Premium
Ordonanța prin care Guvernul a cedat managementul Șantierului Naval Mangalia olandezilor de la Damen ar putea fi nelegală. Aceasta încalcă prevederile art.115 (4) din Constituția României și principiile OECD privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice și oferă și un avantaj direct și nelegal societății Damen în cadrul procedurii de achiziție publică derulată de statul române pentru înzestrarea Forțelor Navale cu patru corvete.
Pe 17 iulie, Guvernul a modificat prin ordonanță de urgență legislația guvernanței corporative a companiilor de stat pentru a putea încredința conducerea unei societăți de stat către un acționar minoritar, dacă acestea deține capacitatea financiară și tehnică necesară dezvoltării obiectului de activitate. Deși formularea este generală și creează o aparență de legalitate, singurul beneficiar al ordonanței este compania olandeză Damen, cărora statul a putut astfel să le cedeze managementul operațional al Șantierului Naval Mangalia în schimbul a 2% din capital.
OUG nr. 73/2018 nu a respectat prevederile art.115 (4) din Constituția României, respectiv nu a existat o situație excepțională care să impună adoptarea în regim de urgență a acestui act normativ
Normele fundamentale ale art. 115 alin. (4) permit Guvernului să adopte ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. În jurisprudenţă în materie a Curţii Constituţionale s-a reţinut că pentru îndeplinirea acestei cerinţe este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
În cazul OUG nr.73/2018, Guvernul motivează situația extraordinară și urgența prin faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a acestui act normativ ar avea drept consecinţă crearea unor bariere în dezvoltarea investiţiilor străine generate de disfuncţionalităţi în diversificarea activităţilor societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, afectând capacitatea acestor operatori economici de a contribui la echilibrarea bugetului de stat şi la relansarea economiei, influențând negativ lichiditatea, solvabilitatea şi funcţionalitatea acestor societăţi, cu efecte ce se repercutează asupra echilibrului bugetului de stat.
Motivarea Guvernului evidenţiază raţiunea şi utilitatea reglementării, nu însă şi existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, pe care mai degrabă o proclamă, fără a o motiva, potrivit exigenţei textului constituţional de referinţă.
CCR a statuat, de asemenea, că „situația extraordinară” este definită în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public" (Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995). Cu aceeaşi finalitate, a definirii cât mai precise a cazului excepţional, CCR a precizat că de esenţa acestuia este caracterul obiectiv, "în sensul că existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă" (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Cu privire la urgenţa reglementării, cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie, CCR a constatat în jurisprudenţa sa că "urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare" (a se vedea Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 18 martie 2010).
Faptul că Guvernul invocă anumite lacune ale O.U.G nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice şi Legea nr. 111/2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor, respectiv că prevederile celor două acte normative sus-menţionate se pot dovedi contrare însuşi scopului avut în vedere de legiuitor, putea fi complinită pe calea procedurii legislative obişnuite, având în vedere perioada considerabilă de timp de la intrarea celor două acte normative menționate şi până în prezent.
Situaţia invocată de Guvern nu prezintă, în realitate, un caracter de noutate, ci exprimă doar o situaţie conjuncturală, de oportunitate, urmărindu-se un interes specific și nu unul general.
Este de notorietate că singurul beneficiar al OUG nr.73/2018 este societatea olandeză Damen care, achiziționând pachetul majoritar al acțiunilor Șantierului Naval Mangalia, a cedat statului român o participație de 2% care a devenit, astfel, acționarul majoritar.
Acest aspect rezultă și din referatul de susținere a OUG nr.73/2018, astfel cum a fost publicat la momentul punerii în dezbatere publică a proiectului de ordonanță, unde se menționează că, prin adoptarea respectivei ordonanțe, se urmărește și „finalizarea negocierilor prin care statul român ar deține o participație majoritară la întreprinderile publice prevăzute la art. 2, pct. 2 din OUG nr. 109/2011.” Or, după cum o demonstrează un comunicat al Ministerului Economiei, singura companie pentru care s-a finalizat o astfel de negociere este Daewoo - Mangalia Heavy Industries.
