Premium
Vom depăși modelul liderului providențial când Universitate va înseamna mai mult decât absolvenți pentru producție și articole ISI.
Prezent la școala de vară a Coaliției pentru Modernizarea României, Marilen Pirtea, doctor în economie și rector al Universității de Vest din Timișoara, le-a vorbit participanților despre educație, lideri și mecanismele prin care universitățile pot ajuta cetățenii să îi monitorizeze, și, dacă este cazul, să îi tragă la răspundere pe reprezentanții lor.
“În anii 90 în special, dar şi în ultimii ani, unii dintre intelectualii publici din Romînia au conturat în spațiul public o imagine a liderului providenţial care salvează naţiunea din starea mizeră în care se zbate. Am fost chiar martorii unor exagerări. Susțin că a sosit momentul să înlocuim această abordare cu una în care liderul din mediul administrativ, politic, sindical şi civic, este privit ca reprezentant al cetăţenilor, fiind mandatat să promoveze proiecte care să aducă bunăstarea – cel puţin a celor care l-au votat.”
Citește și: DIICOT a dat lovitura: a dizolvat o rețea importantă de traficanți de droguri
Marilen Pirtea consideră că această perspectivă se poate materializa doar dacă cetățenii sunt capabili să îi tragă la răspundere pe liderii pe care îi aleg și îi mandatează să le reprezinte interesele. „Ar fi greșit să mizăm [pentru acest lucru n.r.] doar pe puterea internetului și a rețelelor sociale. Sociologii au arătat că în cazul mișcării ‘Colectiv’ tinerii cu preocupări civice se folosesc de internet pentru a se informa, pentru a se organiza şi pentru a protesta, însă asta pentru că ei au oricum astfel de interese. Ele sunt amplificate prin utilizarea internetului, însă nu sunt sădite de acesta. Poate părea contraintuitiv, dar tinerii care petrec mai mult timp pe internet nu sunt neapărat mai angajați civic, ba din contră. Implicarea vine în primul rând din educație, nu din accesul la internet. ”
Marilen Pirtea nu crede în teza că românii sunt altfel față de alte popoare, nici în bine, nici în rău. “Mi se pare evident că opțiunile majore ale României din ultimii 25 de ani, cel puțin, au fost mai puțin inspirate decât cele din alte țări în situații similare: Ungaria, Polonia, Cehia sau Slovacia. De aceea aduc în discuție elitele politice și relația lor cu cei mulți. Consider că s-a discutat prea mult despre elite și prea puțin despre românii de rând. În 90 aveam cel mai restrâns sistem de învățământ superior din țările din centrul și estul Europei. Am recuperat aceste decalaje, dar mai mult cantitativ, perpetuând aceeași imagine a universității ca furnizor de forță de muncă înalt calificată. Nu este de mirare că cetățenii nu și-au dezvoltat capacitatea de a îi monitoriza pe aleșii lor. Economiști care lucrează cu Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare au arătat că studiile universitare au o serie de beneficii sociale, de la nivel de sănătate mai ridicat, până la reducerea criminalității, ‘sănătatea democrației’, stabilitate politică și garantarea drepturilor omului. Universităților noastre li se cere doar să scoată pe bandă rulantă și cu costuri cât mai mici absolvenți care să intre în producție, iar uneori li se mai cer și articole ISI. Este nevoie să regândim cerințele noastre de la universitate, dacă vrem alt tip de relație între cetățeni și liderii lor.”
