Ploaie de stele în capul lui Pîrlog: Zeci de procurori militari cer excluderea din magistratură a colegului lor Bogdan Pîrlog/ DOCUMENT

Procurorul Bogdan Pirlog, cunoscut în spațiul public şi că "procurorul din dosarul 10 august" și pe Forumul Magistraților drept "Caius Marcius", reușește performanța notabilă de a determina nu mai puţin de 39 de procurori militari (din cei 65 activi la nivel naţional) să formuleze o sesizare împotriva sa la Inspecția Judiciară. Sesizarea vine după un comunicat al asociației pe care o conduce (Iniţiativa pentru Justiţie) în care, mai mult sau mai puțin, ștergea pe jos cu propriii colegi, punând la îndoială atât eficienţa parchetelor militare, cât și profesionalismul procurorilor militari, colegii săi de altfel. Sesizarea este semnată de procurori activi şi în rezervă, inclusiv de generali, aceştia solicitând chiar excluderea lui Pîrlog din magistratură. Sesizarea îl vizează şi pe Sorin Lia, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia şi copreşedinte al Asociaţiei Iniţiativa pentru Justiţie.

Aşa cum STIRIPESURSE.RO informa anterior, într-un comunicat al Asociaţiei Iniţiativa pentru Justiţie (AIJ), procurorul miliar Bogdan Pîrlog afirmă că "sistemul parchetelor militare, așa cum este organizat în prezent, este profund disfuncțional", motiv pentru care propune restructurarea și reformarea acestui sistem. Demersul procurorului care a deschis dosarul "10 august" şi care militează pentru desfiinţarea SIIJ a agitat apele în parchetele militare, multe dintre afirmaţiile din comunicat AIJ fiind jignitoare la adresa colegilor lui Pîrlog.

Comunicatul semnat de Bogdan Pîrlog, AICI!

Potrivit unor surse judiciare, a doua zi după publicarea comunicatului lui Pîrlog, şeful Secţiei Parchetelor Militare, colonetul magistrat Cătălin-Ranco Piţu a transmis materialul tuturor parchetelor militare, cu solicitarea organizării unor adunări generale în care să fie formulate observaţii şi propuneri. Cu alte cuvinte, procurorilor militari li s-a cerut să analizeze posibilitatea unor demersuri instituţionale cu privire la afirmaţiile din comunicatul AIJ, până pe data de 22 martie.

În cele din urmă, 25 de procurori militari activi şi 14 în rezervă semnează sesizarea transmisă Inspecţiei Judiciare pe numele celor doi copreşedinţi ai Aociaţiei Iniţiativa pentru Justiţie.

Sesizarea semnată de cei 39 de procurori:

Stimate domnule inspector șef,

Subsemnații, actuali sau foști procurori militari în cadrul parchetelor militare, conform tabelului anexat, în temeiul prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, vă sesizăm în vederea tragerii la răspundere disciplinară, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 și pentru încălcarea prevederilor Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, a domnului procuror militar Pîrlog Bogdan Ciprian, prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București și a domnului procuror Lia Sorin Marian, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru conduita adoptată în cuprinsul comunicatului Asociației ”Inițiativa pentru justiție”, ai cărei copreședinți (și nu ”co-președinți”[1]) sunt cei doi procurori, comunicat publicat la data de 17.03.2021, pe site-ul Juridice.ro.

Motivele de fapt și de drept ale formulării sesizării sunt cele care vor fi expuse în continuare:

1. Comunicatul Asociației Inițiativa pentru Justiție

La data de 17.03.2021, pe site-ul de specialitate Juridice.ro[2] a fost publicat articolul intitulat ”Analiza Asociației «Inițiativa pentru Justiție» cu privire la necesitatea reformei sistemului parchetelor militare”. Conform preambulului articolului, acesta reproduce un comunicat al Asociației Inițiativa pentru Justiție, care a fost dat publicității miercuri, 17 martie 2021, comunicat semnat de ”proc. Bogdan – Ciprian Pîrlog, co-președinte, proc. Sorin Marian Lia, co-președinte”. Ulterior, la solicitarea scrisă a domnului procuror Pîrlog Bogdan Ciprian, din cuprinsul articolului a fost înlăturată mențiunea semnării comunicatului de către cei doi procurori, copreședinți ai Asociației  Inițiativa pentru Justiție.

După cum arată titlul articolului postat pe Juridice.ro, comunicatul asociației reprezintă        ”o analiză cu privire la necesitatea reformei parchetelor militare”, care cuprinde mai multe capitole și se finalizează prin formularea mai multor propuneri ”pentru restructurarea și reformarea sistemului parchetelor militare”.

În cuprinsul comunicatului menționat, în special în cadrul capitolului 4, autorii acestuia fac afirmații extrem de grave cu privire la sistemul parchetelor militare și la probitatea profesională și morală a procurorilor din cadrul parchetelor militare. Reproducem în continuare aceste alegații, cu precizarea că sublinierile din textul prezentei sesizări ne aparțin:

”Sistemul parchetelor militare, așa cum este organizat în prezent, este profund disfuncțional.

Încă de la primul contact al noilor procurori militari (transferați începând cu 2017) cu sistemul parchetelor militare a fost evident pentru aceștia că parchetele militare au fost concepute intenționat pentru a nu fi funcționale, ci pentru a constitui cel mult o „sinecură” pentru o serie de „privilegiați ai sistemului”, care nu ar fi putut face față profesional în nicio altă unitate de parchet din cadrul Ministerului Public. Contactul cu sistemul parchetelor militare a constituit pentru procurorii civili nou transferați la unitățile din București un adevărat șoc cultural, accentuat de faptul că marea majoritate a acestora proveneau din cadrul unor unități de elită ale Ministerului Public (DNA, DIICOT sau Parchetul de pe lângă Tribunalul București). Aici au găsit o lume anacronică, înghețată la nivelul anilor 90, cu procurori care aveau o înțelegere redusă a ceea ce presupune o activitate de urmărire penală la un standard probatoriu corespunzător realităților actuale și cărora le lipsea voința și capacitatea profesională să își îndeplinească la un nivel minim obligațiile profesionale.

