Sumele destinate în bugetul Guvernului pentru cheltuieli urgente nu au fost folosite în acest scop ci în scopuri, cel mai probabil, electorale. Beneficiarii cei mai mari ai acestor realocări par a fi PSD, partidele mici și „independenții”, în timp ce PNL a fost, cel mai probabil, dezavantajat. Acestea sunt câteva dintre concluziile raportului Harta clientelismului politic (2012-2015) de la Expert Forum. Dar, privind la cum circulă banii, nu putem evita și alte discuții politice, cum ar fi relația dintre Dragnea și Ponta sau modul de acțiune al UNPR.
Dar înainte de a intra în detaliile cercetării, să vorbim puțin despre metodologie. Clientelismul nu este ceva ce se desfășoară în spațiul public și, de aceea, el nu este ușor de măsurat. Pe partea de sume, EFOR urmărește în special acele fonduri destinate „urgențelor” sau alte fonduri care pot fi cheltuite de către Guvern discreționar sau prin decizie politică. Creșterea acestor sume în perioade electorale și alocarea per capita în teritoriu sunt indicatori prețioși care ne spun unde dă Guvernul bani atunci când cheltuie de capul său. Ceva mai complicat este de stabilit culoarea politică a autorităților locale destinatare. Aici raportul a putut beneficia de celebra ordonanță de urgență a migratorilor care a dezvăluit culorile politice reale ale politicienilor locali fix înainte de un puseu de cheltuieli electorale. Raportul nu insistă (precum alte rapoarte precedente) pe distincția între putere și opoziție, părând să admită că relația de putere este prea fluidă pentru ca asemenea distincții să poată fi aplicate riguros, ceea ce, din punctul meu de vedere, poate fi o alegere corectă. În sfârșit, disponibilitatea datelor publice necesare EFOR a fost limitată, în unele cazuri, autoritățile refuzând pur și simplu să își îndeplinească atribuțiile legale de informare.
În ceea ce privește justețea cheltuielilor făcute din fondurile discreționare, EFOR preia în linii mari concluziile Curții de Conturi.
„Potrivit celui mai recent raport al (Curții), cheltuielile din Fondul de Rezervă pe anul 2014 nu se încadrează în categoria urgente sau neprevăzute. Mai mult, se notează că Guvernul a folosit ordonanțe simple sau de urgență pentru a schimba destinația fondurilor pentru cheltuieli care nu se încadrează în categoria urgente sau neprevăzute. Fondul de Rezervă a fost majorat de 15 ori în 2014, în condițiile în care Legea bugetului de stat pe anul 2014 specifica inițial valoarea de 161,269,000 lei, iar la finalul anului 2014 însuma 2,340,670,000 lei. Curtea de Conturi notează că modificările au avut loc prin 2 rectificări bugetare care au însumat 1.04 miliarde lei și prin disponibilizarea unor credite bugetare care au adus la Fondul de Rezervă suma de 1,139,301,000 lei", se arată în raport.
Citiți și: Curtea de Conturi: Fondul de rezervă al Guvernului a crescut de 14 ori. Cheltuielile nu se justifică
În ceea ce privește alocarea acestor bani, graficele alocării per capita sunt destul de relevante. Se vede cum câteva județe PSD tind să atragă cei mai mulți bani.
Există și surprize în graficul de mai sus. Giurgiu, un județ PNL, reușește să fie campion în atragerea fondurilor discreționare de la buget. O altă surpriză este Teleormanul, care se regăsește pe locul 10. Ca să înțelegeți magnitudinea surprizei, gândiți-vă că Giurgiul (locul 1) atrage de două ori mai mulți bani per capita, în timp ce Ilfovul (locul 19) atrage aproape 80% din sumele atrase de Giurgiu. Altfel spus, dacă EFOR nu ratează niște surse majore de transferuri, județul Teleorman a devenit "banal" în clientelismul său.
