Premium
Politologul Andrei Țăranu, doctor în științe politice și cadru didactic la SNSPA, a apreciat într-un interviu în Cațavencii că deși pentru Rusia „bat clopotele” înfrângerii, Vladimir Putin este nevoit să continue campania militară.
„Nu cred că Putin poate să renunțe la putere acum. Nici dacă ar vrea. A devenit exponentul a prea multe grupuri politico-militare, economice (oligarhii fideli) și din serviciile secrete. Doar cînd unul dintre aceste grupuri va prevala asupra celorlalte, acesta îl va înlocui (sau ucide) pe Putin. Pînă atunci el e nevoit, pentru supraviețuire politică și fizică, să țină toate mingile în aer.
Pentru mine e clar că Rusia a pierdut războiul de prin aprilie 2022. Din momentul în care au intrat în mlaștina războiului de uzură pentru conflictul militar și în cea a crimelor de război pentru războiul propagandistic. Deci clopotele de moarte bat de un an pentru Putin și pentru ai lui. Vom vedea cine și pentru cine vor bate clopotele victoriei, cine va fi la masa învingătorilor din jurul Ucrainei și Americii, cine sînt cei care au făcut alegerile corecte și cine nu”, a declarat Andrei Țăranu.
3 poli internaționali
„Putem descrie astăzi trei poli politici la nivel internațional: pe de o parte sînt SUA și aliații săi politici și economici (li se mai spune și „Nordul global“ în opoziție cu „Sudul global“), care, ca şi în timpul Războiului Rece, se autodenumesc lumea liberă.
Apoi avem o multitudine de state, de obicei mici sau sărace, care au fost denumite acum un deceniu Sudul global, adică o bună parte din statele non-aliniate din timpul Războiului Rece, din Africa, America de Sud sau Asia de Sud. Acestea (sau cele mai multe) au avut un trecut colonial și au un puternic resentiment istoric și cultural față de Europa în general și față de Statele Unite, pe care le văd ca „jandarm global“. Pentru prima dată în istorie, de exemplu, în America de Sud marea majoritate a statelor au guverne de stînga destul de reticente la SUA (ca să folosesc un imens eufemism). Și toate își amintesc de regimurile militare și ucigașe din Chile, Argentina, Brazilia, care numai ele ocupă cam vreo 80% din teritoriu, precum și cele din alte țări de aici, care au fost susținute pînă aproape de sfîrșitul Războiului Rece de CIA. Or, America Latină era considerată încă de la începutul secolului al XIX-lea (prin doctrina Monroe) ca un fel de backyard al SUA. Așadar, aici și aiurea, nu simpatia față de Rusia îi pune de-o parte sau alta pe cetățeni și state, ci antipatia față de SUA și Occident. Ai citit literatura sud-americană și știi care le sînt sentimentele față de ceea ce era perceput (și continuă să fie perceput) drept hegemon global. Literatura lui García Márquez, Roa Bastos, Cortázar și mulți alții a fost manipulată de sovietici și apoi de ruși pentru a adînci antipatia faţă de americani, care, trebuie să admitem, au recunoscut prea rar implicarea lor în sîngeroasele dictaturi de dreapta de pe acest continent.
Și, în sfîrșit, avem al treilea pol, căruia i-aș spune polul autocrațiilor revizioniste, care include Rusia, China, Iran, Coreea de Nord și alte vreo cîteva. Ei au fost învinșii Războiului Rece sau, cum e cazul Chinei, au devenit noii inamici. Nici una dintre aceste puteri nu e în favoarea democrației și a drepturilor omului, ci au o filosofie developmentalist-teritorială (sau imperială, dacă traducem) de secol XIX, în care au rămas închistați”, a mai declarat politologul.