Situația calității resursei umane a fost agravată și de necesitatea obiectivă a începerii unei anchete efective în dosarele „istorice”, ceea ce a dus, începând cu anul 2015, la „canibalizarea” puținelor resurse profesionale de valoare din sistem. Astfel, au fost delegați, transferați sau numiți în funcții de conducere la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție unii dintre cei mai performanți procurori din sistemul parchetelor militare. În special pentru parchetele militare din București efectul acestei măsuri a fost dramatic, resursa umană rămasă fiind mult inferioară chiar și raportat la media profesională oricum scăzută din sistemul parchetelor militare.

Cauzele ineficienței sistemului parchetelor militare țin atât de deficiențele sistemice, cât și de calitatea resurselor umane. Astfel, prezentăm exemplificativ următorii vectori de ineficiență:

– existența în cadrul sistemului parchetelor militare, chiar ocupând funcții de conducere, a unor procurori proveniți din rândul militarilor diverselor structuri, fiind admiși în profesie direct, fără să promoveze vreun concurs sau examen și fără ca aceștia să fi activat vreun moment într-un parchet civil sau să fi parcurs vreun modul de formare inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii;

– perpetuarea din partea procurorilor militari proveniți din rândul structurilor militare a unei raportări la sistemul de grade și recompense de natură militară și nu la cele specifice magistraților, în special „obsesia” pentru obținerea gradului de general, care presupune o serie de demersuri netransparente, de natură informală, personală și care plasează parchetul într-o poziție subordonată Ministerului Apararii Nationale, duce la o veritabilă vulnerabilizare a parchetului militar și provocă deservicii majore interesului justiției;

(...) Se poate observa că sistemul parchetelor militare a fost din start lipsit de resursele necesare efectuării urmăririi penale în condiții de minimă eficiență. Aceste impedimente de natură obiectivă afectează capacitatea operativă a parchetelor militare. La aceasta se adaugă cauzele de

natură subiectivă[3] precum resursa umană deficitară atât sub aspect cantitativ cât și sub aspect calitativ, care s-a dovedit incapabilă să abordeze cazuistica de complexitate medie sau ridicată. Perioada dintre momentul demilitarizării poliției (2002) și intrarea în vigoare a noilor coduri penal și de procedură penală (2014) a fost marcată de o competență foarte restrânsă pentru parchetele militare, ceea ce a avut ca efect un volum de activitate insignifiant. Lipsa vreunei activități relevante timp de peste un deceniu, a generat un proces ireversibil de deprofesionalizare a procurorilor militari. Cu excepția colectivelor din cadrul Secției Parchetelor Militare care au soluționat dosarele „mineriadei”, „revoluției” și „10 August” (între timp dosarul „mineriadei” a fost restituit de către Înalta Curte de Casație și Justiție), cazuistica abordată de către restul parchetelor militare, și după intrarea în vigoare a nilor (sic!) coduri, a fost una cu grad de complexitate scăzut și nu din lipsa cauzelor complexe. Reflexul instituțional a fost acela de a lăsa în nelucrare sau de a efectua o urmărire penală formală în cauzele de complexitate medie sau ridicată, precum și de a declina dosare la cel mai mic pretext către parchetele civile. De abia după 2017, după transferarea mai multor procurori din cadrul parchetelor civile, a fost posibilă abordarea unor cauze cu grad de complexitate medie sau ridicată la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București. Chiar și în condițiile în care au fost transferați procuri (sic!) cu un grad ridicat de profesionalism, problemele sistemice, lipsa celor mai elementare instrumente investigative, în special lipsa lucrătorilor de poliție și a specialiștilor din diverse domenii, au împiedicat valorificarea potențialului noilor procurori militari. Deja 5 dintre procurorii cu grad ridicat de profesionalism dovedit, transferați în perioada 2018-2020, au părăsit sistemul parchetelor militare (mai exact, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București), din motive care țin de imposibilitatea îndeplinirii actului de justiție la standarde de calitate minime. Din aceleași considerente, interesul procurorilor performanți pentru transferul în cadrul actualului sistem de parchete militare prezintă un trend descendent. În paralel, există riscul transformării parchetelor militare în „groapa de gunoi a Ministerului Public” prin încurajarea procurorilor cu probleme profesionale sau de integritate să se transfere în cadrul sistemului parchetelor militare.”

Comunicatul emis de domnii procurori Pîrlog Ciprian Bogdan și Lia Sorin Marian cuprinde și alte expresii, formulate în mod insidios, de o așa manieră încât să pună, și pe această cale, la îndoială experiența și pregătirea profesională a procurorilor militari, precum și eficiența parchetelor militare:

-     ”Procurorii militari, potrivit dispozițiilor legale formează un corp specializat, care ar trebui să deţină experienţa şi pregătirea profesională necesară cercetării faptelor de natură penală săvârşite de militari inclusiv în zona teatrelor de operațiuni.”

-     ”Din această perspectivă, un corp specializat de procurori militari poate dobândi experiența profesională în ce priveşte specificul cazuisticii referitoare la faptele cu caracter penal comise de militari.”

-     ”Apreciem că sistemul parchetelor militare, ca structură specializată a sistemului judiciar românesc, își poate dovedi eficiența tocmai prin menţinerea unui nivel redus al infracţionalităţii în rândul cadrelor militare.”

2. Cadrul normativ și jurisprudența aplicabile

Obligația procurorilor de a avea în toate situațiile un comportament decent, demn și rezervat, de natură a menține neștirbit prestigiul justiției, este prevăzută, în dreptul intern, de lege și de Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, dar și în actele și recomandările internaționale privind statutul magistraților și independența justiției.

Astfel, conform prevederilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie abatere disciplinară ”manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu”. Totodată, art. 4 alin. (1) din aceeași Lege nr. 303/2004  prevede că ”Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.”

Cât privește Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor[4], art. 17 din cadrul capitolului VI  ”Demnitatea și onoarea profesiei de judecător” stabilește că ”Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.”

Standarde de conduită specifice magistraților sunt impuse și prin alte prevederi legale:

-     art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004: ”Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate. Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă.”

-     art. 104 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei: ”Magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia.”

