Politicienii anului 2015. Notele PoliticScan

Notele PoliticScan: Iohannis 8,5, Ponta 7, Băsescu 6,5, Predoiu 5, Gorghiu 6,5, Dragnea 7,5, Tăriceanu 6. Justificarea notelor în rândurile de mai jos. 

A mai trecut un an în politică. Tulbure, cu multe zdruncinături, o reașezare firească a plăcilor tectonice după încheierea celor două mandate ale fostului președinte Traian Băsescu și după surpriza alegerilor prezidențiale din 2014, cu Victor Ponta favorit, dar surclasat de Klaus Iohannis în al doilea tur al alegerilor prezidențiale.

Cine a supraviețuit cutremurului? Cine rezistă pe prima scenă? Cum s-au descurcat liderii de partid în fața provocărilor lui 2015? Ce figuri noi au apărut? Cum se configurează  scena politică înaintea anului electoral 2016?

Au fost patru momente cruciale cum impact major asupra partidelor și liderilor politici între decembrie 2014-decembrie 2015:

1. Câștigarea alegerilor prezidențiale de către candidatul ACL, Klaus Iohannis - ceea ce a dus la coabitare cu premierul PSD, Victor Ponta.
2. Începerea urmăririi penale a lui Victor Ponta - a dus la o rearanjare a forțelor politice în Parlament - UNPR devine arbitru de facto al majorității
3. Retragerea din funcția de președinte al PSD a lui Victor Ponta - ceea ce a deschis jocurile în partid și au favorizat preluarea formațiunii de către Liviu Dragnea
4. Incendiul de la Colectiv - ceea ce a dus la proteste masive în marile orașe, căderea guvernului Ponta și instalarea unui cabinet tehnocrat condus de Dacian Cioloș

Klaus Iohannis - Are o tentativă de coabitare cu premierul Ponta și majoritatea din jurul PSD, care eșuează în primăvara lui 2015, atunci când Ponta îl acuză pe Iohannis de interese oculte în sprijinirea unei firme forestiere austriece. Iohannis reușește să obțină un consens pe un angajament îndepărtat al partidelor de creștere a bugetului destinat apărării, conform obligațiilro asumate de România în NATO, dar nu și pentru ridicarea imunității parlamanetarilor vizați de anchetele DNA. Îi cere demisia lui Ponta la o oră de la anunțul că este urmărit penal și reușește să-l atragă pe Gabriel Oprea, viceprim-ministru, într-o majoritate ad-hoc, pentru aprobarea Strategiei de Securitate în Parlament și numirea directorului SIE. Se împrietenește și cu Liviu Dragnea, cel care va fi succesorul lui Ponta la șefia partidului, în așa fel încât să poată controla inițiativele populiste ale cabinetului Ponta ce riscă să arunce în aer deficitul bugetar pentru anii care urmează. Un eveniment neașteptat, incendiul de la Colectiv, îi permite lui Iohannis să preia inițiativa și, la presiunea străzii, găsește o formulă suis-generis, după toate aparențele, la limita democrației - un guvern fără majoritate explicită în Parlament, format din specialiști, fără apartenența politică. Iohannis cere în același timp reforma rapidă în PNL, sacrificând o bună parte din figurile mai vechi, dar care i-au stat alături în campania din 2014.

Traian Băsescu - Rămâne activ în viața politică, dar are dificultăți în fața simpatizanților atunci când cel mai apropiat om, Elena Udrea, este trimisă în arest preventiv pentru mai multe dosare de corupție. Băsescu este acuzat de o bună parte a presei că nu mai e consecvent principiului apărării justiției și statului de drept, dar și de acoperirea apropiaților în timpul mandatului de președinte. Băsescu rămâne o voce puternică în spațiul public, nu cu aceeași credibilitate pe care o avea cu un an înainte, dar cu același simț politic al marilor teme. Se poziționează tranșant în timpul ”crizei refugiaților”, criticând poziția statului român de a accepta cotele obligatorii. Un bun cunoscător al culiselor vieții politice, inclusiv al taberelor oculte conectate la zona serviciilor de informații, fostul șef al statului lansează activ sau reactiv subiecte, obligând ceilalți actori la poziții și atitudini. Preia, neinspirat, șefia Mișcării Populare, cu puțin timp înainte de incendiul de la Colectiv, care a declanșat o ”revoltă morală” îndreptată a tot ceea ce e ”vechi” în politică. A lăsat să circule o vreme zvonul că ar putea reveni activ în joc candidând la poziția care l-a conscacrat în politica mare, cea de Primar General al Capitalei. Conduce cu mână de fier Mișcarea Populară și e cu ochii pe toate posibilele alianțe și mișcări din marile partide care să-i permită să redevină jucător  după 2016.

