Premium
Astăzi, în virtutea celui mai puternic lobby ecologic din toate timpurile, numeroase țări acordă prioritate producerii de energie cu ajutorul surselor de energie regenerabile și ecologice. În general, este vorba despre energia solară și eoliană, mai rar hidroenergia iar o cotă foarte mică aparține energiei geotermale.
Dar nici unul dintre aceste tipuri de generare nu este capabil să asigure civilizației umane energie pe termen lung. Punerea în practică a progresului științific reclamă tot mai multe resurse energetice. Noile tehnologii, informatizarea globală și restul pachetului de oportunități oferite omului de societate – pentru toate acestea este nevoie de o cantitate decentă de energie primară.
Însuși procesul de conservare a mediului înconjurător și diversele strategii bazate pe hidrogen, avansate de statele lumii, inclusiv de Rusia, au nevoie de un consum de energie pentru crearea și menținerea tehnologiilor corespunzătoare.
Asta doar în privința planetei noastre. Dar dacă dorim să devenim o specie interplanetară, așa cum vrea Elon Musk, fără o sursă de energie care să funcționeze indiferent de condițiile din jurul nostru (pe pământ, în apă, în spațiu și pe altă planetă), nu ne vom descurca, pentru că, în caz contrar, civilizația noastră va fi sortită să se stingă treptat.
Adică, în esență, omenirea are nevoie de acel mitic ”perpetuum mobile” (dispozitiv ce își menține o mișcare ciclică permanentă, n.r.) care să satisfacă necesarul nostru actual de energie și ecologie, dar și consumul descedenților noștri, care inevitabil vor coloniza noi planete și sisteme stelare.
Sunt de acord că viitorul energiei rezidă în fuziunea termonucleară. Procesul de fuziune a elementelor mult mai grele din unele mai puțin grele reprezintă sursa de energie pentru toate stelele din Univers.
Este țelul spre care trebuie să tindem în viitor. Realitatea obiectivă a arătat însă că a îmblânzi energia termonucleară este de sute de ori mai dificil decât au presupus oamenii de știință în zorii erei nucleare. Chiar și astăzi, obținerea unor reacții autosustenabile – minimul de bază în energia termonucleară – este imposibilă.
Ceea ce înseamnă că, în prezent, energia termonucleară este încă foarte departe de noi. Pentru moment, acest subiect este încă incert și necesită zeci de ani de studii, de cercetare științifică și tehnică, de uriașe resurse financiare și materiale ale întregii omeniri, fără ca succesul să fie garantat.
Singurul lucru de care dispune, astăzi, omenirea este energia nucleară (în același timp, grație străduințelor a tot felul de eco-activiști, doar câteva țări din lume mai dispun, astăzi, de compentențe în acest domeniu al energiei nucleare).
Adică energia nucleară reprezintă, astăzi, singura metodă industrială de amploare și fundamentată din punct de vedere tehnologic pentru obținerea energiei. Un reactor nuclear este funcțional și pe uscat, și pe apă, și în spațiu, și pe alte planete (în general, oriunde), fără a-și pierde caracteristicile de bază.
În procesul de producere a energiei, centralele nucleare nu emit substanțe nocive și faimosul CO2. Există însă problema combustibilului nuclear uzat și probabilitatea unor accidente majore.
Cu cât mai puternică este sursa de energie pe unitate de masă, cu atât este mai distrugătoare dacă este ulilizat în mod incorect – sunt lucruri absolut evidente. Și în loc să procedeze la perfecționarea tehnologiilor de protecție, să dezvolte noi reactoare mai sigure și să rezolve problema deșeurilor nucleare uzate, o bună jumătate din lume a decis să renunțe la centralele nucleare în favoarea unor surse de energie capabile să funcționeze numai pe pământ.
Este cea mai importantă greșeală globală, care ține în frâu progresul tehnologic și, în general, accesul la bunurile comune ale societății.
Catastrofa energetică din această iarnă, care a oprit, literalmente, producția de energie alternativă în Germania, Japonia și Statele Unite a demonstrat lumii cât de dezorientată este în concluziile sale.