Standardele de conduită și obligația de integritate a magistraților sunt prevăzute și în cuprinsul unor documente internaționale, cum ar fi  Principiile de bază ale independenței justiției (pct. 1.2), Statutul universal al judecătorilor (art. 3), Recomandarea R(94)12 a Consiliului Europei (principiul V) sau Declarația privind etica judiciară de la Londra din 2010. Spre exemplu, în Declarația privind etica judiciară de la Londra se consacră obligația de probitate a magistratului, care impune judecătorului să se abţină de la orice comportament lipsit de tact şi delicateţe şi nu doar de la cel care este contrar legii. De asemenea, Declarația stabilește că obligaţia de manifestare a rezervei şi discreţiei de către judecător presupune o balanţă între drepturile judecătorului ca cetăţean şi obligaţiile  legate de exercitarea funcţiei sale.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, inviolabilitatea dreptului la exprimare nu este absolută; în cazul judecătorului, libertatea de exprimare este subordonată obligației de rezervă, limitare inerentă statutului specific funcției de magistrat, iar  îndatoririle de ordin deontologic ale unui magistrat pot influenţa viaţa privată, în cazul în care magistratul, prin comportament – chiar din viaţa privată - aduce atingere imaginii sau reputaţiei instituţiei judiciare[5].

Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) în Decizia nr. 128/2019[6], conduita magistratului trebuie să fie ireproşabilă nu numai în exercitarea funcţiei, ci şi în societate, în aşa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar. Aflându-se permanent în atenţia publică, datorită importanţei activităţii sale, magistratul trebuie să accepte, în mod liber şi de bunăvoie, anumite restricţii personale, care nu îi sunt aplicabile cetăţeanului obişnuit. În considerentele aceleiași decizii, instanța supremă a arătat că, prin incriminarea, ca abatere disciplinară, a conduitei magistratului constând în manifestări care pot aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale şi, prin aceasta, prestigiului justiţiei, textul legal consacră, în fapt, respectarea obligaţiei de rezervă, în accepțiunea de sinteză practică a principiilor generale ale deontologiei profesiei (independenţă, imparţialitate, integritate), care implică moderaţie şi reţinere în viaţa profesională, socială şi privată.

În analiza condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit.a) din Legea nr. 303/2004, instanța supremă a statuat că trebuie avute în vedere următoarele elemente circumstanțiale[7]:

1)   statutul profesional al judecătorilor şi procurorilor impune responsabilitatea în menţinerea imaginii şi statutului magistratului şi obligaţia de rezervă, ca îndatoriri profesionale;

2)   natura specifică a funcţiei de magistrat şi nevoia de a păstra demnitatea acesteia impun ca judecătorul să se comporte în aşa fel încât să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproşabilă, nu numai în exercitarea funcţiei, ci şi în societate, în aşa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar;

3)   aflându-se permanent în atenţia publică, datorită importanţei activităţii sale, magistratul trebuie să accepte, în mod liber şi de bunăvoie, anumite restricţii personale, care nu îi sunt aplicabile cetăţeanului obişnuit;

4)   din interpretarea dispozițiilor art.90 din Legea nr.303/2004 și art.17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, rezultă că statutul profesional al magistratului implică, prin extinderea obligaţiei de rezervă, îndatorirea de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, de natură a menţine neştirbit prestigiul justiţiei;

5)   scopul urmărit prin procedura de angajare a răspunderii disciplinare în ipoteza nerespectării obligaţiei de rezervă este unul legitim şi constă în asigurarea imparţialităţii actului de justiţie, urmărind „să elimine orice aparenţă de parţialitate şi astfel să contribuie la promovarea încrederii pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să o insufle populaţiei” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 711 din 27 octombrie 2015, pct. 31);

6)   dreptul magistratului la liberă exprimare nu este negat, fiindu-i recunoscută acestuia posibilitatea de a-și expune propria părere în legătură cu evenimente care au capacitatea de a influenţa sistemul judiciar.

Din interpretarea dispozițiilor legale și a deciziilor instanței supreme, incidente în cauză, rezultă că statutul legal al procurorilor implică respectarea obligației de rezervă impuse magistraților în exercitarea libertății de exprimare, respectiv a obligației acestora de a avea o comportare corectă, demnă și rezervată, de natură a menține neștirbit statutul justiției, inclusiv în afara atribuțiilor de serviciu, responsabilitatea în menținerea imaginii justiției și a statutului magistratului fiind o îndatorire profesională a fiecărui procuror.

3. Elementele constitutive ale abaterii disciplinare

Obiectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 este format din acțiunile sau inacțiunile magistratului prin care se nesocotesc ori se aduce atingere unor standarde de conduită unanim acceptate sau prin care se prejudiciază reputația sistemului judiciar în ansamblul său[8]. Prin urmare, obiectul acestei abateri disciplinare îl constituie faptele care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției[9].

În cazul magistraţilor, angajarea răspunderii disciplinare cere întrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv obiectul, latura obiectivă, cu referire la faptă, înfrângând o obligaţie specifică, subiectul calificat, latura subiectivă, constând în vinovăţie, în oricare dintre formele sale, producerea unui rezultat vătămător şi nexul cauzal[10].

Conform jurisprudenței ÎCCJ, pentru existenţa acestei abateri disciplinare, sub aspectul laturii obiective, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

-     să existe o manifestare/manifestări ale magistratului de natură a aduce atingere onoarei, probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei;

-     acestea să fie săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;

-     să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoştinţa publicului, astfel încât, legătura de cauzalitate între aceste manifestări şi urmarea produsă să fie neîndoielnică[11].

Instanța supremă a mai arătat că, în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (6) din Constituţie şi limitările impuse de art. 10 alin. (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (”Convenția”), în lumina jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului, autorităţile naţionale trebuie să asigure un just echilibru între nevoia de a proteja dreptul la libera exprimare (inclusiv al magistraţilor), pe de o parte, şi nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătoreşti şi drepturile altor persoane, pe de altă parte. Magistraţii trebuie să-şi exprime opiniile într-o manieră prudentă, măsurat, deoarece obligaţia de imparţialitate de care sunt ţinuţi trebuie să satisfacă exigenţele serviciului public căruia îi asigură funcţionalitatea. Aşadar, dreptul magistratului la liberă exprimare are o limită, şi anume dreptul cetăţeanului la o justiţie independentă, echidistantă faţă de politic, echilibrată şi verticală[12].

