stiripesurse.ro

 
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

PSD vs România

PSD

Istoria electorală ne arată că în cercul restrâns al partidelor românești parlamentare, PSD este fericitul posesor al unui nucleu electoral consistent și constant. Această caracteristică este propagată intens și în media, indiferent dacă este vorba de poziționări pro sau contra PSD. Ideea generală este că indiferent ce ar face, PSD are undeva peste 30% dintre alegători gata oricând să se prezinte la urne pentru victoria trandafirilor. Dar tot istoria electorală ne arată că nucleul dur al PSD nu este niciodată suficient pentru a aduce partidul la guvernare. Este nevoie de un electorat suplimentar și de aliați.

În 2012 în cadrul USL, PSD a avut parte de ambele. Cu un PNL aliat din tabăra tradițional adversă, PSD a reușit să strângă cea mai mare parte din voturile negative, pe care le-a produs guvernul PDL cu măsurile nepopulare impuse de criză. Tot ca urmare a dezastrului PDL, guvernarea USL a avut parte de o indulgență sporită din partea electoratului, pe principiul că oricum nu puteau fi mai slabi ca cei dinainte și oricum PDL este atât de jos ca rezultat și preferințe încât nu mai poate fi considerat alternativă. Asta nu înseamnă că guvernarea nu a fost una performantă. Chiar și când PNL a ieșit de la guvernare și a fuzionat cu PDL, câștigând împreună alegerile prezidențiale, încărcătura electorală negativă se concentrase pe persoana lui Victor Ponta și mai puțin pe PSD ca partid aflat la guvernare. Ponta era mincinos, plagiator, agent secret, filorus, filochinez, etc, dar nu era un premier neperformant. Guvernarea mergea destul de bine și nu era marcată de măsuri nepopulare de mare impact. Cum țipa opoziția o măsură care ar trebui să se ia în folosul populației, cum Ponta și-o asuma și o lua fără rezerve, că ar fi de dreapta sau de stânga. Ba chiar a reușit să păstreze alături de PSD un mic embrion liberal (la vremea aia) condus de Tăriceanu, care păstra aparența defunctului USL și aducea în continuare acel plus de care PSD are nevoie ca să poată guverna. Cu toate acestea, victoria PNL în alegerile prezidențiale și continuarea distrugerii imaginii lui Victor Ponta, au creat un climat favorabil erodării chiar și în condițiile unei guvernări bune.

Marele noroc al PSD a fost intrarea în opoziție, cu un an înaintea alegerilor parlamentare. Au avut timpul necesar ca strada să se calmeze, ca spiritele să se liniștească după ce zile întregi sloganul ”Corupția ucide” se propaga pe toate canalele. Un noroc și mai mare a fost înlocuirea lui cu un guvern tehnocrat. PSD a intrat în opoziție doar aparent, pentru că noul guvern tehnocrat nu putea funcționa fără sprijinul parlamentar al PSD. Fiind un guvern apolitic, nu a deranjat foarte tare eșaloanele inferioare ale administrației publice locale și centrale dominate de oamenii PSD. Ca bonus, orice măsură guvernamentală a tehnocraților putea fi criticată la liber de un PSD, care se transformase peste noapte într-un veritabil partid de opoziție. Nu de același lux a avut parte și noul PNL, partid obligat să înghită absolut orice măsură tehnocrată, fără să crâcnească și să deconteze electoral toate boacănele unei guvernări stângace. Astfel, în doar un an de la debarcarea lui Ponta, PSD a intrat în alegeri ca principal partid de opoziție, controlând în același timp cea mai mare parte a aparatului guvernamental. În tot acest timp, micul embrion liberal creat de Tăriceanu cu foarte puțin timp în urmă, a început să se dezvolte ca partener al PSD, profitând și de depersonalizarea PNL în mirajul tehnocrat. Împreună, PSD și ALDE, au reușit un scor electoral foarte apropiat de cel pe care îl avusese USL, nu chiar atât de covârșitor, dar absolut suficient pentru a asigura majoritatea guvernamentală.

