Deși guvernul polonez alocă aproape 8% din bugetul național pentru familii, iar economia țării a înregistrat o creștere spectaculoasă în ultimul deceniu, rata fertilității a scăzut dramatic la 1,05 copii pe femeie în 2025, conform mediafax.ro.
Problema reală nu este lipsa banilor, ci o criză profundă a relațiilor, aproape jumătate dintre polonezii sub 30 de ani fiind singuri, iar tinerii nereușind să formeze cupluri stabile.
În 2015, Polonia avea o rată a natalității de 1,3 copii pe femeie. Un deceniu mai târziu, în ciuda tuturor măsurilor economice implementate, situația s-a înrăutățit. În 2024, rata a scăzut la 1,1 copii pe femeie, iar în 2025 se preconizează că va ajunge la 1,05, plasând Polonia alături de Ucraina marcată de război în topul negativ al țărilor cu cea mai scăzută fertilitate din lume.
În aceeași perioadă, populația țării a scăzut cu 1,5 milioane de locuitori, iar un milion de noi gospodării cu o singură persoană au apărut în registrul demografic.
De la căderea comunismului, transformarea economică a Poloniei a fost spectaculoasă. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de opt ori din 1990. Șomajul a scăzut de la 20% în 2002 la 2,8%, unul dintre cele mai scăzute niveluri din Uniunea Europeană. Veniturile s-au mai mult decât dublat. Locurile în creșe și grădinițe s-au înmulțit. Statul plătește familiilor 800 de zloți pe lună pentru fiecare copil prin programul „800 Plus”.
Cu toate acestea, nicio măsură financiară nu a reușit să oprească declinul demografic.
Anna Gromada, expert în politici demografice care a oferit consultanță președintelui Poloniei în 2015, spune că problema reală nu este economică, ci una a conexiunii umane. Aproape jumătate dintre polonezii sub 30 de ani sunt singuri. Încă o cincime sunt într-o relație, dar trăiesc separat. Generația cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani se simte mai singură decât polonezii peste 75 de ani, scrie The Guardian.
În 2024, aproape doi din cinci tineri au declarat că nu au avut relații sexuale de cel puțin un an. Doar 9% dintre cuplurile tinere s-au întâlnit efectiv online, deși șapte din zece au încercat aplicațiile de întâlniri. Abstinența a devenit, de asemenea, o chestiune partizană, bărbații de dreapta și femeile de stânga fiind cei mai predispuși să fie inactivi sexual.
Expertul identifică trei forțe care au creat această criză în Polonia și alte țări postcomuniste.
Prima forță este viteza amețitoare a schimbării sociale și economice. Transformarea rapidă a făcut ca părinții să nu mai poată fi modele pentru copiii lor. Pentru mulți tineri, maturitatea nu mai înseamnă să învețe de la părinți, ci să le explice lor lumea nouă. Bunica Annei Gromada, care a părăsit școala la 10 ani, a îndemnat-o să renunțe la universitatea din Cambridge ca să nu își piardă iubita. Mama sa, care a fost una dintre primele asistente medicale cu studii superioare din orașul lor, a încurajat-o să meargă, dar a avertizat-o să nu facă un împrumut studențesc în Marea Britanie, insistând că este greșit să trăiești cu datorii, de parcă ar fi o aberație și nu o piatră de temelie a noii ordini economice.
A doua forță este moștenirea comunismului, care creează un paradox al egalității. Polonia este în același timp mai egalitară și mai puțin egalitară din punct de vedere al genului decât Occidentul. Comunismul a propulsat femeile către ocuparea deplină a forței de muncă. Polonia are una dintre cele mai mici diferențe salariale între femei și bărbați din Uniunea Europeană. Femeile obțin două din trei diplome universitare. Dar în sfera privată, în căsătorie, muncă domestică și creșterea copiilor, normele conservatoare au persistat. Când femeile caută parteneri cu statut egal sau superior, cifrele nu mai corespund.
A treia forță este explozia psihoterapiei ca nouă gramatică culturală. În ultimii 10 ani, consultațiile psihologice în sistemul public au crescut cu 145%. Furnizorii privați se laudă cu rate de creștere care ar face invidioși chiar și investitorii de capital de risc. Tinerii, în special femeile, vorbesc fluent limbajul îngrijirii de sine, nevoilor și limitelor, adresându-se bărbaților care răspund în limbajul îndatoririlor, normelor și așteptăriilor. 22% dintre polonezi care s-au grăbit să se așeze pe canapeaua psihologului în ultimii cinci ani sunt în mod disproporționat tineri, femei și necăsătoriți.
Migrația internă a creat un dezechilibru demografic. În cele mai mari orașe ale Poloniei, precum Varșovia, Łódź și Cracovia, există cel puțin 110 femei la fiecare 100 de bărbați. Bărbații rămân mai frecvent în orașe mai mici, departe de noua economie și de noile norme sociale.
Familia, odată considerată nucleul indestructibil al Poloniei, s-a schimbat radical. Când Zidul Berlinului a căzut, mai puțin de 6% dintre copii se nășteau în afara căsătoriei, de aproape cinci ori mai puțini decât în Marea Britanie. Dar, pe măsură ce acea generație a ajuns la maturitate, mulți au ales distanța în locul datoriei. Potrivit unei estimări, până la unul din patru polonezi sub 45 de ani nu are niciun contact cu tatăl său. Până la unul din 13 este rupt de mama sa. Când părinții nu mai servesc drept modele de urmat, a deveni părinte devine un act de improvizație.
Deficitul de copii din Polonia nu este ceva ce poate fi remediat cu bonusuri în bani, ipoteci mai ieftine sau creșe subvenționate, concluzionează Anna Gromada. Ceea ce clatină în primul rând nu este dorința de a crește un copil, ci capacitatea de a construi o viață alături de cineva.
Comentează