac bombonicile, vrea savarine proaspete cu multă frișcă, iar în lipsă de linguriță să vadă și adversarul lui politic bărbăția, după mustățile lui și el, el exemplu de moralitate?

Un condamnat, un divorțat, îndrăznește să rostească cuvântul integritate, eu spun în continuare că nu are nicio vină, dar respectăm sau nu în România hotărârile judecătorești. Așa că ia coasa și mai bate-o puțin, că nu mai taie bine și dă o brazdă la tine în partid".

Omul este supărat, și pe măsură ce continuă, cuvintele încep să aibă din ce în ce mai puțin sens"

"Și, ca sa vorbim între doi țărani, un moldovean și un teleormănean, parafrazez din versurile Baladei Miorița: Că l-apus de soare vor vor sa mi-l omoare pe cel moldovean, ca are votanți mai mulți și oameni mai bărbați și prieteni învățați, și Dragnea tu sa nu îmi pui fluierași de soc de la tine... nu cântă cu foc, ci să mi pui fluierași de fag, dintre noi doi, pe mine oameni mă vor cânta cu drag."

Citiți și: Decizia prin care Cristian Popescu-Piedone nu poate candida la Sectorul 4

Sex

S-ar putea să vă fi scăpat metafora dulce, cu bombonci și savarine. Bombonica este numele (real) al fostei soții a lui Dragnea. Dar savarina? În unele medii, savarina, este un simbol pentru organul sexual al femeii. Spune Piedone despre Dragnea că are o relație cu o femeie mai frumoasă decât fosta nevastă? Iar mustățile înmuiate în frișca din savarină... mai bine nu ne gândim.

Dar referințele sexuale merg mai departe de atât. Revista Cancan a filat-o și fotografiat-o pe Laura Chiriac sărutându-se cu un bărbat, altul decât soțul ei. Nu dau aici un link, după cum nici atunci nu am dat știre.

Interesant este și răspunsul candidatei, care sugerează, fără a spune, că este vorba de o iluzie optică.

http://i.imgur.com/0YYDPW0.png

Și, apoi, ceva cu mai puține poze și mai multe cuvinte.

"Vreau să destructurez anumite rețele, dar pentru asta trebuie să le cunosc. Domnul Diacomatu are un trecut foarte recent legat de faptul că a participat la alegeri în Sectorul 1, cunoaște bine această zonă electorală, cunoaște bine contracandidații mei din Sectorul 1. Cam așa stau lucrurile, despre acest domn vorbim."

Citiți și: Laura Chiriac explică de ce s-a întâlnit cu Diacomatu

De ce?

O teorie favorită a mea pentru aceste alegeri este că partidele politice au intrat în criză de resurse:

• nu mai au oameni pentru că o parte au fost dați afară, alții au plecat dezamăgiți, alții au plecat la DNA;
• nu au bani pentru ca oamenii dădeau bani, unii au plecat, alții se tem să mai dea;
• nu au identitate, pentru că nu au alocat bani și oameni care să o mențină.

Dintre acestea trei, aș zice că identitatea este problema principală. Discursul politic, nu a fost, în general, ultra-profesionalizat și mulți politicieni (majoritatea, poate), au mers mai degrabă pe improvizație. Dar improvizația asta funcționa într-un cadru. Știai care este poziția partidului, știai care vrei să fie poziția ta și, îți setai niște limite intre care te puteai mișca în siguranță.

Dar, după liniștirea apelor post 2012, partidele pur și simplu nu mai știu ce sunt. Lumea căreia se adresează pare și ea să se schimbe, astfel încât diverse variante de discurs nu par să mai funcționeze. Între aceste două presiuni, politicienii se de-profesionalizează. Devin, cel puțin unii dintre ei, niște amatori care se califică la locul de muncă. Și până se califică, mai dau în gard. (Sugestiile sexuale arată, poate, și o anumită disperare).

Noii politicieni și noile partide încearcă să vină din urmă, dar tot calificare la locul de muncă se numește. Scriind aceste rânduri, îmi vine în minte CPUN-ul post-decembrist. Nu suntem încă acolo, dar nu se știe.

Vestea bună este că modurile de a ieși din această criză sunt cunoscute. Dezbatere internă viguroasă în partide și/sau profesionalizarea anumitor activități care țin de înțelegerea societății, formularea de politici publice, strategie și comunicare. Vestea rea este că partidele, noi și vechi, au altă părere.

Foto: SeaDave