Papa Francisc: 'Libertatea religioasă să nu fie un concept abstract, ci un drept concret. Să apărăm pentru toți dreptul la religie'

În ultima zi a călătoriei sale apostolice în Kazahstan, papa Francisc a luat parte la ceremonia de încheiere a celui de-al VII-lea Congres al liderilor religiilor mondiale. Pe linia Declarației finale, papa a condamnat violența comisă în numele religiei și a îndemnat liderii politici ai lumii să ofere tinerilor un viitor de pace.

Într-un timp în care apasă dificultățile pandemiei, dar și nebunia războiului, ”există prea multă ură și dezbinări, lipsă de dialog și de înțelegere a celuilalt, ceea ce, în lumea globalizată este mai periculos și scandalos. Nu putem merge mai departe legați unii de alții dar separați, conectați dar sfâșiați de atât de multe inegalități. Vă mulțumesc, așadar, pentru eforturile depuse în favoarea păcii și a unității”: a spus papa Francisc în discursul prezentat la ceremonia de încheiere a celui de-al VII-lea Congres al liderilor religiilor mondiale și tradiționale, desfășurat în aceste zile la Nur-Sultan, capitala Kazahstanului.

”Mesageri de pace și de unitate”

Amintind că vizita sa în țara asiatică are ca motto cuvintele ”Mesageri de pace și de unitate”, papa a scos în evidență faptul că se vorbește la plural de ”mesageri” pentru că, în fond, este vorba de un ”drum comun”. Pe de altă parte, pontiful a spus că inițiativa unui congres al religiilor are la bază, încă de la prima ediție din 2003, ”Ziua de Rugăciune pentru Pace în lume” convocată în 2002 de Ioan Paul al II-lea la Assisi pentru a afirma contribuția pozitivă a tradițiilor religioase la dialog și la concordia între popoare. ”După cele întâmplate pe 11 septembrie 2001”, a reluat papa Francisc, ”era necesar a reacționa, chiar a reacționa împreună, la climatul incendiar la care violența teroristă voia să incite și care risca să facă din religie un factor de conflict. Dar terorismul de matrice pseudo-religioasă, extremismul, radicalismul, naționalismul înveșmântat în sacralitate alimentează în continuare temeri și preocupări în ceea ce privește religia. De aceea, a fost providențial faptul că în aceste zile ne-am adunat și am afirmat esența ei adevărat și la care nu se poate renunța”, scrie vaticannews.va.

Religia să nu justifice războiul

De altfel, a remarcat papa Francisc, chiar Declarația Finală a acestui congres afirmă că ”extremismul, radicalismul, terorismul și orice altă incitare la ură, ostilitate, violență și război, oricare ar fi motivația și obiectivul lor, nu au nimic a face cu autenticul spirit religios și trebuie să fie respinse în termenii cei mai hotărâți (cf. nr. 5), condamnate fără nicio ezitare. Mai mult, pe baza faptului că Cel Atotputernic a creat toate persoanele egale, dincolo de apartenența lor religioasă, etnică sau socială, am ajuns să fim cu toții de comun acord în a afirma că respectul reciproc și înțelegerea trebuie să fie considerate esențiale și de neînlocuit în învățământul religios” (cf. nr. 13).

Un echilibru sănătos între politică și religie

Situat în inima ”marelui și decisivului continent asiatic”, Kazahstanul reprezintă ”locul natural pentru a ne întâlni”, iar ”drapelul acestei țări ne-amintit necesitatea de a păstra un sănătos raport între politică și religie”. Vulturul aurit de pe stemă amintește autoritatea pământească, în timp ce fundalul albastru, culoarea cerului, simbolizează transcendența. ”Există, așadar, o legătură sănătoasă între politică și transcendență, o coexistență sănătoasă care să păstreze deosebirea dintre cele două domenii. Deosebire, nu confuzie, nici separație. NU confuziei, pentru binele ființei umane, care are nevoie, asemenea acvilei, de un cer liber ca să zboare, de un spațiu liber și deschis către infinit care să nu fie mărginit de puterea pământească. Pe de altă parte, o transcendență care nu trebuie să cedeze la tentația de a se transforma în putere, altfel cerul s-ar prăbuși pe pământ, iar acel dincolo dumnezeiesc ar fi încătușat în prezentul pământesc și iubirea pentru aproapele în alegeri de parte. NU confuziei, așadar, dar NU și separației dintre politică și transcendență, căci cele mai înalte aspirații umane nu pot fi excluse din viața publică și restrânse doar la domeniul privat. De aceea, să fie mereu și întotdeauna tutelat cel care dorește să-și exprime în mod legitim propria credință. Câte persoane, în schimb, chiar astăzi, sunt prigonite și discriminate din cauza credinței lor! Am cerut cu tărie guvernelor și organizațiilor internaționale competente să acorde asistență grupurilor religioase și comunităților etnice care au suferit încălcarea drepturilor lor umane și a libertăților lor fundamentale, precum și violențe din partea extremiștilor și a teroriștilor, inclusiv ca urmare a războaielor și a conflictelor militare (cf. nr. 6). Este necesar, mai presus de toate, a se angaja pentru ca libertatea religioasă să nu fie un concept abstract, ci un drept concret. Să apărăm pentru toți dreptul la religie, la speranță, la frumusețe, la Cer. Pentru că nu doar Kazahstanul este, după cum proclamă imnul său, un aurit soare pe cer, dar fiecare ființă umană: fiecare bărbat și femeie, în unicitatea sa irepetabilă, dacă este în contact cu divinul, poate să iradieze o lumină specială pe pământ”.

