Premium
Evenimentul Zilei:
Este excelent dacă, din când în când, puterea și opoziția ajung la un acord. Însă nu voi fi niciodată de acord cu înțelegerile de tip mafiot, în care principalii actori politici se înțeleg să tacă pentru a trece, pe șest, o măgărie. S-a întâmplat mai întâi cu celebra ordonanță prin care se amnistiază plagiatele. Acum, PNL și PSD au căzut de acord să blocheze accesul presei în comisia care va vota noul cod electoral... ceea ce doresc cele două formațiuni este să împartă în două scena politică și să elimine concurența partidelor mici. Nu invocați faptul că în SUA sunt două partide. În interiorul lor există un sistem democratic, bazat pe alegeri interne. PSD și PNL sunt niște structuri care pendulează între regimurile absolutiste și Evul Mediu Timpuriu, când baronii făceau și desfăceau regimurile. Observați că a fost abandonat deja discursul despre reducerea barierelor administrative la înscrierea unui partid nou. În plus, dacă se va adopta propunerea ca formațiunile politice să poată fi finanțate doar de la buget va fi aproape imposibil să construiești un partid nou, pentru că cea mai mare parte a banilor va fi împărțită între cei care sunt deja în Parlament. Oricum, o astfel de măsură nu va opri banii negri și nu va opri corupția. În consecință, baricadarea PSD și PNL în spatele ușilor închise, unde pregătesc un sistem electoral cu totul nou, care să le favorizeze, nu este sub nici o formă consensul de care are nevoie România. Este mai degrabă tipul de consens pe care-l întâlneai, în anii 70, în Sicilia.
Digi24:
Uzina Dacia-Renault din Tanger şi-a dublat exporturile anul trecut, scrie presa franceză. Peste 170.000 de Dacii produse în uzina marocană au luat calea străinătăţii, arată datele portului din Tanger, pentru că Renault nu oferă niciodată detalii complete despre maşinile produse acolo. Detaliul cel mai important este că fabrica Dacia din Maroc nici măcar nu a atins capacitatea maximă. O va atinge abia peste cinci ani şi deja a preluat o parte din producţia fabricii de la Mioveni, unde angajaţii ameninţă că vor intra în grevă dacă nu vor primi majorările salariale solicitate. Cu salariile sale mici şi apropierea strategică de piaţa europeană, Dacia Tanger rămâne cea mai mare ameninţare pentru Dacia Mioveni.
Ziarul Financiar:
Pentru 200.000 de români francul elveţian reprezintă acum coşmarul vieţii lor, după ce în urmă cu 8-9 ani a reprezentat împlinirea unui vis de a lua o casă. Valoare împrumuturilor la zi în sistemul bancar românesc este de aproape 3 miliarde de franci elveţieni( echivalentul a trei miliarde de euro), expunere destul de mică care nu aduce probleme sistemului...Bancherii au venit cu acest produs, întrucât românii se încadrau mult mai uşor în condiţiile de acordare a unui credit, având în vedere că euro era mult mai scump, fiind cotat la 3,5-3,6 lei/euro. Iar la împrumuturile ipotecare în lei, dobânzile erau mult mai mari, spre 15% faţă de 6-8% la euro şi 4-6% la francul elveţian. Băncile nu promovau creditele ipotecare în lei, întrucât era mult mai costisitoare pentru clienţi şi nu exista cerere. Bancherii împingeau la ghişeu oferta în franci elveţieni, pentru că era cea mai rentabilă pe hârtie pentru clienţi la vremea respectivă şi ei se încadrau mult mai uşor în ea. Când oamenii au luat împrumutul, riscul valutar era prezentat ca fiind ”zero”, francul elveţian fiind promovat ca fiind cea mai stabilă valută din lume... Până când se va găsi la Bucureşti o soluţie care să rezolve această problemă a creditelor în franci elveţieni, ceea ce este cert este că un astfel de caz deja începe să aducă neîncredere în bănci, în operaţiunea simplă si normală într-o economie de luare a unui credit şi în instituţiile de reglementare, protecţie şi supraveghere al căror rol este de a reduce cât mai mult riscul unor astfel de operaţiuni şi produse, atât din punct de vedere a celui care dă credit şi dar şi a celui care ia un împrumut. Având în vedere gradul redus de bancarizare şi de educaţie finaciară din România, recunoscut de toată lumea, modul de acordare a unui credit şi mai ales cine îl ia nu trebuie să fie o simplă relaţie comercială, între bancă şi client. Când un debitor ajunge să nu-şi poată plăti ratele şi chiar creditul, sunt afectate toate băncile din sistem, chiar şi cele care nu au dat credite în franci eleveţieni, clienţii buni care trebuie să plătească ei costul provizioanelor printr-o dobândă mai mare, instituţia de reglementare şi supraveghere care nu a luat la timp măsuri pentru a nu se ajunge în această situaţie şi este pusă la îndoială încrederea de care are parte, şi în final toată economia.
