Premium
Judecătorul Horaţius Dumbravă, fost preşedinte CSM, a vorbit într-un interviu pentru Mediafax despre achitările celebre din ultima perioadă, dar și despre acuzațiile de presiune ale unor condamnați fugari.
MEDIAFAX: Condamnaţii fugari a României- avem cateva exemple clare - Mazăre, Bica, Elena Udrea. Toţi au acuzat presiunile nedrepte, abuzuri şi jocurile politice făcute în cazul lor. Primul gând este să spui că se apără, fiind niste oameni cu acuzaţii grave. Poate să existe şi adevăr în acuzaţiile lor?
Horaţius Dumbravă: Nu le ştiu dosarele. Nu aş putea să spun, am obligaţia de rezervă. Fiecare persoană implicată într-un proces are o viziune personală subiectivă asupra cauzei sale şi asupra poziţiei sale procesuale. Este dreptul lor să spună că au presiuni, pentru că e cauza lor personală. Acum trebuie discutată limita până la care spui ceva anume. Dacă acuzi presiuni, trebuie să spui şi cine a făcut presiuni, când s-au făcut presiuni, de cine anume. Ar fi constructiv pentru toată lumea. De ani buni de zile, 10-15 ani ce facem în raport cu discuţia în spaţiul public? Discutăm în marea majoritate despre cazurile penale. Cauzele penale sunt 18% pe rolul instanţelor, restul cauzelor sunt de natură civilă, legată de restituirea proprietăţilor, minori şi familie (divorţuri, încredinţare copii, partaje), contencios administrativ, cauze comerciale şi cauze de insolvenţă. Nu apucăm să discutăm despre ele. Şi sunt mari probleme în funcţionarea instanţelor. De ce? Pentru că instanţele sunt extrem de aglomerate, Înalta Curte este extrem de aglomerată. Cetăţenii aşteaptă o soluţie de la judecători într-un termen rezonabil, dar cum să ai termene rezonabile când legislaţia este extrem de stufoasă în domeniu. Ar trebui găsite soluţii pentru sedii corespunzătoare – în primul rând Înalta Curte – pentru resurse financiare privind sală de judecată. Chestiuni de bază, nu să aibă nu ştiu ce calculator ultimul răcnet. Aceste lucruri nu le discutăm, pentru că ne-am cantonat doar la cauzele penale şi doar la o parte a cauzelor penale. Cauzele DNA sunt 0,1% pe rolul instanţelor, cauzele DIICOT sunt 4%. Iată cum acest ansamblu mic de cauze – sigur, foarte importante pentru societate – paralizează discuţiile în raport cu celelalte componente ale justiţiei. Apropo de independenţă. Ministerul Public este una dintre cele mai independente instituţii, cel puţin la nivel bugetar, pentru că el este ordonator principal de credite, conform legii de organizare judiciară. Toate instanţele din România sunt ordinator secundar sau terţiar. Ordonator principal de credite fiind ministrul Justiţiei. Despre ce independenţă vorbim? Nu spun că ministrul justiţiei ar văduvi instanţele de un buget corespunzător, dar noi judecătorii putem să ne punem problema că în momentul în care tu, ca ordonator principal de credite, mai ai în acelaşi timp grija penitenciarelor, grija direcţiei pentru cetăţenii, grija aparatului propriu, ai o politică guvernamentală de dus. Nu te mai ocupi atât de mult de instanţe. Nu mă refer la acest ministru, ci în general. Din păcate, printr-o ordonanţă de urgenţă dată acum doi ani, pentru că exista o prevedere ca bugetul instanţelor să treacă la Înalta Curte, a fost redefinit, iar ordonator principal de credite a rămas ministrul Justiţiei.
MEDIAFAX: Tot la capitolul dosare celebre. Am avut anul acesta achitari cu răsunet - Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Sebastian Ghiţă, Toni Greblă, Ludovic Orban. Acestea sunt dosare făcute de DNA împotriva unor oameni politici. A fost reglată scena politica prin dosare penale?
Horaţius Dumbravă: După câte ştiu eu, într-un singur dosar e definitivă soluţia. Mi-e foarte greu să spun şi nici nu am căderea să spun dacă a fost sau nu reglată scena politică. Las specialiştii în politică şi politicienii să spună acest lucru.
MEDIAFAX: Dosarul Rarinca - un caz greu care a implicat-o chiar pe şefa Înaltei Curţi la acea vreme, Livia Stanciu, actualmente judecător CCR. Rarinca a fost achitată şi apoi condamnată prin anularea sentinţei finale. Cum vedeâi comentariile potrivit cărora Justiţia nu a fost chiar oarbă în acest caz şi a lăsat balanţa în partea magistratului?
Horaţius Dumbravă: Da, un caz foarte mediatizat la vremea respectivă. A fost condamnare în primă instanţă, achitare în apel şi o admitere a unei contestaţii în anulare, dacă nu mă înşel. Trebuie spus că şi contestaţia în anulare, ca şi apelul, a fost proces public, hotărârea este publică. Foarte multă lume e nemulţumită şi de o parte şi de alta a baricadei. Vorbesc de societate. Ştiu că la vremea respectivă s-au făcut cercetări disciplinare, chiar pe încălcarea codului deontologic faţă de anumite persoane care s-au exprimat într-un anumit fel. Inclusiv judecătorii care au fost în apel au fost în acţiune disciplinară. Din ce îmi aduc aminte, s-a respins acea acţiune disciplinară. S-a trecut printr-un filtru jurisdicţional. A fost un întreg ciclu procesual, mi-e imposibil să spun dacă au fost alte interese acolo, în afară de ceea ce s-a întâmplat ca faptă pură.
MEDIAFAX: Rarinca a acuzat în repetate rânduri ca e o lupta inegală şi că, deşi are probe, se luptă cu un şef din justiţie. Cum va rămâne peste ani acest caz în istorie?
Horaţius Dumbravă: Mi-e greu să fac un comentariu. Bine ar fi ca la un moment dat, cineva care are răbdare să citească întreg ansamblul probator. Atât declaraţiile domniei sale care pot să aibă un fundament. O persoană simplă, pusă faţă-n faţă cu un întreg sistem – aşa spune domnia sa – e normal că s-a simţit dezavantajată. Dar ar trebui citite şi actele emise de instanţe, de organele de disciplină, chiar de Înalta Curte pentru a pune cap la cap lucrurile. Majoritatea, dacă nu toţi judecătorii trebuie să arate empatia necesară chiar faţă de acele persoane care par a fi dezavantajate în raport cu alte instituţii. Că e penal, că e contencios administrativ. Judecătorul e antrenat să vadă aceste lucruri, el trebuie să ia în considerare principiul egalităţii părţilor, indiferent ce calitate au ele în faţa lui. Altfel n-ar mai fi judecător. Sunt principii europene şi internaţionale care garantează egalitatea în faţa tuturor judecătorilor.
