Premium
Cartea de față care este una de filozofie aplicată: conţine reflecţii filozofice antrenate de provocările vârstei de mijloc. De aceea, ia forma unui ghid de self-help, potrivit Mediafax.
Aproape cert sunt foarte puțini cei care știu cine este Kieran Setiya, așa că o scurtă prezentare este necesară. Născut în 1976, în Marea Britanie, școlit la Cambridge și Princeton, este profesor la MIT (Massachusetts Institute of Technology) din 2014, unde predă etică, epistemologie și filosofie.
A devenit cebru cu cartea pe care o prezentăm astăzi, care pornește de la câteva constatări simple. În general, suntem cam nemulțumiți de viețile noastre începând de la 46 de ani. "Am aflat asta când aveam 46 de ani. Un an mai târziu, încerc să ameliorez lucrurile." Cercetători din întreaga lume, între care economiștii David Blanchflower și Andrew Oswald, au tras concluzia că satisfacția medie față de viață e cea mai ridicată la tineri și la persoanele în vârstă. Graficul realizat de ei are forma literei U. Mijlocul vieții le pare tuturor cel mai dificil. Printr-o criză a vârstei de patruzeci de ani a trecut și Kieran Setiya, deși avea o familie și o carieră stabilă, adică o viață de succes. Dar, "când mă opream pentru a contempla viața pentru care am muncit din greu, simțeam un amestec deconcertant de nostalgie, regret, claustrofobie, pustietate și frică."
A încercat să găsească răspunsuri în cartea de față care "este una de filozofie aplicată: conţine reflecţii filozofice antrenate de provocările vârstei de mijloc. De aceea, ia forma unui ghid de self-help. Dificultăţile vârstei de mijloc au fost ignorate de filozofi, deşi sunt interesante din punct de vedere filozofic şi pot fi tratate cu instrumentele pe care le folosesc filozofii. Până aproximativ în secolul al optsprezecelea, nu exista o distincţie clară între filozofie morală şi self-help. Filozofii credeau despre contemplarea vieţii bune că ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea propriilor noastre vieţi. Divorţul acestor două scopuri este o inovaţie mai recentă. În zilele noastre, foarte puţini filozofi scriu cărţi de sef-help. Şi atunci când o fac, îi invocă în principal pe clasici, adeseori pe stoicii romani, precum Cicero, Seneca şi Epictet, însă filozofie relevantă s-a mai scris de atunci până acum. Abordarea mea nu este însă una istorică. Deşi fac apel la filozofi din trecut, antici şi moderni, nu îi tratez ca pe nişte depozitari de înţelepciune, ci ca pe nişte interlocutori în încercarea de a rezolva unele dintre problemele mele - şi, sper, şi ale voastre.
Această carte este diferită de literatura standard de sef-help, în parte pentru că priveşte mai degrabă întrebările fundamentale despre ce ar trebui să simţi în legătură cu viaţa ta, şi în parte pentru că se referă mai puţin la schimbarea din exterior. Pentru cei mai mulţi dintre noi, nu este prea târziu să începem ceva nou la vârsta de mijloc. (...) Am încercat să scriu o carte ce poate fi citită într-un picior: am evitat detaliile tehnice şi am optat pentru concizie în locul exhaustivităţii. (...) Vom afla cum sunt supraestimate opţiunile şi de ce există întotdeauna ceva bun în a rata diverse lucruri. In capitolul patru vorbim despre senzaţia trecutului imperfect, de neschimbat, cu care trebuie să te împaci. Vom învăţa când şi de ce trebuie să te bucuri de greşelile tale. In capitolul cinci o să discutăm senzaţia timpului care trece pe lângă tine, care nu îţi mai ajunge, conştientizarea propriei mortalităţi. Ne vom ocupa de tratamente filozofice pentru frica de moarte. Senzaţia repetiţiei şi a epuizării în succesiunea diverselor proiecte, zi de zi, an de an, este subiectul capitolului şase. Vom învăţa ce înseamnă să trăieşti în prezent, cum asta îţi poate rezolva criza vârstei de mijloc şi de ce ajută meditaţia. Vom examina stereotipul vârstei de mijloc ca un timp al crizelor, scoţând la iveală trecutul său recent. Vom cartografia prezentul său schimbător, evoluţia sa de la o traumă ameţitoare la o indispoziţie ce poate fi gestionată. Şi vom găsi un loc pentru filozofie în viitorul său. Filozofii contemporani şi-au bătut prea puţin capul cu îmbătrânirea, cu situaţia fizică şi temporală a copilăriei, vârstei de mijloc şi bătrâneţii. Este timpul ca asta să se schimbe."
Rezultatul?
"Nu există niciun răspuns perfect la acea întrebare: consecinţele contează. Dar contează şi acţiunile pe care le abstractizăm din ele. Unui viitor mai drept, sfârşitului activităţilor telice (spre un scop), îi corespunde procesul atelic de a protesta împotriva absenţei sale. Există semnificaţie în protest.
încă lucrez la criza vârstei mele de mijloc, deşi cred că întrezăresc o cale de ieşire. Trebuie să scap din mentalitatea telică, să cultiv o orientare mai atelică. Trebuie să învăţ cum să trăiesc în prezent. Este o perspectivă pe care o poţi pune la lucru din motive egoiste. Dar pe măsură ce umple goliciunea vieţii de zi cu zi, ea respinge, de asemenea, anxietatea insignifianţei programelor utopice. Este o sursă de energie, concentrare, plenitudine, luptă pentru orice merită să te lupţi, este o modalitate de a şti şi de a preţui faptul că te lupţi pentru acel lucru acum."
Kieran Setiya – Midlife. Ghidul filosofic al vârstei de mijloc. Editura Seneca. Traducere din limba engleză de Cristina Voinea. 189 pag.