Victor Ponta - Reușește să depășească cu relativ succes șocul pierderii alegerilor prezidențiale din 2014. Elimină cu sânge rece orice competiție la șefia partidului și reușește să amâne un Congres în care mai multe tabere se pregăteau să-i ceară capul. Pentru asta se aliază cu Liviu Dragnea, principalul concurent din umbră, dar cu probleme serioase după condamnarea cu suspendare în procesul fraudării referendumului din 2012. Începerea urmăririi penale îi crează o problemă mare de legitimitate nu doar în interiorul propriului partid și al țării, dar și în afara granițelor. Din ce în ce mai izolat, cu Oprea jucând la două capete, Ponta încearcă să amâne un deznodământ în ce îl privește, printr-o dispariție misterioasă la Istanbul, o lună de zile, din motive medicale. La întoarcere încearcă un ”puci de operetă” în PSD, cu scopul de a-și lăsa un succesor din aceeași tabără, dar Dragnea preia frâiele rapid și cu sprijinul Palatului Cotroceni se instalează interimar, apoi președinte plin la Congresul din toamnă. Ponta reușește cu greu să mai conteze în ecuația puterii, cu Dragnea și Oprea aliniați în spatele lui Iohannis. O schimbare în luna martie 2016 îl vizează, ceea ce pare a-i da un timp de respiro și refacere a cărților de joc. Incendiul de la Colectiv îi curmă agonia, pășește în afara scenei și este urmărit în continuare de umbra anchetelor DNA, prin sacrificarea de către partid a tovarășului de afaceri necurate, Dan Șova. Ponta rămâne popular în sondaje, dar își caută un vehicul politic care să-l mențină în prim-planul vieții politice anii următori.

Liviu Dragnea - Victoria lui Iohannis îi domolește ambițiile de a prelua șefia partidului. Preferă să stea o perioadă alături de Victor Ponta, învinsul alegerilor, dar încă premier și încă ”țeapăn” pe picioare. Sentința în primă instanță din dosarul referendumului din 2012 pare că îl scoate din cărți definitiv și îl aruncă în uitare. ”Soarta” îi dă însă o șansă nesperată în vara lui 2015, când se angajează să schimbe jocul, cu riscul de a-și ostiliza taberele conservatoare din partid. Dragnea revine cu un discurs moderat, susținător al modernizării partidului, al justiției independente și ”aproape” ca un partener al președintelui țării. Reușește să dejoace planul maximal cu relaxarea fiscală din noul Cod promovat agresiv de Ponta și să-și mobilizeze partidul pentru trecerea legii votului prin corespondență (o lege mult dorită de Iohannis, dar în dezavantajul PSD la alegerile parlamentare din 2016). Dragnea își pune un fidel în noul guvern Cioloș, pe Vasile Dâncu, și dă impresia că îl ține din scurt pe actualul premier tehnocrat în privința bugetului și altor teme cu impact pentru societate.  Încă așteaptă cu emoții un verdict final în dosarul ”fraudă la referendum”, deși gurile rele spun că nu are motive de îngrijorare.

