Premium
Potrivit unui studiu recent despre tragedia din aprilie 1912, publicat în Physics World, concluzia este că nu există un singur factor responsabil pentru scufundarea Titanicului, ci o combinație de evenimente tragice. Cercetătorii au analizat deficiențele structurale ale navei și secvența de evenimente care au avut loc în noaptea de 14 aprilie 1912.
La ora 23:40, după ce a lovit un iceberg în Atlanticul de Nord, Titanicul a început să se scufunde. În doar trei ore, nava a dispărut sub ape, cu pierderea a două treimi din cei 2.224 de pasageri la bord, conform Historia.
Dacă Titanicul ar fi rămas la suprafață pentru o perioadă mai lungă de timp, numărul de victime ar fi putut fi redus prin sosirea altor nave de salvare. Însă, conform cercetătorului Richard Corfield, nu există o singură cauză care să explice rapiditatea cu care s-a scufundat nava de 46.000 de tone. Este vorba despre o combinație de evenimente care au declanșat această tragedie.
Studiul arată că Titanicul avea deficiențe structurale care au contribuit la scufundare, iar deciziile și acțiunile echipajului și ale pasagerilor în noaptea respectivă au jucat un rol important în desfășurarea evenimentelor. Astfel, tragedia Titanicului este rezultatul unei serii de factori și evenimente care s-au desfășurat într-o cascada de circumstanțe nefericite.
Conform anchetelor efectuate în 1912 în Statele Unite și Marea Britanie, dezastrul Titanicului a fost rezultatul unui cumul de factori. Printre acești factori se numără faptul că nava se deplasa cu o viteză prea mare, căpitanul Edward J. Smith nu a acordat suficientă atenție avertismentelor privind icebergurile, iar numărul insuficient de bărci de salvare agravat situația. Anchetele au relevat și alte detalii relevante, cum ar fi lipsa binoclurilor pentru personalul de observare a icebergurilor și faptul că operatorul radio nu a transmis un avertisment important către căpitan.
Aceasta s-a datorat unui mesaj primit de la nava SS Mesaba, care informa despre prezența gheții pe traseul Titanicului. Cu toate acestea, mesajul nu a fost considerat urgent și nu a fost transmis către căpitan în timp util.
Titanicul era o navă de ultimă generație în momentul respectiv, cu cele mai avansate inovații tehnologice. Cu toate acestea, s-a constatat că unele materiale utilizate în construcția sa s-au dovedit a fi nepotrivite, ceea ce a dus la defectarea unor componente în momentul critic.
Factorii care au dus la scufundarea Titanicului
Conform lui Corfield, "avem și matematica și fizica coliziunii: dacă ar fi fost inundate doar patru compartimente, în loc de șase, nava nu s-ar fi scufundat!" Mai mult, climatul de la distanțe considerabile a putut contribui la dezastrul navă.
Într-un moment în care temperaturile erau neobișnuit de ridicate în Caraibe, interacțiunea complexă dintre Curentul Golfului și Curentul Labradorului, împreună cu înălțimea excepțională a mareei cu trei luni în urmă, au dus la o concentrare crescută de iceberguri în apele din Nordul Atlanticului.
Corfield a ajuns la concluzia că aceste piese ale puzzle-ului, aceste coincidențe nefericite adunate la un loc, numite de experții în studiul dezastrului "cascadă de evenimente", au stat la baza scufundării Titanicului.
"Chiar și cel mai bun plan din lume nu ar putea elimina în totalitate toți factorii care pot avea un impact negativ asupra designului și funcționării unei mașinării complexe precum o navă de pasageri imensă", afirmă Corfield. "Uneori, un număr suficient de astfel de factori individuali se combină, iar cascada de evenimente devine suficient de amplă și complexă încât tragedia să nu mai poată fi evitată."
