Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Problema interceptărilor. Ce e nou în dezbatere?

interceptari

Motivarea deciziei CCR din 16 februarie 2016 asupra unei excepții de neconstituționalitate privind interceptările a suscitat noi dezbateri. Aparent nimic nou, nici aici, nici pretutindeni în lume. Discuția se duce inevitabil către dilema societăților moderne - ”securitate sau libertate?”. Am mai văzut asta în România, cu un an în urmă, când tot Curtea Constituțională a respins unele prevederi ale celebrei legi Big Brother, referitoare la securitatea cibernetică. Și atunci au apărut semne de întrebare asupra unor riscuri de intruziune în viața privată a indivizilor. Un cap al serviciilor secrete a căzut în urma acelei virulente dispute. În Occident asemenea dezbateri sunt la ordinea zilei începând cu 11 septembrie 2001.

Ce e nou în România? Cum s-au schimbat aliniamentele? Cine face parte din taberele pro și contra?

Spre deosebire de Legea Big Brother care viza mai degrabă riscurile teroriste, ultima decizie a CCR prinde în raza de acțiune și lupta anticorupție. De altfel, ca să fim sinceri cu noi, în România corupția este adevăratul terorist. Jihadiștii cu centuri de explozibil sunt inexistenți pe plaiurile mioritice, iar riscul să apară chiar mâine sunt extrem de reduse.

În fapt, decizia Curții lămurește un lucru simplu - serviciile de informații nu se mai pot implica, așa cum a fost până acum, în anchetele judiciare. Altfel spus, dacă DNA vrea să prindă un corupt și pentru asta are nevoie de o monitorizare specializată (de pildă prin interceptări), atunci trebuie să și le facă singură, evident cu mandat de la un judecător. Prezența unui intermediar, așa cum era SRI, în această poveste detectivistică ridica deja numeroase suspiciuni. E drept, și înainte SRI făcea interceptările pentru DNA în baza unor mandate de la judecător, dar cine dădea garanția că fișierele audio sau stenogramele nu erau trunchiate conform unor interese oculte ale serviciului de informații? Un ipotetic caz banal, în care ”cade pe tehnică” chiar un om al serviciului de informații, în conversație cu un prezumtiv corupt, ne face să ne întrebăm dacă acel om va fi protejat sau nu în produsele finale pe care le primește DNA.

În fine, Curtea lămurește cumva asta, chiar dacă e nevoită să inducă și niște costuri: dosarele pe rol, de unde anumite probe ar putea fi invalidate. Dar acum e sigur un lucru. Niciun serviciu de informații nu poate să fie parte a anchetei judiciare, pentru că ar fi o interferență în activitatea justiției. Polemicile publice,mai ales la nivelul clasei politice, sunt oarecum viciate de credibilitatea actorilor. Unii au interese directe în subminarea instituțiilor de forță, având ei înșiși sau apropiați ai lor probleme penale. În plus, politicienii care astăzi dezbat pro sau contra deciziei CCR au fost parte la funcționarea neconstituțională a mecanismelor prin Noul Cod de Procedură Penală. Ponta, Gorghiu, Predoiu l-au inițiat, Băsescu l-a promulgat.

Cum se întâmplă de obicei în asemenea situații, dezbaterea serioasă despre echilibrul între securitatea cetățeanului și dreptul la viață privată e parazitată de stabilirea vinovățiilor. Cine a făcut, de ce a făcut și mai ales în ce scop? De ce până acum au tăcut politicienii și au acceptat? Nu lipsesc nici acuzații dure la adresa judecătorilor în robe vișinii. Morar vrea să-i tragă preșul de sub picioare lui urmașei sale la șefia DNA. Politicieni și oameni de afaceri influenți ar fi forțat o asemenea decizie a Curții pentru a submina chiar lupta anti-corupție. Puteri străine inamice au împins spre o asemenea decizie pentru a vulnerabiliza securitate națională a țării. Bun, toate aceste declarații sforăitoare trebuie luate cu multă prudență întrucât fac parte din anumite linii de propagandă.

Ce pare nou în vâltoarea noilor evenimente este o anumită fragilitate a poziției SRI. Acest serviciu a trecut printr-o profundă reformă după aderarea României la NATO. Încrederea de care se bucură în mediile internaționale și în special din partea omologilor parteneri s-a transferat și în plan intern. Să nu uităm că SRI a fost perceput multă vreme după 1989 ca moștenitor al Securității, de unde și o permanentă suspiciune a societății civile, a presei, a partidelor politice. Popularitatea SRI a crescut și mai mult odată cu apariția sa alături de DNA în lupta împotriva demnitarilor corupți. Nu întâmplător pe comunicatele DNA apărea invariabil contribuția Serviciul Român de Informații. SRI a beneficiat, voit sau nu, de proaspăt înființată instituție odată cu aderarea României la Uniunea Europeană - Direcția Națională Anticorupție. Între cele două instituții, SRI pare mai degrabă ”profitorul” din punctul de vedere al imaginii.