Zilele trecute, Comisia Europeană a elaborat un document în care a disociat și a pus semnul egalității între amprenta ecologică a unui ciclu complet de exploatare a unei centrale nucleare (de la fabricarea combustibilului, la păstrarea deșeurilor nucleare) cu amprenta ecologică a energiei solare și eoliene. Este o aluzie cât se poate de limpede că dezvoltarea durabilă a omenirii depinde de energia nucleară.
Ei bine, cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Dar mai târziu nu se mai poate, deja, deoarece în lume a rămas o singură companie care încă mai dispune de întreg ciclul de competențe nucleare și de cele mai avansate, din punctul de vedere al securității, reactoare nucleare.
Bănuiesc că ați ghicit că am în vedere compania rusă ”Rosatom”. Cum se spune, ”cine s-ar fi îndoit?”.
Astfel că astăzi, pe umerii Rusiei, în persoana ”Rosatom”, a fost pusă misiunea de a dezvolta, pe baza tehnologiilor nucleare, aflate la un pas să fie pierdute, tocmai acea ”mașină de mișcare perpetuă”. Puțini știu că, astăzi, 76% din exportul mondial de centrale nucleare aparțin companiei ”Rosatom”.
Nu este surprinzător faptul că numai Rusia este singura țară din lume care, în momentul de față, își poate permite experiemente cu cele mai avansate tehnologii din industria nucleară.
Astfel, la 8 iunie 2021, s-a dat startul lucrărilor de contsrucție la primul din lume complex nuclear energetic, capabil să funcționeze după principiul unui ciclu de combustibil nuclear închis.
Acest complex nuclear experimental și demonstrativ va include:
O fabrică de prelucrare a deșeurilor nucleare uzate;
O uzină de fabricare a unui nou combustibil și a reactorului experimental ”BREST-OD-300”.
Principala deosebire dintre acest proiect și alte asemenea lui nu este nici măcar gradul sporit de securitate a reactorului în sine (chiar dacă este nu mai puțin important), ci faptul că ”Rosatom” va dezvolta o tehnologie ce extinde aria de combustibil din uraniu prin includerea în ciclul nuclear a uraniului-238, ce reprezintă, astăzi, deșeu al industriei atomice.
Cu alte cuvinte, cantitatea de combustibil nuclear pentru generarea de energie va deveni de 140 de ori mai mare decât a folosit întreaga omenire de la începutul erei atomice.
Ceea ce, la rândul său, înseamnă următoarele: dacă până în 2050 lumea va trece exclusiv la energie nucleară, reactoarele cu neutroni rapizi vor asigura, împreună cu energia nucleară tradițională, o energie durabilă și o creștere economică stabilă a civilizației umane până cel puțin în anul 2130.
Având în vedere actualul indice de creștere a consumului de energie pe 30 de ani, necesarul de energie al omenirii va crește, în acest răstimp, de șase ori. Și în tot acest timp, energia nucleară va putea de una singură să satisfacă necesarul energetic al întregii omeniri.
Tocmai un astfel de ”perpetuum mobile nuclear” îl dezvoltă ”Rosatom”.
Astăzi, aceasta este singura tehnologie în stare să realizeze planuri de implementare și distribuire a tehnologiilor pe hidrogen, să facă lumea mai sigură din punct de vedere ecologic, să rezolve problemele legate de deșeurile nucleare utilizate și să ofere omenirii un răgaz pentru însușirea în siguranță a energiei termonucleare.
Întristează un singur lucru: ”partenerii” noștri occidentali au rămas atât de în urmă în domeniul competențelor și tehnologiilor nucleare, încât, cu excepția Rusiei, nimeni nu mai proiectează complexe nucleare de asemenea amploare. Pe de altă parte, este o extraordinară oportunitate pentru Rusia de a exporta reactoare de generație nouă cu neutroni rapizi, iar ”Rosatom” se gândește deja la acest lucru, apreciind că, începând din 2030-2040, această tehnologie va deveni produs de export.
Rusia face astăzi, cu adevărat, ceea ce puteau doar să viseze energeticienii și inginerii din domeniul nuclear. Science-fiction se transpune în realitate. Este ca o certitudine faptul că mijlocul secolului al XXI-lea va fi marcat de triumful noii generații de energie atomică.
Lira sterlină înseamnă era cărbunelui, Dolarul reprezintă epoca petrolului, Rubla va fi epoca atomului!
