Premium
Familia reprezintă mediul în care apar cele mai multe cazuri de abuz împotriva copilului (90%), aşa-numitul ''abuz invizibil'', nereclamat şi dificil de identificat de instituţiile de protecţie a copilului, arată cercetarea socială calitativă ''Analiza sistemului de identificare şi referire a abuzului în cazul copiilor cu vârsta sub 11 ani'', lansată de Organizaţia Salvaţi Copiii România, marţi, la Tribunalul Bucureşti.
Conform datelor, 20% dintre responsabilii din sistem identifică mediul şcolar ca fiind, de asemenea, locul unde se desfăşoară în mod frecvent abuzuri.
Anumite de tipuri de abuz, în special abuzul sexual şi exploatarea prin muncă, sunt identificate majoritar în cadrul "altor instituţii sociale", au arătat realizatorii studiului, precizând că este, însă, imposibil de precizat care sunt acestea, datele colectate nemenţionând acest lucru.
George Roman, director de programe în cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii, a afirmat că, potrivit cercetării sociale, toate statisticile indică o creştere a numărului de abuzuri, în România existând o toleranţă socială foarte ridicată faţă de abuzurile "aşa-numite mai puţin grave".
El a precizat că pentru schimbarea acestor comportamente ar trebui, în primul rând, armonizată legislaţia şi să fie eliminate ambiguităţile procedurale.
"Ar trebui să avem în vedere o pregătire a cadrelor didactice sau a celor care lucrează în serviciile de asistenţă socială, inclusiv a judecătorilor sau ofiţerilor de poliţie, astfel încât abordarea situaţiei de abuz să se facă dintr-o perspectivă de respect faţă de drepturile copilului şi nevoia lui de protecţie. Însă, pregătirea acestor specialişti trebuie însoţită de o monitorizare, o evaluare a modului în care ei aplică legea şi respectă principiile generale privind drepturile copilului", a spus George Roman, citat de Agerpres.
În cazul copiilor cu vârsta sub trei ani, neglijarea este identificată ca principala formă de violenţă asupra copilului - neglijarea involuntară, generată de dificultăţi economice, lipsa informaţiilor privind îngrijirea copiilor, deficienţe educaţionale severe la nivelul părinţilor şi neglijarea voluntară, în care copiii sunt privaţi cu precădere de activităţi educaţionale şi/sau timp cu părinţii.
În perioada preşcolarităţii (3-6 ani), fenomenul violenţei se diversifică, reacţiile adulţilor subscriindu-se într-o măsură mai mare în categoria pedepselor şi comportamentelor abuzive fizic.
După vârsta de 6 ani, când majoritatea copiilor intră în colectivitate, apare o diversificare atât a mediilor potenţial abuzive, dar şi a tipurilor de abuz. În familie comportamentele abuzive împotriva copiilor se diversifică, violenţa fizică ajungând să se îmbine cu cea psihologică, arată studiul.
Principalele concluzii ale studiului recomandă, printre altele, o creştere a gradului şi cunoaştere şi conştientizare de către copii, părinţi, profesionişti şi populaţia generală a tuturor formelor de violenţă asupra copiilor, realizarea de acţiuni de conştientizare şi educaţie în vederea scăderii incidenţei violenţei asupra copiilor şi neglijării acestora, mai ales în cazul copiilor de vârstă mică, sau implementarea constantă de campanii de conştientizare a fenomenului violenţei împotriva copiilor, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul comunităţilor locale.
