Presa maghiară vorbește de simboluri fasciste în Timișoara capitală culturală europeană

Copia de bronz a Lupei Capitolina din Roma a fost dăruită Timişoarei în 1926 de către Mussolini, ca simbol al fraternităţii latine. După pierderea Transilvaniei de Nord, din cauza cadoului dăruit de Duce, care îi susţinea pe maghiari, extremiştii români au bătut pe străzi trecătorii din cauza naţionalităţii lor. Acum Lupoaica fascistă constituie atracţia turistică a uneia dintre capitalele culturale ale Europei antifasciste.

Simboluri fasciste nu mai sunt multe în Europa, tocmai de aceea este un fenomen singular că în inima uneia dintre capitalele culturale europene se află cadoul lui Benito Mussolini. Timişoara a câştigat statutul de capitală culturală prevalându-se de multiculturalitatea oraşului împreună cu oraşele Veszprém şi Eleusis. Câştigarea concursului face că până la sfârşitul anului Timişoara se aşteaptă la sosirea mai multor sute de mii de turişti. Întrebarea este, însă, cum le va explica acestora ce caută în 2023, într-una din citadela continentului antifascist declarat, o lupoaică nu tocmai imaculată, relatează Magyar Nemzet preluat de Rador.

Pe obeliscul înalt de aproape 5 metri, o lupoaică din bronz îi hrăneşte pe părinţii fondatori ai Romei, Remus şi Romulus pe care - considerându-se la rândul lor un popor oriental - şi românii îi venerează laolaltă cu strămoşii lor proprii. Compoziţia a fost inaugurată în prezenţa reprezentanţilor partidului fascist italian.

Între anii 1906 şi 1926 statul italian a dăruit României 4 creaţii de amplasat în locuri publice, fiecare înfăţişând Lupa Capitolina din Roma, recunoscându-se astfel originea latină a poporului român. Prima lupoaică a fost primită de Bucureşti la aniversarea a 25 de ani de domnie a lui Carol I. Cea de-a doua, "lupoaica fascistă" a ajuns la Cluj în 1921, după ce Transilvania a devenit parte a României. În acelaşi an Italia a dăruit o lupoaică şi oraşului moldovean Chişinău.

Timişoara a fost al patrulea oraş care a primit simbolul fraternităţii latine. Este vorba despre prima creaţie destinată spaţiului public, dezvelită în oraş după unirea Regatului Român şi Transilvania. Mania amplasării de simboluri a continuat, iar ulterior au fost dezvelite peste 20 de lupoaice în toată ţara, însă acestea erau de acum replici ieftine şi nu darul statului italian.

Afirmarea rudeniei româno-italiane se încadra în năzuinţa Ducelui fascist de reorganizare a Imperiului Roman. Mussolini voia ca România să intre în sfera de influenţă a Italiei după victoriile obţinute de puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia). Statuile-simbol serveau realizării acestei dorinţe.

Doar că nimeni nu se aştepta ca darul lui Mussolini să provoace probleme. După cel de-al doilea Dictat de la Viena, când Ungaria a reprimit o parte a Transilvaniei de Nord cu sprijinul Ducelui, un grup de români a atacat Consulatul italian din Timişoara, a intrat în clădire, a devastat ce-a găsit, după care grupul a ieşit în Piaţa centrală, unde i s-au alăturat mai multe mii de oameni şi, împreună, au dărâmat obeliscul şi au proferat injurii împotriva Ducelui. (...)

Au urmat mai multe confruntări între germanii din oraş, maghiarii şi formaţiunile extremiste române, creându-se o adevărată atmosferă de linşaj.

"Opera" s-a bucurat mult mai târziu de o iluminare festivă, în deceniul de după revoluţia din 1989, pentru ca darul statului italian să joace, în condiţiile unei capitale culturale europene, la începutul secolului XXI, un nou rol principal.