După mai bine de un an la conducerea Ministerului Justiției, Radu Marinescu devine brusc „vinovatul de serviciu”. Așa-numita „descoperire” a unui presupus plagiat în teza sa de doctorat, susținută acum aproape două decenii, pare mai degrabă un pretext politic decât o dezvăluire reală. Momentul este suspect, iar felul în care povestea a fost aruncată în spațiul public indică mai curând o acțiune coordonată decât o analiză academică serioasă.
Contextul contează, ca întotdeauna. Marinescu este, de luni bune, unul dintre puținii miniștri care a vorbit deschis despre problemele reale din sistem, despre nevoia de transparență și despre riscul ca justiția să fie din nou capturată politic. A spus lucruri incomode, a pus întrebări incomode și, inevitabil, a deranjat, inclusiv în zona USR, unde ideea de a recâștiga controlul asupra Ministerului Justiției nu este deloc nouă.
În acest cadru apare, din senin, „scandalul”. O analiză promovată intens de o persoană a cărei credibilitate publică este cel puțin discutabilă. O persoană care, într-o emisiune TV, a vorbit despre compromisuri făcute în cariera sa și care s-a autodefinit drept „impostoare”. Această voce este ridicată acum la rang de arbitru moral, cerând sancțiuni rapide și definitive, fără nuanțe, fără context, fără răbdare pentru proceduri.
Radu Marinescu nu a fugit de explicații. A spus clar că teza sa a respectat standardele și legislația în vigoare la momentul susținerii, lucru esențial într-o evaluare onestă. A cerut transparență și o analiză instituțională, nu verdictul emoțional al rețelelor sociale. Este o diferență majoră față de reflexul clasic al politicienilor care se ascund sau atacă presa.
În fond, nu vorbim despre o lucrare de acum 17 ani, ci despre prezent și despre putere, despre cine controlează numirile, cine influențează parchetele și cine decide direcția Justiției. Un ministru care nu răspunde la comenzi, nu acceptă presiuni și nu face jocuri de culise devine rapid o problemă pentru cei care vor „oamenii lor” în poziții-cheie.
De aceea, acest scandal trebuie citit cu atenție, nu ca o revelație academică, ci ca un episod dintr-o confruntare politică mai largă. Iar reacția disproporționată spune mai multe despre miza reală decât despre teza de doctorat a ministrului.
Comentariu de Sarmiza Andronic
Comentează