Omul este calea Bisericii, dar și a religiilor

La rândul său, Biserica catolică ”nu obosește să vestească demnitatea inviolabilă a oricărei persoane, creată după chipul lui Dumnezeu” (Gen 1,26) și ”crede în unitatea familiei umane. Crede că toate popoarele constituie o singură comunitate, au o singură origine pentru că Dumnezeu a făcut ca întregul neam omenesc să locuiască pe toată fața pământului (Conciliul Ecumenic Vatican II, declarația Nostra Aetate, nr. 1). Aceste convingeri au determinat Sfântul Scaun să participe încă de la începuturile acestui Congres prin Departamentul pentru Dialogul Inter-religios și vrea să meargă mai departe. Într-adevăr, ”calea dialogului inter-religios este o cale comună de pace și pentru pace și, ca atare, este necesară și fără întoarcere. Dialogul inter-religios nu mai este doar o oportunitate, ci un serviciu urgent și de neînlocuit adus omenirii, spre lauda și gloria Creatorului tuturor”.

Amintind, apoi, că pentru Ioan Paul al II-lea ”toate căile Bisericii conduc la om” și că ”omul este calea Bisericii” (scrisoarea enciclică Redemptor Hominis, nr. 14), papa Francisc a adăugat că, de fapt, ”omul este și calea tuturor religiilor. Da, ființa umană concretă, slăbită de pandemie, înjosită de război, rănită de indiferență! Omul, făptură fragilă și minunată care fără Creator dispare (cf. Gaudium et spes, 36) și fără ceilalți nu subzistă. Să se țină cont de binele ființei umane mai mult decât de obiectivele strategice și economice, de interesele naționale, energetice și militare, mai înainte de a se lua decizii importante. Pentru a lua decizii care să fie cu adevărat mari, să se țină cont de copii, de tineri și de viitorul lor, de bătrâni și de înțelepciunea lor, de lumea obișnuită și de necesitățile ei adevărate. Iar noi ne ridicăm glasul pentru a striga că persoana umană nu se reduce la ceea ce produce și câștigă, că trebuie primită și niciodată rebutată, că familia – în kazahă numită cuibul sufletului și al iubirii – este albia naturală și de neînlocuit de protejat și promovat pentru ca să crească și să se maturizeze bărbații și femeile de mâine”.

Reperele Declarației comune a congresului

În beneficiul tuturor oamenilor, a continuat papa Francisc, ”marile înțelepciuni și religii sunt chemate să mărturisească existența unui patrimoniu spiritual și moral comun, care se întemeiază pe două principii cardinale: transcendența și fraternitatea”. Mai întâi, ”transcendența, un Dincolo, adorația. E frumos când, în fiecare zi, milioane și milioane de bărbați și femei de diferite vârste, culturi și condiții sociale se reunesc în rugăciune în nenumărate locuri de cult. Este forța ascunsă care face ca lumea să meargă înainte. Apoi, fraternitatea, celălalt, proximitatea, pentru că nu poate să mărturisească adevărata adeziune la Creator cel care nu iubește creaturile sale. Acesta este sufletul care impregnează Declarația congresului nostru”, a spus papa la finalul discursului, subliniind în particular valoarea a trei cuvinte fundamentale: pacea, care înseamnă mai mult decât lipsa războiului, femeia, numită ”calea către pace”, și, în fine, tinerii, ca mesageri de pace și unitate. ”Să mergem înainte în acest fel”, a fost îndemnul său, ”mergând împreună pe pământ ca fii ai Cerului, țesători de speranță și artizani de armonie, mesageri de pace și de unitate!”.