În acest sens, Înalta Curte a arătat că statutul de magistrat nu îl privează pe acesta de dreptul la liberă exprimare, însă acest drept trebuie exercitat în limitele obligaţiei de rezervă impuse magistraţilor tocmai în considerarea statutului lor. În caz contrar, s-ar încălca echilibrul just între dreptul fundamental al individului la respectarea libertăţii de exprimare, pe de o parte, şi interesul legitim al unui stat democratic de a veghea ca funcţia publică să se conformeze scopurilor enunţate în art. 10 paragraful 2 din Convenţie, pe de altă parte. Obligaţia de rezervă a magistraţilor presupune, prin însăşi natura sa, moderaţie şi reţinere în ceea ce priveşte prezentarea opiniilor de către magistrat, această obligaţie devenind subsidiară doar atunci când democraţia este în pericol[13].

Conform ”analizei” efectuate de către domnii Pîrlog Bogdan Ciprian și Lia Sorin Marian, procurorii militari (cel puțin, cei care au dobândit această calitate anterior anului 2017) au ”o înțelegere redusă a ceea ce presupune o activitate de urmărire penală la un standard probatoriu corespunzător realităților actuale”, iar media lor profesională este una ”oricum scăzută”. De asemenea, acestora ”le lipsea (sic!) voința și capacitatea profesională să își îndeplinească la un nivel minim obligațiile profesionale”, iar resursa umană a parchetelor militare este deficitară nu numai cantitativ, ci și calitativ, fiind ”incapabilă să abordeze cazuistica de complexitate medie și ridicată” și aflată într-un ”proces ireversibil de deprofesionalizare”. Procurorii militari sunt înfățișați publicului ca fiind ”privilegiați ai sistemului, care nu ar fi putut face față profesional în nicio altă unitate de parchet din cadrul Ministerului Public”.

În ceea ce îi privește pe procurorii militari proveniți din rândul militarilor[14], aceștia au fost admiși în profesie ”fără să promoveze vreun concurs sau examen”, nu se raportează la recompensele specifice magistraților, ci la ”sistemul de grade și recompense de natură militară”. Pe acești procurori îi caracterizează în mod special ”obsesia” pentru obținerea gradului de general, ceea ce, în viziunea autorilor textului, ”presupune o serie de demersuri netransparente, de natură informală, personală și care plasează parchetul într-o poziție subordonată Ministerului Apărării Naționale”. Cei doi procurori omit, însă, să menționeze că unul dintre ei (domnul Pîrlog Bogdan Ciprian) a pierdut recent concursul pentru funcția de prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, funcție pentru ocuparea căreia a intrat în competiție chiar cu unul dintre acești procurori ”proveniți din cadrul militarilor” (general de brigadă magistrat Corbu Ionel), acesta din urmă fiind cel care a câștigat concursul[15].

Cât privește parchetele militare, în cadrul cărora ambii autori ai comunicatului și-au solicitat, aparent de bunăvoie și nesiliți de nimeni, transferul, acestea ”au fost concepute intenționat pentru a nu fi funcționale, ci pentru a constitui o «sinecură»” (ne-am putea întreba, în mod legitim, de ce au întreprins un asemenea demers niște procurori maturi și responsabili, despre care s-ar presupune că au făcut o prealabilă analiză a sistemului în care voiau să acceadă pentru a evolua în carieră). La venirea, din proprie inițiativă, în cadrul parchetelor militare, domnul Pîrlog Bogdan Ciprian a traversat ”un adevărat șoc cultural” deoarece aici a găsit ”o lume anacronică, înghețată la nivelul anilor 90”. În opinia autorilor ”analizei”, ”puținele” resurse de valoare din sistem (adică cele de după anul 2017) au fost ”canibalizate” prin începerea unei anchete efective în dosarele istorice, iar reflexul instituțional a fost acela ”de a lăsa în nelucrare” sau de a efectua ”o urmărire penală formală” în cauzele de complexitate medie sau ridicată, precum și acela de a declina dosare către parchetele civile ”la cel mai mic pretext”.

Conform autorilor comunicatului, 5 procurori militari dintre cei ”cu grad ridicat de profesionalism” au părăsit sistemul parchetelor militare din motive care țin de ”imposibilitatea îndeplinirii actului de justiție la standarde de calitate”.

În sfârșit, în opinia celor doi domni procurori, există riscul ca parchetele militare să se transforme în ”groapa de gunoi a Ministerului Public” prin aceea că sunt încurajați să se transfere în cadrul parchetelor militare procurorii ”cu probleme profesionale și de integritate”.

O primă remarcă este aceea că, așa cum se poate lesne observa, cei doi procurori fac aprecieri jignitoare și denigratoare sau potențial denigratoare la adresa colegilor procurorilor militari și a parchetelor militare, din care fac sau vor să facă parte, încălcând, astfel, obligația de rezervă atașată funcției de magistrat. Limbajul și construcțiile lingvistice folosite sunt virulente și ofensatoare, fiind folosite cu scopul neechivoc de a induce ideea că procurorii militari sunt niște ”privilegiați ai sistemului”, dar incapabili să-și exercite funcția din cauza slabei pregătiri profesionale, iar parchetele militare sunt ”complet ineficiente” și o potențială ”groapă de gunoi” a Ministerului Public.

Modul concret de exprimare este de natură a afecta dreptul la imagine, onoare și reputație al persoanelor vizate, respectiv procurorii militari din cadrul parchetelor militare care funcționau sau funcționează în cadrul parchetelor militare, angajați anterior anului 2017, precum și, suplimentar și distinct, procurorii militari proveniți din cadrul structurilor militare. Chiar dacă acești procurori militari nu au fost nominalizați și identificați ca atare (dată fiind natura ”analizei” nici nu era posibil acest lucru), aceștia sunt lesne identificabili; din acest punct de vedere, generalizarea practicată de autorii comunicatului este de natură să accentueze și mai mult imaginea negativă și defăimătoare creată procurorilor și parchetelor militare, acțiunile acestora răsfrângându-se asupra sistemului judiciar în ansamblul său.