Discrepanțe majore se văd și în Capitală.
„În București”, arată autorii „doar cinci din șase sectoare au primit bani. Sectorul 1 nu apare deloc în lista de plăți sau de transferuri. Atât ca sume totale, cât și sume pe cap de locuitor, sectorul 3, condus de primarul PSD Robert Negoiță a primit cele mai mari sume. Sectorul 4 s-a aflat pe locul 2 în ordinea banilor primiți. Sectorul a fost condus în această perioadă de Popescu Piedone, primar a cărui orientare politică a fost discutabilă. Sectorul 6, condus de liberalul Rareș Mănescu, s-a aflat pe locul 3. Sectorul 5, condus de social democratul Marian Vanghelie, respectiv Sectorul 2 condus de primarul UNPR Neculai Onțanu s-au plasat pe ultimele 2 locuri. Sectorul 3 a primit de 55 de ori mai mulți bani decât sectorul 2 și de 3 ori mai mult decât sectorul 5, care este cel mai sărac din București.”
Din puțin, mulți
EFOR ne prezintă și o defalcare a sumelor per capita, per partid, care mie mi se pare tabelul esențial.
Faptul că alocarea per capita crește la toată lumea, reflectă alocările din an electoral. Dacă ignorăm PPDD (deși ar fi interesant cum a obținut atâția bani) PSD domină alocările suplimentare per capita (calculate raportându-ne la localitățile unde s-au făcut alocări)
UNPR, partid care primește de 3,5 ori mai multe fonduri per capita după migrația din 2014, nu face, totuși decât să recupereze un decalaj. Dacă ținem cont și de absorbția mult mai bogatului PPDD, cifrele par chiar rezonabile. Dacă vreți să înțelegeți cum funcționează clientelismul UNPR, trebuie să priviți și la graficul următor.
În 2014, atât înainte cât și după migrație, UNPR se află în topul distribuției de fonduri per număr de comune. Altfel spus, este rezonabil să speculăm că sumele nu neapărat foarte mari care ajung la UNPR se împart câte puțin, să ajungă la toată lumea. Datele nu sunt chiar complete ca să tragem cu siguranță această concluzie, dar pare consistent cu stilul de lucru al UNPR.
Să observăm totuși, că în 2015 ALDE doboară autoritar din anul anterior, ajungându-se ca peste 90% dintre primarii săi să primească măcar o mică atenție la bugetul local.
Cu ce rămânem
Efor însuși prezintă concluziile raportului astfel:
Partidele – de orice orientare ar fi ele - continuă folosirea acelorași practici de prostă guvernare, ca în anii trecuți;Cel mai probabil creșterea sumelor de investiții a fost un factor care a încurajat migrația aleșilor locali, iar trecerea de la un partid la altul a fost răsplătită;
Maximum de clientelism s-a atins în a două jumătate a lui 2014, când șansa de a lua bani dacă erai primar de comună în partidul de la guvernare era de cel puțin 2 ori mai mare decât dacă erai primar din opoziție.;
Sumele pentru transferuri au fost mărite în ani electorali și au fost cheltuite pe proiecte care în multe cazuri nu au fost urgente; guvernul a creat excepții de la Legea finanțelor publice pentru a permite transferuri de fonduri pe alte tipuri de cheltuieli (cum ar fi arieratele);
Principalii câștigători par a fi PSD, partidele satelit (ALDE, UNPR și PC), precum și independenții; primarii PNL și PDL sunt principalii pierzători, chiar dacă PNL s- a aflat la guvernare până în 2014;
În București, Sectorul 3 a primit mult mai mulți bani decât alte sectoare, cu bugete mai scăzute, fapt care este un alt indicator de favoritism;
Instituțiile publice nu își cheltuie fondurile alocate prin bugetul anual, fapt care indică proasta gestionare a bugetelor publice
Puteți citi prezentarea raportului aici și textul integral aici.
Comentează