Astfel, PSD a revenit în postura de principal partid de guvernare, mai rămânea să și guverneze bine. Dar, ca orice proaspăt președinte care pune mâna pe partid, Dragnea a avut grijă să înlăture din sfera guvernamentală aproape toată echipa Ponta, echipă care guvernase și o făcuse destul de bine. Dragnea nu mai venea după o guvernare nepopulară, ca în 2012, și nu mai beneficia de un larg sprijin popular, în ciuda scorului din alegeri. Guvernarea tehnocrată a fost ca un concediu de odihnă atât pentru partide cât și pentru electorat, iar Dragnea și PSD erau obligați să guverneze bine sau măcar decent. Din păcate pentru el, nu putea să ocupe personal fotoliul de premier pentru că avea unele probleme. S-a victimizat urgent și a intrat iarăși alături de PSD într-un soi de opoziție la guvernare. Atât Grindeanu cât și Tudose nu au fost percepuți public ca premieri integrali ai PSD sau ca emanație exclusivă a voinței câștigătorului alegerilor, respectiv Liviu Dragnea. Atât Grindeanu cât și Tudose au dezvoltat treptat un conflict cu Liviu Dragnea, conflict în urma căruia Dragnea s-a victimizat alături de PSD, pe motivul destul de credibil ca percepție publică, că nu este lăsat să guverneze de dușmanii externi ai partidului. Avea minunatul program de guvernare de pus în practică întru prosperitatea României și forțe oculte îl împiedicau să o facă. PSD a stat practic și în opoziție și la guvernare în același timp vreme de aproape un an, dizidențele lui Grindeanu și Tudose smulgând simpatie și speranță din partea opoziției reale, care era practic în afara jocului politic. ALDE s-a consolidat și chiar a crescut în preferințe față de scorul electoral luat în alegeri. Performanța guvernării a devenit secundară, agenda publică fiind acaparată aproape complet de conflictul PSD cu forțele nevăzute, ostile programului revoluționar de guvernare.

Dar acum se pare că atât Liviu Dragnea cât și PSD au puterea totală. Dragnea este premier de facto. Nu l-a mai oprit nimeni. Iohannis s-a predat fără luptă. Noul premier este chintesența loialității și obedienței, om crescut politic de Liviu Dragnea în propriul fief electoral. La fel, echipa guvernamentală a fost ajustată integral conform dorinței liderului PSD. Gata, au dispărut dușmanii imaginari, au dispărut piedicile externe, PSD a ajuns în sfârșit la guvernare față în față cu românii și este speriat de această perspectivă.

Această relaționare directă a guvernării cu problemele cotidiene ale românilor va conduce la pierderea surplusului electoral al PSD și posibil la pierderea aliaților. Românul se duce la benzinărie și constată că litrul de orice începe cu 6 nu cu 5, se duce la market și vede că nu mai dă 350 de lei ci 500 pe aceleași chestii, se duce la bancă să plătească rata și nu mai dă 1250 de lei ci 1500, se duce să-și încaseze salariul și constată că deși a crescut în procente la brut a scăzut cu câteva sute la net, etc. Și atunci degeaba vii tu PSD și te plângi că nu te lasă marțienii să guvernezi, pentru că nu te mai crede nimeni și mai ales nimănui nu-i pasă. Puteți să vă luptați pentru controlul asupra justiției cât poftiți, pe unii îi pierdeți, pe alții îi câștigați dar, când loviți românul la buzunar, s-ar putea să pierdeți mai mult decât puteți duce. Dacă lucrurile vor continua așa cum au început și trupa guvernamentală de coafuri socialiste teleghidată de Dragnea nu va performa la guvernare, peste vreun an, după ce vor fi pierdut iar alegerile prezidențiale, e posibil ca ALDE să considere că PSD nu mai este frecventabil și că o reunificare liberală se impune, pentru binele României desigur. La fel, o guvernare proastă s-ar putea să-i asigure lui Ponta un electorat suficient cât să intre în Parlament pe cheltuiala PSD, beneficiind de același atu ca și Tăriceanu, faptul că a guvernat bine. Și lucrurile par a merge în această direcție pentru că, până în acest moment, cea mai mare performanță guvernamentală a PSD a fost faptul că a reușit să-și pună 3 premieri într-un singur an. Un PSD prost la guvernare va rămâne cu propriul electorat de care este atât de mândru dar nu va mai avea nimic în plus. Decapitarea greilor din teritoriu pentru întărirea puterii centrale ajută și ea. O debaronizare nu poate fi decât benefică și pe Năstase l-a ajutat foarte mult la timpul lui o astfel de acțiune.

Bine ar fi ca membrii actualei opoziții să se facă utili, să fie frecventabili și decenți dar mai ales să se unească. Altfel, toată viitoarea zestre de voturi date împotriva unui PSD slab la guvernare s-ar putea duce către ceva asemănător anului 2000. Mai ales că, având în vedere frecvența schimbării premierilor și incoerența măsurilor guvernamentale, actuala guvernare PSD seamănă izbitor cu guvernarea CDR.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

CITESTE SI

EXQUIS.RO

REVISTABLOGURILOR.RO

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.