Premium
Prof. dr. Olga Simionescu, de la TOP-DERM CLINICS și șef al Clinicii de Dermatologie de la Spitalul Colentina susține într-o amplă prezentare pe pagina personală de Facebook că este o adeptă a educației sexuale în școli ”dar numai dacă este făcută înțelept și cu profesioniști, altfel va fi un fiasco și mai bine ne lipsim”.
Renumitul medic pune în balanță opțiunile, starea de fapt și ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor și pune un diagnostic puternic. Iată mai jos toată argumentația:
”Educația sexuală în școli
O dezbatere care deja a căzut în patima trivialului, legând la capătul unei funii care trage de ambele părți voci țipătoare lovite de pudibonderie sau, dimpotrivă, cu expertiză televizată în ale intimului omenesc, aduce in reflectoarele noastre educația sexuală în școli. Scriu aceste gânduri cu mintea mea de copil crescut în comunism, dermato-venerolog de peste un sfert de secol, profesor universitar de medicină și mamă de adolescent (care a tranșat recent chestiunea în parc cu copiii și aderă la gruparea “lucruri rusinoase care nu pot fi dezbatute in public, să nu cumva să îndrăznești, mama! ”), dar și de practicantă creștin-ortodoxă.
Constat că încep de la o vreme să-mi justific calitățile, nu e nicicum din vreo nevoie de validare socială sau individuală (sunt imună, cu anticorpi pe viață), ci din convingerea pe care o nutresc că trebuie să facem ceva. Altfel vom plăti un preț pe care acum nu-l înțelegem și deci nu-l luăm în considerare.
Copiii parcurg astăzi, aproape neîngrădit, materiale nocive derulate mai ales în spațiul online care le deformează până la mutilare percepția despre lucruri firești care se întâmplă între oameni (acte sexuale care au o durată interminabilă, violență, dependențe de tot felul care ar face să pălească orice petrecere hedonistă în arcul timpului). Fetițele acestea devin femeile adulte de mai târziu crescute în convingerea, de pildă, că e bine sau necesar să fie bătute. Freud nu e citat degeaba în literatura de specialitate.
Vieți se distrug prin flagelul impresionant al infecțiilor cu transmitere sexuală și cupluri se destramă, asta daca nu vin deja la pachet cu consecințe ale avortului practicat la vârstă fragedă.
Cu siguranță nu aveam în comunism acces la informație, însă nu existau atunci surse nocive ale online-ului care să distorsioneze adevărul într-un subiect considerat din orice perspectivă și dintotdeauna, tabu.
Pudibonzii invocă abordarea tradiționalistă și aici ne lovim de teama discursului public în lumina potențialelor acuzații legate de discriminare. Subiectul este delicat, fara îndoială și mai cu seamă nu permite trivialismul (este jenant, dacă n-ar fi caraghios ce mi-a fost dat să aud zilele astea de la formatori de opinie și eu chiar știu anatomie!).
Pledez, așadar, pentru educație sexuală obligatorie la liceu, dar numai dacă este facută înțelept și cu profesioniști, altfel va fi un fiasco și mai bine ne lipsim. Avem nevoie de psihologi specializați prin programe de formare pertinente, singurii în măsură să le explice lucruri așa de delicate adolescenților (niciodată în școala generală, copiii sunt prea inocenți și nu este fezabilă structura managerială de formatori adecvați).
Se vor salva vieți și cupluri mai târziu. Alte țări o fac și un prieten străin căsătorit cu o profesoară îmi povestește despre băiețelul lor minunat care le-a explicat că prima lecție a fost jenantă și că s-au foit pe scaun toată ora, transpirați, după care au aflat că sunt lucruri firești și că înțelegerea este o formă a puterii.
Dacă însă nu vom fi în măsură să alocăm aproximativ 600 de psihologi instruiți prin programe formatoare speciale, coerente, care să asigure nivel egal pentru toata tara și dacă nu vom avea un cadru legislativ ferm, tailor made pentru zilele noastre, mai mult rău se va face și mai bine ședem în dulcea noastra lâncezeală, cu consecințele de mai sus.
Găsesc inadmisibil ca profesorii deja existenti in liceu să predea așa ceva, este calea sigură pentru un fiasco total. Medicii sunt competenți în diagnostic și tratament, însa nu au resursele de predare la acest nivel și cel mult pot instrui psihologii în aceste programe formatoare.
Sursele distorsionate de influență asupra copiilor nu pot fi controlate și, prin urmare, cu înțelepciune, putem face pași înainte, ca să evităm regretele tardive. Deși, vorba lui Erich Maria Remarque (care nu era femeie, am mai spus-o!): “regretele sunt lucrurile cele mai inutile din lume”.
P.S. Mă aflam în Franța la începutul carierei și șefa mi-a zâmbit într-o dimineață, spunându-mi de trei ori că are un cadou pentru mine à l’apres midi. M-am frământat și oscilam de câte ori o vedeam că-mi zâmbește, între o plimbare la castelul din oraș și o vizită la Mac Donald’s (sunt sinceră, știu că o să mă coste!). După prânz s-a strâns toata suflarea medicală să caște ochii la un pacient cu sifilis primar, un caz clasic, de manual. Nu mai văzuseră așa ceva. Eu întâlneam atunci în România peste 30 de cazuri de sifilis primar pe săptămână, dar nu clasice, ci complicate, difteroide. Așa că atunci când m-a întrebat dacă am mai văzut așa ceva, în mine s-a dat lupta din Estul Europei (de unde veneam, cu franceză foarte bună, dar cu accent care le făcea microscintilații faciale xenofobe și la magazin doamnelor vânzătoare), așa că am plecat privirea și i-am spus că am citit în cărti.”, scrie medicul pe pagina sa de Facebook.