De asemenea, faptul că s-a urmărit cedarea managementului către Damen a rezultat chiar din adresa emisă de Adunarea Generala a Asociatilor (AGA) al SN 2 Mai și comunicată către Bursa de Valori București după ședința AGA din data de 02 aprilie 2018 și în care se menționau următoarele: „ca urmare a aportului pe care Damen urmeaza sa-l aduca in proiect (investitii, marca, know-how, portofoliu) a rezultat un interes major al partii olandeze in obtinerea controlului si operational.”
Întrucât prevederile OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă nu permiteau cedarea managementului către acționarul minoritar, Guvernul a decis să recurgă în mod nelegal la adoptarea OUG nr.73/2018, fiind urmărit un interes strict particular și nicidecum unul general.
OUG nr.73/2018 încalcă principiile OECD privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice – nu mai este asigurată transparența și nu mai este garantată urmărirea interesului public general, acesta fiind scopul unei scoietăți de stat
Potrivit atât O.U.G.109/2011, cât și Ghidului OCDE privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, prin aranjamentele de guvernanță și de management public, inclusiv mecanismele de control și delegare, se va avea în vedere întotdeauna realizarea interesului public general, scopul final al întreprinderilor publice fiind să maximizeze valoarea pentru societate, printr-o alocare eficientă a resurselor.
De asemenea, în toate acțiunile întreprinse în entități care exercită rolul de acționar al statului în întreprinderile publice, de la formularea scrisorii de așteptări, până la organizarea selecției membrilor din consiliile de administrație și până la evaluarea activității și performanței acestora, autoritățile publice tutelare trebuie să demonstreze maximă transparență a acțiunilor și deciziilor pe care le iau cu privire la întreprinderile publice pe care le au în coordonare, subordonare sau asupra cărora exercită controlul.
În condițiile în care, în conformitate cu OUG 73/2018, managementul întreprinderii publice se încredințează direct acționarului minoritar, principiile mai sus enunțate nu mai sunt respectate. Statul va avea un rol pasiv, pur formal, în conducerea întreprinderii publice, permițând acționarului minoritar să organizeze activitatea în condiții netransparente, potrivit propriilor interese, în detrimentul interesului public.
O altă încălcare majoră a principiile OECD este cea privind asigurarea unor condiții echitabile de concurență loială, în cazul întreprinderilor publice ce desfășoară activități economice într-o piață liberă. Atunci când o întreprindere publică este angajată în astfel de activități, trebuie să existe certitudinea că nu beneficiază de nici un avantaj necuvenit sau nelegal față de alte întreprinderi de stat sau private ce activează pe același segment economic. Statul trebuie să se abțină de la orice măsură care ar putea afecta principiile concurențiale.
Prin adoptarea OUG 73/2018, statul a oferit un avantaj direct și nelegal societății Damen Schelde Naval Shipbuilding BV în cadrul procedurii de achiziție publică organizată de statul român, prin Ministerul Apărării Naționale, privind programul strategic de înzestrare "Corvetă multifuncţională"
Procedura de achiziție publică organizată de MApN pentru achiziția a patru corvete fusese inițiată încă de la sfârșitul lunii februarie 2018, astfel că adoptarea OUG 73/2018 chiar pe parcursul derulării procedurii, în momentul desfășurării etapei de dialog competitiv, afectează în mod direct competiția între participanții la procedură, oferind un avantaj nelegal societății Damen.
Practic, Șantierul Naval Mangalia, o societate unde statul tocmai a devenit acționar majoritar printr-o cedare gratuită a pachetului de acțiuni deținut de Damen, participă la o procedură de achiziție unde același stat stabilește regulile jocului. De remarcat este că toate etapele importante – privatizarea Șantierului Naval Mangalia, cedarea de către Damen a pachetului de acțiuni de 2% către statul român, care devine astfel acționarul majoritar, precum și adoptarea OUG 73 – așadar toate acestea au avut loc în ritm accelerat, după deschiderea procedurii de achiziție a corvetelor, fapt care sugerează existența unui pact prin care se urmărește asigurarea câștigării de olandezii de la Damen a procedurii de achiziție.
