de Dr. Adrian Leonard Mociulschi
În administrație, problema nu este absența legilor, ci deficitul de memorie instituțională și de coerență procedurală. Dosare care se plimbă între instituții, decizii care se contrazic, aceleași reguli aplicate diferit în funcție de context sau persoană.
În acest cadru, discuția despre folosirea algoritmilor în administrație nu ține de „viitorul digital”, ci de rezolvarea unor probleme cotidiene, cunoscute de orice cetățean.
De la început trebuie făcută o distincție clară: nu vorbim despre algoritmi care decid în locul oamenilor, ci despre sisteme care aplică regulile stabilite de oameni. Politica rămâne politică. Votul rămâne vot. Responsabilitatea rămâne umană. Tehnologia intervine doar acolo unde procedura trebuie respectată la fel, de fiecare dată.
Problema reală nu este tehnologia, ci modul în care statul decide și își amintește ce a decis. Algoritmii, folosiți corect, nu „preiau puterea”, ci reduc arbitrariul, pierderile de informație și tratamentul inegal. Tocmai acele zone în care administrația modernă este vulnerabilă.
În contrast cu deciziile informale sau netransparente, algoritmii sunt trasabili. Fiecare pas poate fi urmărit, fiecare regulă poate fi verificată. În caz de eroare, sistemul poate fi corectat sau oprit. Nu există un „creier invizibil” care decide în secret, ci un mecanism care funcționează la vedere, într‑un cadru legal și transparent.
De mii de ani, oamenii au cerut nu doar rezultate, ci proceduri corecte: ordinea pașilor și regulile care guvernează aplicarea lor. De la primele coduri de legi până la statul modern, procedura a funcționat ca o garanție împotriva abuzului — imperfectă, dar esențială. Tehnologia actuală nu schimbă acest principiu, ci îl face mai clar și mai ușor de verificat.
Această tranziție este deja în plină desfășurare. În 2017, prezentarea publică intens mediatizată a robotului Sophia a funcționat ca un moment spectaculos, dar cu un impact mai degrabă cultural decât administrativ. Mult mai relevant a fost pasul făcut în 2025 de Albania, care a introdus un „ministru” virtual, Diella. Nu este un robot care „conduce țara”, ci un instrument digital cu atribuții strict procedurale: verificări, standardizare, achiziții publice.
Nu face politică.
Nu ia decizii strategice.
Aplică reguli aprobate anterior și documentează fiecare pas.
Diella nu înlocuiește oameni și nu elimină responsabilitatea umană. Dimpotrivă: orice decizie rămâne asumată de un demnitar sau funcționar public. Sistemul doar aplică pașii, în mod consecvent, într‑un domeniu sensibil la erori sau tratamente preferențiale.
Aici tehnologia devine infrastructură, nu spectacol. Un stat modern ar putea avea un Parlament ales democratic, în care voturile și prezența sunt consemnate într‑un registru public digital. Nu pentru „supraveghere”, ci pentru memorie instituțională. Nu pentru control politic, ci pentru responsabilitate publică.
În acest cadru, Executivul ar putea utiliza sisteme care aplică legile votate: calculează eligibilități, prioritizează dosare, alocă resurse conform criteriilor stabilite. Algoritmii nu creează reguli noi și nu interpretează politic legea. Ei doar aplică aceleași reguli, în aceleași condiții, pentru toți.
Pentru cetățean, efectul ar fi simplu și concret. Ai o cerere administrativă — o depui într-o platformă unică. Sistemul verifică documentele existente, solicită automat avizele necesare și îți arată, în timp real, stadiul cererii tale. Știi în ce etapă se află. Fără plimbări, fără „reveniți mâine”, fără dosare pierdute.
Beneficiile sunt practice, nu teoretice. Cetățenii câștigă timp și predictibilitate. Mediul de afaceri câștigă reguli clare și stabile. Statul reduce costurile și presiunea procedurilor ineficiente.
Există, evident, riscuri. Algoritmii pot fi prost proiectați sau prost controlați. Tocmai de aceea, cheia nu este „încrederea oarbă în tehnologie”, ci reguli stricte: standarde deschise, audit extern, control uman obligatoriu și posibilitatea de contestare. Orice decizie automatizată trebuie să poată fi explicată și revizuită de un om.
Nu vorbim despre stat automatizat, ci despre stat ordonat.
Oameni care decid.
Algoritmi care aplică.
Proceduri care se respectă.
____
Articol scris de Adrian Leonard Mociulschi, Lector universitar doctor