Autorii comunicatului puteau da dovadă de moderație și reținere în expunerea eventualelor disfuncționalități ale parchetelor militare și ar fi trebuit să se rezume la o prezentare obiectivă și echilibrată a acestora, motivată în mod corespunzător exigențelor profesiei de magistrat. În loc de aceasta, cei doi procurori au depășit cu mult limitele modului prudent și măsurat în care magistrații își pot exprima opiniile, ignorând în mod deliberat și în totalitate normele și standardele de conduită impuse unui magistrat.

Materialul neagă orice valoare profesională sau umană a procurorilor militari de dinaintea anului 2017, punându-i în antiteză cu cei transferați în sistem începând cu 2017[16], printre care se numără și domnul Pîrlog Bogdan Ciprian, care sunt prezentați ca având ”un grad ridicat de profesionalism”; totodată, parchetele militare sunt puse în antiteză cu alte structuri ale Ministerului Public, de unde provin procurorii transferați începând cu 2017, și care sunt prezentate ca fiind ”unități de elită ale Ministerului Public”. Referitor la aceste afirmații nu putem să nu remarcăm că procurorii transferați din cadrul altor unități de parchet au avut decența de a nu elabora ”analize” asupra unui sistem în care au intrat recent și a nu-și denigra noii colegi, viziunea ”reformatoare” și afirmațiile disprețuitoare emanând de la doi procurori care, până acum, au funcționat efectiv doar la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii și care nu au experiență (relevantă) în cadrul parchetelor militare.

O asemenea segregare artificială a procurorilor și a parchetelor nu este, însă, nici justificată și nici acceptabilă, fiind de notorietate faptul că numeroși procurori militari au funcționat și au ocupat funcții importante în cadrul altor entități din cadrul sistemului judiciar, inclusiv în cadrul altor structuri specializate, cum ar fi DNA, DIICOT, PÎCCJ, CSM, IJ sau INM. Din acest punct de vedere, apreciem că profesionalismul și performanța sunt atribute de ordin individual, nefiind conferite automat prin apartenența la o structură instituțională sau la alta.

În al doilea rând, alegațiile formulate în cadrul comunicatului nu au niciun suport concret, faptic, iar autorii acestuia nu prezintă nicio dovadă care să le sprijine afirmațiile denigratoare. Ba mai mult, cum vom arăta, unele dintre aspectele și opiniile formulate nu corespund întru totul adevărului și sunt contrazise de realitate sau de dispozițiile legale în materie.

Afirmațiile domnilor procurori Pîrlog Bogdan Ciprian și Lia Sorin Marian sunt pur subiective și nu reprezintă judecăți de valoare, ci simple imputații sau alegații denigratoare, nesusținute de vreun argument pertinent și fără să fie însoțite de un minim suport faptic, deși pun la îndoială probitatea morală și profesională a procurorilor militari, precum și capacitatea parchetelor militare de a-și îndeplini misiunea instituțională. Practic, în capitolul 4 al comunicatului, prin practicarea unei ierarhizări a oamenilor și a instituțiilor din cadrul sistemului judiciar, îi sunt livrate publicului mai multe afirmații excesive, cu titlu de adevăruri absolute, fără a i se da posibilitatea de a-și formula propriile opinii, pe baza unei prezentări obiective și a unei minime argumentări.

O analiză critică a conținutului ”analizei” publicate pe site-ul Juridice.ro excedează cu mult cadrului prezentei sesizări. Ne mărginim la a semnala numeroasele greșeli gramaticale și la a constata faptul că această ”analiză” nu reprezintă, cum ar fi fost firesc, rezultatul unei dezbateri în cadrul colectivului; în schimb, denotă o insuficientă cunoaștere a normelor care guvernează organizarea și funcționarea parchetelor militare, precum și statutul procurorilor militari, norme care nu se regăsesc numai în cuprinsul legislației privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Spre exemplu, autorii arată că ”ministrul apărării naționale nu ar trebui să aibă nici o (sic!) atribuție sau prerogativă în ceea ce privește activitatea funcțională a instanțelor și parchetelor militare”. Facem cunoscut că, potrivit legii, procurorii militari sunt independenți în dispunerea soluțiilor și se bucură de stabilitate (art. 3 din Legea nr. 303/2004). Mai mult, faptul că ministrul apărării naționale nu are nicio autoritate sau atribuție de ordin funcțional privind activitatea parchetelor militare este prevăzut expres de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale:

”Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt asimilate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, personalul acestor structuri fiind subordonat ministrului apărării naţionale numai în ceea ce priveşte aspectele de natură administrativă, stabilite prin ordin comun al ministrului apărării naţionale, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.”

Și în jurisprudența Curții Constituționale aceste aspecte au fost tranșate cu mult timp înaintea anului 2017, prin decizii pronunțate încă din anii 2005-2007. Astfel, prin Decizia nr. 375/2005, instanța de contencios constituțional a statuat că prevederile care garantează independenţa procurorilor în adoptarea soluţiilor şi mecanismele pentru punerea în aplicare a acestui principiu (amintite mai sus) constituie ”adevărate garanţii de independenţă şi nesubordonare”. Referitor la magistrații militari, în aceeași decizie, Curtea a constatat curmătoarele: ”În ceea ce priveşte statutul magistraţilor militari, art. 301 din Legea nr. 303/2004, nou-introdus prevede: «Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, după dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale». Rezultă din această reglementare că, numirea, promovarea şi evoluţia carierei de magistrat a judecătorilor şi procurorilor militari se fac în aceleaşi condiţii ca şi în cazul magistraţilor de la celelalte instanţe judecătoreşti şi parchete. Singura condiţie suplimentară pe care trebuie să o îndeplinească înainte de a fi numiţi, este aceea de a deveni militar activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Aceasta însă, nu înseamnă relaţii de subordonare pe planul îndeplinirii atribuţiilor ce le revin magistraţilor. Magistraţii militari beneficiază de toate drepturile şi au toate obligaţiile prevăzute de lege pentru judecători, respectiv, pentru procurori.”