Alina Gorghiu - După un început modest și o prezență ștearsă la co-președinția noului PNL, Gorghiu începe să navigheze cu mai multă autoritate în apele tulburi ale liberalilor. Instalată de Klaus Iohannis, în defavoare pretendentului Ludovic Orban, la șefia partidului, Gorghiu, o figură din noua generație politică, este nevoită să stea alături de chipul expirat al fostului FSN-ist Vasile Blaga. Gorghiu are probleme în propriul partid, dar și în formațiunea aliaților prin fuziune. Cu greu reușește să-și impună deciziile și asta după intervenții repetate, publice sau subterane, ale lui Iohannis. PNL e permanent pe punctul de a se destrăma. Cântece de sirenă se aud tot mai intens din partea MP și ALDE, unele către vechii pedeliști, altele către vechii peneliști. Sondajele mai recente au spulberat iluziile de la începutul anului ale liberalilor, care păreau că surclasează net PSD, prin asocierea cu președintele Iohannis. Iohannis însă s-a ținut destul de departe de foștii camarazi și a fost supus el însuși unui proces rapid de eroziune, din coabitarea neputincioasă cu mult mai abilul Victor Ponta. Gorghiu vine cu criterii de integritate dure, care produc mult deranj în rândul potențialilor candidați pentru anul electoral 2016. Schimbarea în forță, sprijinită tacit de Iohannis, îi face viața grea tinerei lidere liberale în fruntea partidului.

Cătălin Predoiu - Deși casele de pariuri îi dau șanse mici să devină următorul premier, conform înțelegerii între PNL și PDL, dinaintea prezidențialelor, Predoiu face eforturi să se mențină în spațiul public. Căderea guvernului Ponta îl pune în situația stânjenitoare de a nu fi nominalizat de liberali la consultările cu Klaus Iohannis pentru formarea unui nou cabinet. Predoiu a încercat timid să se mențină pe tot parcursul anului 2015 ca vocea critică și alternativa la Victor Ponta. Tentativele sale sunt subminate atât din fostul PDL, cât și din fostul PNL. O înregistrare realizată în secret dezvăluie planurile liberalilor, prin vocea lui Atanasiu, influent lider PNL, de a împiedica accederea lui Predoiu la funcția mult râvnită. Deși dezvăluirea înregistrării îl pune pe Iohannis în situația de a reconfirma înțelegerea inițială cu oamenii lui Blaga, Predoiu a înțeles că nici măcar asta nu poate fi o garanție, atunci când lucrurile sunt puse într-un context defavorabil (incendiul de la Colectiv ”cerea” un premier tehnocrat). Ca o compensație, lui Predoiu i se oferă șefia unică a organizației București, deși aici jocurile par a fi făcute în privința candidaturilor pentru localele din 2016. Dâncu, Borc și Cioloș, însuși, sunt astăzi mult mai bine plasați decât Predoiu la casele de pariuri să ocupe funția de premier după parlamentarele din 2016.

Călin Popescu Tăriceanu - Se menține nesperat de bine în centrul vieții politice, din poziția de șef al Senatului. Stă alături de Ponta în primele luni după pierderea prezidențialelor și îi face acestuia chiar un favor ”procedural”, reușind să evite încuviințarea arestării amicului premierului, Dan Șova. Este curtat de liberali pentru o revenire în partid, dar Tăriceanu rezistă chemărilor nostalgice, fuzionând cu fostul partid al lui Dan Voiculescu, acum căzut în dizgrația acestuia. Cu ALDE, Tăriceanu reușește să asigure majoritate guvernului Ponta, deși devine din ce în ce mai puțin semnificativ în ecuația majoritară, odată cu apropierea lui Gabriel Oprea și Liviu Dragnea de Klaus Iohannis. Tăriceanu rămâne consecvent cu mesjaul anti-justiție, încercând să intre în voia electoratului conservator al PSD, încet-încet părăsit de Dragnea. Fostul prim-ministru speră să mai adune din nemulțumiții din tabăra liberală, victime ale reformei forțate pornite de Iohannis și Gorghiu. Sondajele la nivelul Capitalei îl arată cu șanse de câștig, dacă ar intra în cursă. Se vorbește tot mai des de o cooptare a fostului lider PSD, Victor Ponta, în ALDE. Un asemenea tandem în anul electoral 2016 ar produce o breșă majoră în electoratele celorlalți doi mari jucători: PSD și PNL.