Între timp lucrurile s-au mai complicat cu imaginea serviciilor în general și a SRI, în special. Câteva întâmplări au contribuit din plin la șubrezirea imaginii. Putem face un scurt inventar: scandalurile din campania prezidențială din 2014 (Ponta - ofițer acoperit, pozele cu Bica-Udrea la Paris, fost șef SIE demisionar și intrat direct în campanie), atacurile fostului președinte după terminarea mandatului, atacurile publice ale lui George Maior la Curtea Constituțională motivate de Legea Big Brother, relatările despre relațiile unor inculpați cu serviciile secrete (Ghiță, Cocoș, Niro), numirea în fruntea SRI a unui apropiat politic al lui Iohannis, speculațiile alimentate de diverse surse partinice despre fostul candidat la Primăria Capitalei, Cristian Bușoi și susținerea actualului șef al SRI.

Ei, bine, decizia Curții vine cumva să individualizeze serviciile de informații în acest scandal public. Nu DNA a fost pus sub semnul întrebării. Direcția din Parchetul General a fost văzută mai degrabă ca o victimă colaterală. SRI, însă, s-a remarcat, pe fondul unui șir de alte scandaluri, ca băiatul rău, care ocupă ilegitim un spațiu prea mare, ce nu i se cuvine din punct de vedere constituțional. De aici și reacțiile ulterioare soluției tranzitorii adoptată de Guvern și CSAT, prin Ordonanță de Urgență, care face din SRI, prin excepție, organ de urmărire penală în chestiuni care țin de siguranța națională. Dar soluția este în mod evident în contradicție chiar cu ultima motivare a Curții, ceea ce vulnerabilizează și mai mult activitatea SRI în materie de anti-terorism, de exemplu. Un terorist, prins astăzi și introdus în malaxorul procedurilor, va putea să invalideze toate aceste formalități dacă avocații săi ridică o excepție de neconstituționalitate în instanță.

Ministra Justiției nu a făcut decât să pună și mai mult gaz pe foc cu neinspirata declarație ”...cu o urmarire penala si o combatere a infractionalitatii slabe, discutia despre drepturi e un lux teoretic”. A dat senzația că instituțiile statului, în frunte cu Guvernul, sunt gata oricând să justifice o îngrădire a drepturilor cetățenești prin nevoia de a întări urmărirea penală și lupta împotriva infracționalității.

Nou este și că din ce în ce mai multe voci din presă și societatea civilă, greu a fi suspectate de interese apropiate politicienilor corupți, se adaugă corului tot mai vehement al celor care cer separarea apelor și protejarea vieții private a indivizilor, precum și limitarea puterilor unor instituții, deja foarte puternice, așa cum sunt serviciile de informații.

Aici mai trebuie adăugat un lucru important. Acest val care se ridică, mai ales în mediile urbane și educate ale societății, în fierbere de ceva timp, izbucnește spontan, dar tot mai frecvent, împotriva unei clase politice slabe și prăbușite sub flagelul corupției. Victoriile de etapă (oprirea proiectului Roșia Montana, turul al doilea al prezidențialelor, demisia guvernului Ponta după #Colectiv, împiedicarea coalizării instituțiilor în jurul unui post de televiziune pe cale de a fi evacuat) nu fac decât să încurajeze acest curent contestatar, care va atrage precum un turbion și alte instituții ale statului percepute la un moment dat complice la un sistem putred mai extins. În privința asta, instituțiile statului joacă pe sârmă, fără nicio exagerare, iar dedesubt nu e nicio plasă de siguranță.

Ideea că aceste voci se ”amestecă” cu cele consacrate deja în apărarea intereselor urmăriților penal nu va putea să le decredibilizeze, ci, dimpotrivă, va atrage atenția că problemele sunt cu adevărat grave, iar dezbaterea deloc inutilă. De menționat și neutralitatea partenerilor internaționali (Ambasada SUA, altfel foarte vocală) în această aprinsă polemică, de unde se poate trage concluzia că e considerată legitimă și chiar sănătoasă pentru societate.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.