Timpul petrecut în spaţiu modifică structura ADN-ului uman, potrivit rezultatelor preliminare ale unui studiu realizat pe astronauţi gemeni identici, de cercetătorii Agenţiei spaţiale americane (NASA), relatează independent.co.uk.
Citește și: Liviu Dragnea, izbucnire NERVOASĂ, la finalul mitingului de la Craiova: a răbufnit din cauza lui Ion Iliescu
Gemenii identici Scott și Mark Kelly au petrecut un an în medii diferite, în timpul acestui studiu care a avut ca scop o mai bună înțelegere a efectelor spațiului asupra corpului uman. Mark Kelly a rămas pe Pământ, în timp ce Scott Kelly a petrecut mai mult de un an la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS). Scott Kelly a revenit pe Pământ în martie 2016, la capătul a 340 de zile petrecute pe ISS, aceasta fiind cea mai lungă misiune spaţială efectuată de un om. La începutul acestui studiu, gemenii aveau 50 de ani.
Rezultatele cercetării au arătat că, în anumite aspecte, starea sănătăţii nu este afectată major de o călătorie în spaţiu.
Însă, specialiștii de la NASA au fost, printre altele, atenţi la felul în care îmbătrânește o persoană care petrece un timp în spaţiu. Telomerii, acele mici "căciuli" poziţionate la capetele fragmentelor de ADN, au rolul de a proteja cromozomii în faţa procesului de degradare şi, deci, să împiedice astfel o pierdere de informaţie genetică. De fiecare dată când o celulă se divide, lungimea telomerului devine mai mică, până când celula respectivă nu mai poate să se dividă. Acesta este un fenomen care poate fi rezumat printr-un singur cuvânt: îmbătrânire.
Cercetătorii au observat că telomerii lui Scott s-au lungit în timpul petrecut în spaţiu, o descoperire care i-a şocat. Ei au descoperit însă că telomerii s-au lungit dramatic din nou când astronautul a revenit pe Terra. În timp ce majoritatea telomerilor şi-au revenit la normal în timp, Scott Kelly are acum un număr mult mai mic de telomeri scurți decât înainte de sejurul pe ISS, fapt care sugerează că mediul spațial este asociat cu procesul de îmbătrânire.
Studiul mai arată că efectele unui sejur de un an în spațiu sunt similare cu cele ale expunerii la un mediu stresant. Au existat schimbări la nivelul florei intestinale a lui Scott Kelly, însă activitatea corpului i-a revenit la normal la șase luni după întoarcerea pe Pământ.
"Având în vedere că majoritatea variabilelor sănătăţii umane şi biologice au rămas constante sau şi-au revenit la normal, după o misiune în spaţiu de 340 de zile, aceste date sugerează că, în mare parte a cazurilor, se poate menţine o stare a sănătăţii umane bună în timpul sejurului spaţial", scriu autorii acestui studiu.
Diferenţele dintre gemeni au fost măsurate prin intermediul mostrelor de sânge, datelor fiziologice și prin evaluarea abilităților cognitive. Mostrele de sânge au fost colectate la un interval regulat, pe parcursul unei perioade de 25 de luni.
Printre transformările remarcate de cercetători în corpul lui Scott Kelly s-au numărat îngroșarea nervului optic și un declin al funcțiilor cognitive. Au existat și schimbări legate de sistemul imunitar, însă 90% dintre funcţii au revenit la normal la aproximativ șase luni după întoarcerea pe Pământ.
"Sunt schimbări dramatice, sunt mii de de gene care se transformă și molecule care se schimbă când cineva merge în spațiu", a spus doctorul Mike Snyder, de la secția de medicină a Universității Stanford, SUA. "Cred că este încurajator să afli că, atunci când te întorci pe Pământ, lucrurile vor fi predominant la fel", a mai spus acesta.
Oamenii de știință sunt de părere că rezultatele studiului îi pot ajuta să efectueze predicții asupra problemele de sănătate care pot apărea în timpul misiunilor lungi, mai ales că NASA se pregăteşte de misiuni cu echipaj uman pe Marte.
"Dacă știm la ce să ne așteptăm, putem anticipa problemele de sănătate de care se pot lovi astronauții. Ne putem asigura că medicamentele necesare și alte remedii le sunt puse la dispoziție în timpul sejurului", a declarat medicul Andy Feinberg, de la Universitatea Johns Hopkins din SUA.
Comentează