Premium
Dacă spunem „farmacie”, probabil că mulți dintre voi v-ați gândi mai întâi la semnul în formă de cruce verde cu un șarpe în interior, dar de unde a apărut acest simbol? Originea crucii verzi pare să fie legată de Ordinul Militar și Ospitalier al Sfântului Lazăr din Ierusalim în secolul al XIV-lea: cavalerii săi, în timp ce aveau grijă de bolnavi și pelerini, purtau tocmai o cruce verde pe fond alb, pe hainele lor, scrie jsaintlazarus.org.
Din acel moment, acest simbol a început să devină atât de popular în întreaga Europă, încât este folosit și astăzi. De fapt, pe lângă motivația istorică, este corect să subliniem și modul în care culoarea verde ne amintește de speranță, de vindecare și de natură, conferind emoții pozitive celui care o privește.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că în România, semnalizarea unei farmacii trebuie făcută în primul rând cu ajutorul unei cruci de farmacie, conform Legii Farmaciei, adoptată în 2018”.
Și cum rămâne cu crucile albastre? În acest caz, acestea sunt cele rezervate parafarmaciilor, care, spre deosebire de „surorile lor mai mari”, nu pot vinde medicamente care necesită prescripție medicală.
De ce există un șarpe încolăcit în jurul unui pocal în interiorul simbolului farmaciei?
Încheiem cu o explicație a șarpelui, un element care nu este întotdeauna prezent în semnele de farmacie. Alegerea șarpelui nu ar trebui să ne surprindă: însuși cuvântul „farmacie” provine din grecescul „pharmakon”, care înseamnă atât medicament, cât și venin (de șarpe).
Această substanță a fost de fapt folosită ca medicament în doze mici în trecut și era de datoria farmacistului să o administreze pacientului în doza corectă pentru a evita problemele.
Această ambiguitate a limbajului este menținută și astăzi în limba engleză, de exemplu, unde „drug” este folosit pentru a se referi atât la droguri, cât și la medicamente.
Revenind însă la șerpii din semnele medicale, trebuie să spunem că aceștia se agață adesea de ceva.
În primul rând, avem o pereche de șerpi în jurul unui toiag înaripat care, conform tradiției, aparține zeității romane Hermes și se numește caduceus. Conform unei interpretări destul de răspândite, cei doi șerpi ar reprezenta doza terapeutică a unei anumite substanțe și doza toxică.
Acest simbol nu trebuie confundat cu toiagul lui Asclepius (Esculap la romani) (zeul greco-latin al artelor medicale): acesta din urmă este simbolul medicinei (în general) și este de obicei o simplă tijă din lemn cu un singur șarpe în jurul ei. Zamenis longissimus este șarpele lui Asclepius. Despre acesta se spune că acesta ar avea cunoştinţe despre plantele medicinale şi despre proprietăţile vindecătoare ale acestora. De aceea, zeul grec Asclepios este înfăţişat cu un şarpe încolăcit în jurul toiagului său.
De altfel, toiagul lui Asclepius are şi o corespondenţă biblică. Mai exact, după eliberarea poporului evreu de sub puterea sclaviei faraonice, Dumnezeu a trimis şerpi veninoşi asupra lor în drumul spre Canaan, ca o pedeapsă preventivă pentru răzvrătirea împotriva lui Moise. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”.
„Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia“, (Numeri 21:6-9).
Alternativ, șarpele poate fi înfășurat și în jurul unei cupe. Potrivit tradiției, aceasta ar fi aparținut Hygieiei, fiica lui Asclepios și zeița greacă a sănătății. Hygieia este ades înfățișată însoțită de șerpi, cea mai întâlnită imagine fiind cea a unui șarpe încolăcit în jurul trupului ei, bând dintr-un pocal pe care aceasta îl ține în mână.
