Premium
A fost începutul de an cu cele mai mari proteste din istoria României. A fost începutul de an în care întreaga societate s-a revoltat, pe bună dreptate, pentru faptul că un partid politic ce a fost votat să conducă pentru binele oamenilor, alegea ca la ceas de noapte să aibă grijă să își scape liderii și partenerii de problemele din justiție.
Iar întreaga revoltă populară s-a reunit sub hashtagul #rezist. Pentru că, de mai bine de o lună de zile, trăim cu impresia că noi rezistăm, că noi luptăm, că ne veghem țara. Prin publicarea motivării CCR privitoare la ancheta DNA asupra modului cum a fost emisă OUG 13, azi trebuie să acceptăm un adevăr crud: nu noi, ci ei rezistă.
Și o fac prin toate modurile posibile. Să ne lămurim un pic:
Ce spune CCR?
"Curtea reţine că aprecierea oportunităţii adoptării unei ordonanţe de urgenţă, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar în condiţiile prevăzute expres de Constituţie, respectiv doar pe calea controlului parlamentar (...). Aşadar, doar Parlamentul poate decide soarta actului normativ al Guvernului, adoptând o lege de aprobare sau de respingere. (...) Având în vedere prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că nicio altă autoritate publică, aparţinând altei puteri decât cea legislativă, nu poate controla actul normativ al Guvernului din perspectiva oportunităţii actului de legiferare"
Cum traducem?
Să zicem că reprezinți un grup de oameni care au mari probleme cu justiția. Și știi că ai nevoie urgentă de o ordonanță de urgență care să reglementeze niște lucruri în așa fel încât să scapi de pușcărie. Aglomerație, paturi puține, igrasie, mucegai, știm deja de la Șerban Nicolae. Ai Ministrul Justiției la mâna ta, trimiți câțiva băieți peste el în vizită, presiune ca la carte, omul clachează, are și el guri de hrănit. Și, pac, moțiunea apare, este aprobată și publicată.
De aici încolo, motivarea CCR ne spune că DNA, dacă ar avea astfel de informații și ar încerca să afle în ce fel a fost emisă această ordonanță, nu are dreptul să o facă. Ar fi o încălcare a separării puterilor în stat. Doar Parlamentul se poate pronunța asupra oportunității actului de legiferare. Ceea ce nu este greșit. Dar noi nu despre asta vorbim aici.
Când trăim într-un stat funcțional, discuția de mai sus nu ar exista. Fiecare instituție și-ar cunoaște locul și limitele sale, ar funcționa bine și corect pentru a asigura bunăstarea oamenilor ce i-au dus în acele funcții.
Nu este cazul României.
Ce este de făcut?
În mod clar, în acest moment, tabăra anti-justiție din România a primit o imensă gură de oxigen. Nici nu mai au nevoie oamenii de „noaptea ca hoții„ pentru ca să revină cu o ordonanță de urgență pentru a se salva de probleme. Prima impresie ar fi că vor forța și mai mult lucrurile.
Nici de partea cealaltă lucrurile nu stau mai bine. #Rezist abia mai respiră prin piața prin vocea a doar câtorva temerari. Dacă societatea civilă nu își asumă cu adevărat rolul de gardian al unei societăți corecte și drepte, derapajele vor fi majore. Și aproape iremediabile.
