O carte pe zi: 'Versuri și uscate', de Grete Tartler

Versuri strânse din volumele apărute de-a lungul a cincizeci de ani.

O antologie care răstoarnă perspectiva, începe cu ineditele și merge înapoi în timp până la primul volum apărut, în urmă cu cincizeci de ani. Versuri strânse din 11 volume, plus inedite, plus o selecție noncronologică din cele șase volume de poezii pentru copii, la care se adaugă fireștile inedite. În mod cert, cineva care vrea să cunoască poezia Gretei Tartler va fi nevoit să deschidă și să tezaurizeze acest volum. Păcat, cum sublinia un critic literar care semnala antologia cvasicompletă, că lipsește un capitol de referințe critice din care cititorul să-și poată face o idee despre receptarea cărților de poezie publicate, în timp, de poetă: "Apa vie", "Chorale", "Hore", "Astronomia ier bii", "Scrisori de acreditare", "Substituiri", "Achene zburătoare", "Materia signata", "Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene", Rosa Mystica/Poeme grecești", Cuvinte salvate", "Ba lauri, ba balauri (inedite)" (nu mai amintim aici și tilurile volumelor de poezii pentru copii).

Cum rostul acestei rubrici a fost dintotdeauna doar unul de semnalare, pentru ca, în marea de titluri care apar la sute de edituri, cititorul să găsească măcar câte un reper, nu vom trece la considerații valorice, subliniind însă originalitatea și subtilitatea poetei. Și vom selecta două dintre poeme, spre a stârni interesul:

Citește și: El este românul care a fost UCIS în atacul din Germania: Familia nu are bani să îl aducă în țară, iar MAE nu a luat legătura cu ea

"Turturele pasc prin zăpadă/ grâul pus de Sfântul Andrei/ pe care l-am scos, să rămână verde, afară./ Par nişte miei – sau roboți din sticlă și fum,/ celulele marelui creier încercând să răspundă/ ce-i viața – și deodată-și iau zborul./ Vor afla vreun răspuns, chiar peste milenii?/ Le tot întreb, dar mereu le-am greșit/ numele. Am scris nurturele/ sau susurele, sau murturele –/ iar ele se fac negre hieroglife/ pe crengi invizibile./ Murmurul numelor încearcă să afle/ prin ce ne deosebim când zadarnic bat aripi,/ când le facem altora ceea ce nouă n-am face./ Poate și-n soft-ul primordial i-o greșeală,/ dacă ne-a tot trimis, de milenii,/ ba lauri, ba balauri.// Însă deodată tresărim, zburând peste/ arborele evoluției speciei:/ uite o purcea în copac! ("Ba lauri, ba balauri")

Și:

De la bunicul meu transilvan mi-au rămas/ o șa de lemn și-o ţesală,/ nu doar inutile: de-a dreptul istorice/ azi, când nimeni nu ţine cai./ Parcă-l aud spunând: "Ai grijă,/ prin tot ce faci – se vede de ce ești în stare"./ Am crescut, învăţat, trăit, am născut,/ am vândut și am cumpărat, am scris și am criticat/ am trasat hărţi, am ţinut lumea în echilibru./ Șaua de lemn e lângă pian, cu partituri,/ iar ţesala zăcea într-o ladă, uitată./ Într-o zi, dând de ea,/ am folosit-o drept perie: ne pregăteam/ de sărbătoare/ și îţi spuneam/ că dacă ne îngrijim sinele, ne poate duce la ţintă./ Tu purtai fracul, eu, o mantie/ în culoarea fructului copt al răbdării./ Da, ar trebui ceva grijă, dar nici prea multă, râdeai,/ nici prea multă, căci până la urmă cât ne tot pregătim/ trece caravana și în deșert/ cel ce rămâne singur dispare. ("Ai grijă")

Grete Tartler - "Versuri și uscate. Antologie 1970-2019". Editura Junimea, colecția Cantos. 354 pag.