Premium
Mulți dintre noi ne-am trezit uitându-ne la un câine sau la un al animal, care, în realitate, este extrem de urât, dar pe care îl apreciem ca fiind ”foarte drăguț”. Cu ocazia concursului pentru ”Cel mai urât câine din lume”, oamenii de știință au explicat că totul are legătură cu evoluția umană, iar creierul gândește diferit când vede astfel de exemplare, informează BBC.
Potrivit zoologului austriac Konrad Lorenz, atracția oamenilor pentru trăsăturile infantile, cum ar fi ochii mari, capetele mari și corpurile moi, este o adaptare evolutivă care ajută la asigurarea faptului că adulții au grijă de urmașii lor, garantând astfel supraviețuirea speciei. Aceste trăsături infantile au fost denumite "schema copilului" de către Lorenz în 1943.
Animale cu aspect ciudat, toate au în comun aceste calități infantile care declanșează un răspuns afectuos în rândul oamenilor și un instinct înnăscut de a îngriji și proteja.
Iar aceste caracteristici infantile sporesc "comportamentul de protecție, atenția și dorința de îngrijire" a unei persoane față de individ și reduc "probabilitatea de agresiune față de un copil", spune Marta Borgi, cercetător la Istituto Superiore di Sanità din Roma, care a studiat modul în care schema copilului se referă la interacțiunea om-animal.
La oameni, ai căror pui "depind în totalitate de îngrijitorii lor pentru hrană și protecție, un astfel de răspuns are o valoare evidentă, deoarece contribuie la creșterea șanselor de supraviețuire ale urmașilor", spune ea.
Copiii manifestă empatie pentru astfel vietăți
Un studiu realizat în 2014 de Borgi și de alți cercetători a constatat că conceptul de "drăgălășenie" este foarte bine conturat și se dezvoltă de la o vârstă foarte fragedă, copiii de numai trei ani manifestând o preferință pentru animalele și oamenii cu ochi mari, nasuri mari și fețe rotunde.
"Am arătat că răspunsul atent față de trăsăturile faciale infantile la câini și pisici apare foarte devreme în timpul dezvoltării noastre", spune Borgi. Cercetătorii au analizat mișcările ochilor copiilor cu vârste cuprinse între trei și șase ani și au constatat că aceștia erau mai atenți la imaginile cu câini, pisici și oameni care fuseseră modificate digital pentru a le conferi trăsături infantile îmbunătățite. De asemenea, aceștia le-au cerut copiilor să evalueze imaginile pe o scară de la unu la cinci, unu fiind "nu este drăguț" și cinci fiind "foarte drăguț". Copiii au considerat că fețele rotunde, cu fruntea înaltă, ochii mari și nasul mic sunt mai drăguțe decât cele cu trăsături mai puțin infantile.
