Scrisă de arhitect Mădălin Ghigeanu, lucrarea de față încearcă să prezinte cele mai importante edificii în stil Mediteraneean din arhitectura românească a anilor 1930-1940, căutând în primul rând palatele regale, vilele regale sau princiare, casele unor demnitari și lucrări de excepție.
Mădălin Ghigeanu, născut în 1962, este un arhitect bucureștean, iar lucrarea de față este întruchiparea tezei sale de doctorat într-o formă adresată nu numai specialiștilor, ci și publicului cultivat, conform Mediafax.
Are drept studiu perioada interbelică dintre anii 1930-1947, cunoscută în România pentru varietatea orientărilor și versatilitatea stilistică a arhitecților. Denumirea stilului, precizează autorul, variază de la simplul Mediteraneean, Mujedar, la Florentino și Mauro-mediteraneean, până la Mauro brâncovenesc.
„În acest volum, prin analiza activității profesionale a 43 de arhitecți români și 4 americani, cât și a peste 470 de imobile realizate în țară (majoritatea lucrări inedite de autor, nepublicate anterior), susțin că ceea ce se caracterizează prin <> în arhitectura interbelică românească este un fenomen cultural de împrumut de pe tărâm american, a unui stil ce s-a manifestat mai întâi în Statele Unite, cu preponderență în California și Florida la început de secol XX, până către anii 1940. Acesta a avut un ecou și o puternică reprezentare în România, manifestându-se în două centre, în primul rând în București și Constanța și, cu câteva excepții, în provincie. Într-o mare măsură este evident și atașamentul arhitecților față de stilul Neo-Mudéjar apărut în Spania la sfârșitul sec. XIX, care se manifestă până în anii 1920”.
Dacă în primele decenii ale secolului trecut stilul neoromânesc devenise predominant în România, mai ales, în Bucureşti, în anii 1930 au început să apară clădiri construite în alte stiluri, adoptându-se curente moderniste, cubiste şi Art Deco, iar arhitecţii au început să-şi demonstreze abilitatea de a crea în aceste stiluri diferite. Iar între ele a prins teren curentul „mauro-florentino-brâncovenesc”, repudiat la început de breaslă, iar după 1950 uitat complet. Lucrarea lui Mădălin Ghigeanu ne spune cum s-a prezentat în România acest stil mediteraneean.
„Avem intima convingere că acest capitol al arhitecturii noastre interbelice descoperit de către Mădălin Ghigeanu nu va putea fi abordat în viitor fără a face apel la remarcabila sa prezentare a «ideologiei» curentului și mai ales la marea cantitate de informații privind arhitecții care au asimilat arhitectura mediteraneeană și au reelaborat un divers, dar coerent discurs urban prin opere de valoare estetică contradictorie, dar pline de vibrație și capabile de a oferi o particulară stare de bunăstare”. - Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu.
O lucrare excepțională, cu un număr impresionat de ilustrații.
Cartea a primit recent Premiul „Cristina Țurlea” din partea revistei „Magazin istoric”.
Mădălin Ghigeanu - Curentul Mediteraneean în arhitectura românească interbelică. Ediție îngrijită de Silvia Colfescu. Prefață de prof.dr.arh Sorin Vasilescu. Editura Vremea. 539 pag.
Comentează