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 610/2007, Curtea Constituțională a arătat următoarele:

”Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate formulată în cauză, în sensul că judecarea de către instanţele militare a unor persoane civile pentru infracţiuni săvârşite împreună cu militari ar încălca dreptul acestora de a fi judecate de tribunale imparţiale şi independente şi, deci, dreptul lor la un proces echitabil, dat fiind că, prin statutul magistraţilor care le compun ca şi prin procedura pe care o urmează – aceeaşi după care judecă şi instanţele civile – instanţele militare sunt instanţe imparţiale, iar judecătorii militari sunt independenţi şi se supun numai legii.” Prin urmare, chestiunea independenței magistraților militari, cât și cea a subordonării acestora față de ministrul apărării naționale au fost demult tranșate prin decizii ale Curții Constituționale, iar, conform legii, fiecare magistrat are obligația legală de a o cunoaște și a o aplica jurisprudența Curții Constituționale. 

De asemenea, cei doi procurori propun ca parchetele militare să aibă o structură de poliție (judiciară) proprie uitând cu desăvârșire că, potrivit legii, în cazul infracţiunilor săvârşite de militari, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar (ceea ce nu exclude, de plano, delegarea organelor de poliție judiciară pentru efectuarea anumitor acte procedurale), iar parchetele militare dispun de organe de cercetare penală speciale (art. 56 alin. (4) și art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală). Viziunea deformată asupra modului de efectuare a urmăririi penale este explicabilă dacă avem în vedere că ea provine de la procurori care nu au funcționat decât la nivel de parchet de pe lângă judecătorie și care nu au efectuat urmărire penală proprie, adică anchetă penală propriu-zisă. De altfel, potrivit culturii organizaționale a parchetelor militare, legitimitatea profesională este conferită de măiestria și seriozitatea efectuării anchetei penale și nu de frecvența sau caracterul frapant al aparițiilor în spațiul public.

În condițiile în care, după cum constată și autorii comunicatului, parchetele militare au un volum mare de activitate și dosare complexe de soluționat, apreciem că eforturile ar trebui îndreptate către soluționarea cu celeritate și la un bun nivel calitativ a acestor dosare, și nu către demersuri publice pentru mărirea competenței, care constituie atributul exclusiv al legiuitorului și al decidenților în materia politicilor penale ale statului român.

Afirmația potrivit căreia la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București nu există polițiști detașați este corectă, dar în cadrul ”analizei” este omis faptul că, la acest moment, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București își desfășoară activitatea 3 agenți de poliție judiciară. Aceștia sunt delegați, dar au activitate permanentă de urmărire penală, unul dintre aceștia desfășurându-și activitatea chiar sub conducerea și controlul nemijlocit și exclusiv al domnului Pîrlog Bogdan Ciprian[17].

Menționăm că unele dintre constatările și propunerile formulate sunt corecte și îndreptățite, dar, dacă ar fi avut o comunicare pe această temă cu colegii procurori militari care se aflau în activitate la acel moment, ar fi aflat că aproape toate propunerile privind competența parchetelor militare au fost analizate de colectivele și conducerile parchetelor militare, chiar la momentul elaborării noilor coduri în materie penală, fiind formulate propuneri corespunzătoare.

Pentru exemplificare amintim că, în ceea ce privește ideea reorganizării parchetelor militare într-o direcție, după modelul DNA sau al DIICOT, aceasta a fost analizată pentru prima oară încă din anul 2008, cu ocazia simpozionului anual al procurorilor militari, care a avut ca temă „Justiţia militară în contextul strategiei de reformă a sistemului judiciar din România”.

Așadar, modul de organizare și funcționare a justiției militare, competența și statutul magistraților militari au fost îndelung dezbătute atât în cadrul parchetelor militare și al sistemului judiciar, cât și în procedurile legislative parlamentare, cadrul normativ existent fiind rezultatul acestor demersuri și expresia voinței legiuitorului.

Referitor la împrejurarea că cinci dintre procurorii ”cu grad ridicat de profesionalism dovedit” au părăsit sistemul parchetelor militare ”din motive care țin de imposibilitatea îndeplinirii actului de justiție la standarde minime” apreciem că este relevant faptul că cei cinci procurori militari au părăsit parchetele militare doar temporar, prin detașare sau delegare, orientându-se, cu excepția unui singur procuror, nu către alte unități de parchet, ci către instituții din sistemul judiciar unde nu se efectuează activități de urmărire penală (Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Inspecția Judiciară sau Școala Națională de Grefieri[18]).

Nereală este și afirmația că ar exista procurori militari ”proveniți din rândul militarilor”, chiar ocupând funcții de conducere, care să fi fost admiși în profesie fără să promoveze vreun concurs sau examen. Recrutarea, transferul sau promovarea în funcții de execuție sau de conducere  în cadrul parchetelor militare s-a realizat, în toate cazurile, cu respectarea legislației în vigoare la momentul respectiv. Cum arătam mai sus, cel mai recent concurs a fost cel pentru ocuparea pentru funcției de prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, post care a fost ocupat de către un procuror militar provenind dintr-o structură militară.

Cât privește faptul că unii dintre procurorii militari au fost admiși în profesie fără să fi funcționat mai întâi într-un parchet civil, precizăm că la acel moment, conform legii, în parchetele militare puteau fi recrutați și absolvenți cu studii superioare juridice, așa cum se procedează astăzi, în continuare, pentru recrutarea în cadrul parchetelor civile.

Referitor la calitatea comunicatului emis de conducerea Asociației Inițiativa pentru Justiție este de subliniat că acesta conține numeroase greșeli gramaticale (ortografie, morfologie, sintaxă și punctuație) și/sau de tehnoredactare, pe care le-am observat grație reflexului instituțional de a verifica în mod temeinic propriile lucrări. Ne mărginim la a enumera, în mod cronologic, doar dezacordurile gramaticale evidente, în număr de 10 (zece), identificate în textul comunicatului:

1)   ”parchetele militare funcționează atât pe lângă instanța militară corespunzătoare, cât și pe lângă toate instanțele civile (tribunale sau curți de apel) din raza sa de competență teritorială”;

2)   ”Volumul de activitate aferent fiecărui procuror militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti este al doilea la nivel național (raportat la unități sau compartimente unde se efectuează urmărire penală proprie), fiind depășiți numai de către procurorii din cadrul Secției de combaterea a traficului de droguri a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.”

