Premium
Pasajul evanghelic rânduit în Duminica a 6‑a după Paști, de la Sfântul Apostol Ioan (9, 1‑38), amintește minunea vindecării orbului din naștere de către Mântuitorul Iisus Hristos. În cuvântul de învățătură rostit duminică, 29 mai, la finalul Sfintei Liturghii din Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că această Evanghelie ne arată în esență că „orbul vindecat mărturisește dumnezeirea lui Hristos”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că această Evanghelie conține trei învățături principale: „În primul rând, ne arată că boala nu este întotdeauna urmarea păcatului, ci poate fi și un prilej de manifestare a lucrării lui Dumnezeu în lume pentru întărirea credinței oamenilor. În al doilea rând, vindecarea orbului din naștere de către Mântuitorul Iisus Hristos îl face pe acesta credincios profund și mărturisitor, mai întâi al puterii Lui dumnezeiești vindecătoare și apoi al dumnezeirii Lui. În al treilea rând, învățăm din Evanghelia de astăzi că, de fapt, credința este o cunoaștere mai presus de cunoașterea prin simțuri. Este o cunoaștere duhovnicească a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în lume și în viața oamenilor. În concluzie, această Evanghelie este un îndemn la mărturisirea credinței și a puterii vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos”, scrie ziarullumina.ro.
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că nu întotdeauna boala este urmarea păcatului, ci „este un prilej ca Dumnezeu să arate iubirea Lui milostivă, puterea Lui vindecătoare și să scoată în evidență faptul că unii oameni, care sunt bolnavi, dar primesc vindecare, devin mărturisitori ai lui Hristos și ai dumnezeirii Lui mai mult decât cei sănătoși. Adesea, cei care suferă de o infirmitate, după ce au fost vindecați sunt mult mai recunoscători și mai mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu față de oameni”.
De asemenea, Patriarhul României a tâlcuit semnificația gestului Mântuitorului de a unge cu tină ochii orbului. „Dincolo de această aparență, Hristos Domnul arată că El este Dumnezeu Creatorul, care împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, la începutul lumii, l-a făcut pe om potrivit planului și hotărârii comune din Sfânta Treime. (…) Atunci, Dumnezeu S‑a aplecat, a luat țărână, a modelat‑o și a suflat suflare de viață în chipul omului făcut din lut. Astfel, aici vedem cum Dumnezeu Fiul, Cuvântul, Se apleacă și reface ochii acestui om orb din naștere. Mântuitorul Iisus Hristos repetă oarecum gestul de la facerea omului la începutul lumii. Aceasta ne arată că El, Care este Lumina lumii, care luminează pe tot omul care vine în lume, acum va dărui lumina acestui orb din naștere”, a precizat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus apoi că Mântuitorul îl unge cu tină și îl trimite pe acel nevăzător din naștere la scăldătoarea Siloamului din două motive: „În primul rând, pentru ca să constate smerenia lui adâncă și credința lui puternică. În al doilea rând, ca să vadă cât mai multă lume că a mers orb la scăldătoarea Siloamului și s‑a întors văzător. (…) Când i‑a spus: «Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește: trimis)» (Ioan 9, 7), acest orb din naștere arată o smerenie copleșitoare și o credință că ceea ce îi spune Iisus se va împlini. Orbul nu‑L întreabă pe Iisus cum ajunge la scăldătoarea Siloamului pentru că nu vede și nu întreabă nici la ce folosește să se spele. Nu cere nici o explicație. În tăcerea lui, care conține multă smerenie și credință, el face ceea ce i s‑a poruncit”.
„Un dascăl al credinței dobândite prin multă suferință”
La final, Patriarhul României a vorbit despre cele două mărturii ale orbului despre Mântuitorul Iisus Hristos, una în fața fariseilor, despre puterea Sa tămăduitoare, și cealaltă în fața Celui care l‑a vindecat, căruia Îi recunoaște dumnezeirea. „În prima fază a mărturisit puterea vindecătoare a lui Iisus, iar în cele din urmă a mărturisit dumnezeirea Lui, că Iisus nu este un simplu profet, ci este Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care S‑a făcut om. Prin aceasta vedem că boala orbirii trupești este mai puțin gravă decât boala orbirii sufletești. Acest bolnav de orbire trupească s‑a vindecat și credința lui s‑a întărit, pe când orbirea duhovnicească a fariseilor invidioși pe Iisus nu s‑a vindecat. Prin aceasta constatăm că Evanghelia pune în contrast credința și mărturisirea orbului din naștere vindecat de către Iisus și necredința fariseilor care, deși au văzut multe minuni, nu credeau în El și căutau să‑L denigreze și să spună că este un om păcătos. Orbul din naștere vindecat de Iisus devine un mărturisitor al Lui, un dascăl al credinței dobândite prin multă suferință și verificate apoi prin mărturisirea publică a lui Iisus. În concluzie, Evanghelia de astăzi ne cheamă să întărim credința noastră ca vedere duhovnicească și ca relație vie a omului cu Dumnezeu, prin care vedere el constată prezența tainică și lucrarea tainică a lui Dumnezeu în lume”, a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
