Premium
Spania este pregătită să semneze un acord privind statutul post-Brexit al Gibraltarului încă de miercuri, a declarat ministrul spaniol de externe Jose Manuel Albares, înainte de a pleca la Bruxelles pentru a se întâlni cu noul ministru britanic de externe David Cameron. Gibraltarul este supranumit și ”Mina de aur a Europei” datorită strâmtorii Gibraltar, care este subiect de dispută între Anglia și Spania de 320 de ani, informează Mediafax.
Albares a dezvăluit faptul că luni a vorbit la telefon cu Cameron și ambii au convenit să se întâlnească la Bruxelles pentru a discuta despre statutul Gibraltarului.
„Spania a pus pe masă, în urmă cu câteva luni, un acord echilibrat și generos”, a spus Albares într-un interviu acordat marți postului de televiziune spaniol Telecinco.
El a mai spus că urmează să zboare la Bruxelles și că „Spania vrea ca acest acord să fie semnat mâine”, potrivit Reuters.
Statutul Gibraltarului, o enclavă aflată în vârful sudic al Spaniei, este sub stăpânire britanică încă din secolul al XVIII-lea. Modul de supraveghere a graniței cu Spania a fost un punct de dispută în cadrul negocierilor Brexit.
Enclava a fost exclusă din acordul Brexit încheiat între Marea Britanie și UE. În 2020, cu câteva ore înainte de ieșirea britanicilor din uniune, Spania, Marea Britanie și Uniunea Europeană au convenit ca Gibraltar să rămână parte a acordurilor UE, iar Spania să supravegheze portul și aeroportul, în așteptarea unei soluții de durată.
De ce este atât de important Gibraltarul
Gibraltarul a fost cucerit de către englezi, în urmă cu 319 ani, în timpul Războiului de Secesiune din Spania.
Este un teritoriu mic, diputat de-a lungul secolelor de marile puteri ale lumii – Spania şi Marea Britanie -, datorită „minei de aur” care intră în componenţa sa teritorială: strâmtoarea Gibraltar, cu o lăţime de circa 13 km., prin care trec toate ambarcaţiunile dinspre Mediterana spre Atlantic este locul în care Africa şi Europa se află la distanţa cea mai mică.
Gibraltarul este un teritoriu britanic de peste mări în sudul peninsulei iberice, singura posesiune britanică de acest fel situată în Europa continentală.
Despre strâmtoare, legenda spune că însuşi Hercules a creat-o, în cea de-a zecea dintre cele 12 munci ale sale. Trimis să-i ia cireada lui Geryon, uriaşul cu trei trupuri, Hercules şi-a croit loc prin munte despărţind pământul şi unind apele.
În antichitate teritoriul se numea Muntele Calpe. După povestea cu Omul din Neanderthal, din urmă cu 50.000 de ani, ale cărui urme au fost găsite în câteva peşteri de pe versantul estic, următoarele probe clare sunt din perioada feniciană, circa anul 950 înainte de Hristos. Au urmat cartaginezii şi apoi romanii, iar după căderea Imperiului, zona devine parte a regatului vizigot Hispania.
Actuala denumire – Gibraltar, provine de la un conducător de oşti berber, Tariq ibn-Ziyad, care a cucerit tărâmul spaniol în anii 700 (Jebel-at-Tariq, adică „Muntele lui Tariq”) şi a stabilit aici un cap de pod spre Europa.
După aproape un secol de bătălii, teritoriul a fost recucerit de spanioli în timpul lui Ferdinand al IV-lea, în 1462.
Pe 4 august 1704, a fost cucerit de forțele britanice conduse de amiralul George Rooke, iar recunoaşterea de către Spania s-a realizat prin tratatul de la Utrecht din 11 aprilie 1713.
Gibraltarul a fost revendicat în mod constant de Spania, fapt ce a reprezentat o tensiune majoră în relaţiile diplomatice dintre Marea Britanie şi Spania.
Gibraltarul se află la sud de Spania, mărginind strâmtoarea Gibraltar, care leagă, cum spuneam, Marea Mediterană cu Oceanul Atlantic. Pe o parte a teritoriului său se situează stânca Gibraltar, cu înălțimea de 426 m.
Suprafaţa teritoriului este de nici 7 kilometri pătraţi, iar într-un top mondial al suprafeţelor statelor, ocupă antepenultimul loc, înaintea statului Monaco (2 km. pătraţi) şi Vaticanului (0,44 km. pătraţi). Populaţia Gibraltarului se ridică la circa 30.000 de locuitori iar frontiera terestră cu Spania are o lungime de circa 1 kilometru.
Gibraltarul este și scaun episcopal anglican, iar dieceza de Gibraltar cuprinde parohiile din diaspora engleză continentală, condusă de episcopul Geoffrey Rowell.