3)   ”polițiștilor din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate și a structurilor teritoriale subordonate”;

4)   ”le lipsea voința și capacitatea profesională”;

5)   ”în domeniile ordinii publice, siguranței naționale și a justiției”;

6)   ”infracțiunile săvârșite în dauna sau împotriva unităților și structurilor militare sau ale altor structuri cu caracter militarizat”;

7)   ”pe teritoriul statelor membre ale tratatului sau a celor partenere” (de două ori);

8)   ”din cadrul MAI sau MJ sau a altor structuri”;

9)   ”noua legislație în materia stărilor de urgență și de alertă au militarizat”.

Comunicatul în cauză a fost emis în afara atribuțiilor de serviciu ale celor doi domni procurori (dar în strânsă legătură cu statutul lor profesional), prin urmare într-una dintre cele două situații premisă prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Exigența juridică privind ”caracterul public” al faptei este îndeplinită pe deplin deoarece, pe de o parte, comunicatul elaborat de cei doi procurori a fost publicat pe un site cu profil juridic, care este destinat accesului profesioniștilor, dar și al publicului larg, iar, pe de altă parte, comunicatul a fost publicat cu intenția neechivocă de a fi adus la cunoștința tuturor persoanelor care accesau site-ul respectiv. Ulterior, comunicatul a fost preluat și de alte mijloace media, titlul și conținutul articolelor fiind ilustrative pentru percepția publicului.

Astfel, la data de 23 martie 2021, pe site-ul Jurnalul.ro[19] a fost publicat articolul ”«Rezistenții» adoptă tactica pământului pârjolit în justiția militară” în cuprinsul căruia sunt reproduse părți ale comunicatului dat publicității la data de 17.03.2021 și se face vorbire de un ”veritabil puci organizat de tinerii ofițeri din Parchete împotriva gradelor superioare din justiția militară, acuzate de incompetență”, precum și de ”emascularea autorității Ministerului Apărării asupra justiției militare în ansamblu”, minister despre care se arată că ”ar urma să aibă un rol decorativ (...) o vacă de muls și fabrică de grade pentru magistrații din justiția militară”.

Autorul articolului mai arată că noii veniți în magistratura militară ”aduc acuzații extrem de grave justiției militare în ansamblu”, iar despre domnul Pîrlog Bogdan Ciprian afirmă că acesta ”pune de un «puci» în interiorul justiției militare”.

Pe site-ul Știri pe surse[20] au apărut alte două articole intitulate ”Pârlog se dă la cadre” și     ”S-a umplut paharul la Parchetele Militare – Pârlog ajunge pe mâna Inspecției Judiciare”. Într-un prim articol, dat publicității la data de 19 martie 2021, este redat integral comunicatul din 17.03.2021 și se arată că ”cea mai nouă ispravă” a procurorului Bogdan Pîrlog ”îi vizează chiar pe colegii lui” și că ”a stârnit mișcări importante în sistem”. În cuprinsul celui de-al doilea articol, publicat la 24 martie 2021,  autorul constată că procurorul militar Bogdan Pîrlog afirmă că sistemul parchetelor militare este ”profund disfuncțional” (idee prezentată publicului și în primul dintre articole) și apreciază că multe dintre afirmațiile din comunicat sunt ”jignitoare la adresa colegilor lui Pîrlog”, respectiv ”comunicatul continuă în aceeași notă, cu aprecieri jignitoare pentru colegii copreședintelui AIJ”. Articolul se încheie cu informația potrivit căreia în cadrul adunărilor generale ale parchetelor militare ”s-a analizat posibilitatea apărării reputației profesionale a procurorilor militari și sesizarea Inspecției Judiciare pentru defăimarea justiției de către semnatarii materialului întocmit de Asociația Inițiativa pentru Justiție”.

De remarcat că articolele de mai sus îi identifică drept autori/semnatari ai comunicatului Asociației Inițiativa pentru Justiție pe cei doi procurori – Pîrlog Bogdan Ciprian și Lia Sorin Marian, atribuind aprecierile jignitoare la adresa parchetelor militare și a procurorilor militari în special primului dintre cei doi.

Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăție ce caracterizează abaterea disciplinară este cea a intenției directe. Prin modalitatea în care s-au manifestat și având în vedere mijloacele de diseminare a comunicatului (prin postarea pe un cunoscut site cu conținut juridic, condiții aberante), cei doi procurori au prevăzut și au urmărit ca afirmațiile denigratoare formulate să fie accesibile și altor persoane, cu toate consecințele care decurg din aceasta.

De asemenea, termenii și construcțiile lingvistice utilizate și virulența extremă a mesajului exclud posibilitatea ca cei doi procurori să nu fi prevăzut și urmărit producerea rezultatului faptei lor, constând în afectarea imaginii și prestigiului justiției, precum și a probității profesionale a procurorilor din cadrul parchetelor militare. Generalizările, etichetările colective, recurgerea la termeni extremi ( cum ar fi ”profund disfuncțional”, ”nivel minim”, ”dramatic”, ”deservicii majore”, ”restrânge enorm”, ”minimă eficiență”, ”insignifiant”, ”ireversibil”, ”celor mai elementare”, ”standarde de calitate minime”), dar mai ales lipsa argumentelor care să justifice în vreun fel cele afirmate, atestă în mod neechivoc existența vinovăției, în cea mai gravă dintre formele sale – intenția directă.

Prezența elementului intențional, volitiv este întărită de împrejurarea că cei doi procurori mai fuseseră cercetați disciplinar pentru aceeași abatere disciplinară, iar unul dintre ei făcuse obiectul unei acțiuni disciplinare pentru fapte analoge, săvârșite prin aceleași mijloace, respectiv prin emiterea unui comunicat în numele Asociației Inițiativa pentru Justiție. Prin urmare, cei doi procurori erau pe deplin conștienți de urmările faptei lor, alegând, totuși, cu știință, să publice un nou mesaj denigrator și nociv, de data aceasta la adresa procurorilor militari și a parchetelor militare.

Un aspect ilustrativ cât privește vinovăția cu care au fost săvârșite faptele este lipsa asumării emiterii comunicatului Asociației Inițiativa pentru Justiție. Cum am arătat în debutul prezentei sesizări, la momentul publicării pe site-ul Juridice.ro a comunicatului, în preambulul articolului figura precizarea că respectivul comunicat este ”semnat de proc. Bogdan – Ciprian Pîrlog, co-președinte, proc. Sorin Marian Lia, co-președinte”. Ulterior, la solicitarea expresă a domnului procuror Pîrlog Bogdan Ciprian, efectuată prin e-mail, din cuprinsul articolului a fost înlăturată mențiunea semnării comunicatului de către cei doi procurori, copreședinți ai Asociației  ”Inițiativa pentru Justiție”, formă în care se găsește articolul și la acest moment. Solicitarea a fost făcută tocmai într-o încercare, pe cât de disperată pe atât de ineficientă, de evitare a răspunderii disciplinare pentru abaterile de la normele de conduită prezente în textul comunicatului, autorii fiind pe deplin conștienți că faptele lor ar putea atrage cercetarea disciplinară, dar apreciind în mod ușuratic că scăparea ar putea veni din recurgerea la soluția lipsită de demnitate a neasumării, concomitent cu încercarea de ștergere a urmelor faptei comise.

Cum vom vedea în capitolul următor al sesizării, domnii Pîrlog Bogdan Ciprian și Lia Sorin Marian au mai făcut obiectul unor verificări sau acțiuni disciplinare pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, unele săvârșite în același mod, respectiv prin publicarea unor comunicate ale Asociației Inițiativa pentru Justiție.

În încercarea de a scăpa de răspunderea disciplinară, domnul Pîrlog Bogdan Ciprian a invocat, în fața Secției pentru procurori în materie disciplinară, faptul că nu ar fi semnat olograf un comunicat al Asociației Inițiativa pentru Justiție în care se făceau aprecieri ofensatoare la adresa unor procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, formulând apărarea potrivit căreia respectivul comunicat ar fi, de fapt, un document electronic supus dispozițiilor Legii nr. 455/2001 cu privire la semnătura electronică.

Aceeași ”apărare” a fost invocată și în cursul ședinței procurorilor militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, care a avut loc la data de 19.03.2021, în cursul căreia a fost dezbătut comunicatul Asociației Inițiativa pentru Justiție. Astfel, conform procesului-verbal de ședință, a cărui copie o atașăm ca mijloc de probă, domnul Pîrlog Bogdan Ciprian a precizat că ”este solidar cu întreg conținutul materialului supus dezbaterilor (...) însă nu ar fi semnatar în calitate de co-președinte”.

O asemenea apărare nu poate fi primită deoarece, cum am arătat, inițial, pe site-ul Juridice.ro a existat precizarea expresă că respectivul material este semnat de cei doi copreședinți. Cât privește prevederile Legii nr. 455/2001, acestea pot fi invocate în sensul în care se dorește demonstrarea validității unei semnături electronice și nu în sensul în care absența semnăturii electronice a unei persoane ar dovedi că nu persoana respectivă este autorul înscrisului.

Data, modalitatea și persoana care a transmis către Juridice.ro comunicatul asociației, precum și data și modalitatea în care s-a realizat eliminarea mențiunii privind autorii comunicatului, persoana care a solicitat eliminarea și motivele invocate pentru eliminarea acestei mențiuni urmează a fi stabilite de Inspecția Judiciară, care se poate adresa conducerii Juridice.ro, sens în care solicităm administrarea probatoriilor necesare pentru lămurirea tuturor acestor aspecte.

Potrivit OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, actul constitutiv și, respectiv, statutul unei asociații cuprind componența nominală a organelor de conducere, administrare și control ale asociației, precum și atribuțiile acestora. De aceea, apreciem că în cauză este necesară obținerea actului constitutiv și a statutului Asociației Inițiativa pentru Justiție, precum și a documentelor prin care au fost, eventual, modificate aceste înscrisuri, din cuprinsul cărora rezultă cine sunt persoanele care exercită conducerea executivă și cine are puterea de reprezentare a asociației.

Admiterea  ideii că înscrisurile denumite ”comunicate” sunt redactate de asociație (ca persoană juridică) și atrag în mod exclusiv răspunderea juridică a asociației, ca persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial (care nu poate răspunde disciplinar), este una absurdă și fără fundament juridic. La fel de absurd ar fi să admitem ideea că magistrații care fac parte dintr-o asemenea asociație ar avea o mai mare libertate de exprimare decât ceilalți magistrați, în sensul că ar beneficia de un fel de imunitate absolută în cazul încălcării restricțiilor impuse de lege. Dacă o asemenea ipoteză s-ar susține ar însemna că magistrații pot constitui asociații (este nevoie de minimum 3 persoane pentru constituirea unei asemenea asociații) și pot redacta personal comunicate în care pot încălca normele de conduită, comunicate pe care ulterior să le publice în numele acestor asociații, fără a răspunde vreodată disciplinar sau în alt mod.

Având în vedere și modul în care au fost elaborate și publicate precedentele comunicate ale asociației este evident că și acest comunicat a fost redactat și transmis spre publicare de cei doi procurori care asigură conducerea executivă a asociației, respectiv Pîrlog Bogdan Ciprian și Lia Sorin Marian. Interesul acestora, precum și minimele informații necesare pentru elaborarea unei analize cu privire la necesitatea reformei sistemului parchetelor militare sunt justificate prin faptul că domnul Pîrlog Bogdan Ciprian funcționează în cadrul unui parchet militar, iar domnul Lia Sorin Marian a formulat cerere de activare și transfer în cadrul aceluiași parchet militar.

Urmarea directă și imediată a încălcării standardelor de conduită de către cei doi procurori constă în deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de actul de justiție și față de sistemul judiciar și de funcția de magistrat, în special față de parchetele militare și funcția de procuror militar. Consecința directă este cea a afectării imaginii și prestigiului sistemului judiciar, ca serviciu public care apără ordinea de drept, în condițiile în care afirmațiile făcute de cei doi procurori în cuprinsul comunicatului au ajuns la cunoștința opiniei publice și chiar au fost preluate de mass media, generând reacții și dezbateri publice.

Urmarea produsă și legătura de cauzalitate cu faptele imputate sunt ilustrate fără echivoc de modul în care mass-media a publicat, preluat și perceput opiniile exprimate în comunicat.

În concluzie, apreciem că prin a