Premium
Nu aş fi dat curs provocării domnului deputat Eugen Tomac, dacă nu mi-ar fi asociat “calitatea” de stalinist. Înainte să trec pe fondul problemei, aş dori să fac cuvenitele corecturi în textul autorului, pentru că cele două greşeli ţin de gramatica elementară a limbii române. Încă de la începutul textului (primul rând), domnul Tomac omite, sau nu a ştiut niciodată să pună articolul hotărât acolo unde gramatica limbii române o cere. Astfel, autorul articolului scrie “în ultimi ani” în loc de “în ultimii ani”. Adjectivele substantivale nu fac excepţie de la regulă. Spre sfârşitul textului, domnul Tomac recidivează de pe acoperişul limbii române scriind “Dintr-o dată”, când corect este “Dintr-odată”, pentru că sintagma în discuţie are aspect temporal, mai precis, adverb de timp. Când mai hotărâţi, domnule Tomac, să puneţi mâna pe plaivas şi să aruncaţi texte în spaţiul public, consultaţi, dacă nu gramatica limbii române, că ar fi mai greu, măcar DOOM-ul. Un apărător al românismului şi al integrităţii teritoriale româneşti trebuie să înceapă cu limba pe care o vorbeşte. Cu el însuşi, adică. V-am atenţionat, ieri, asupra greşelilor, iar dacă aţi dat o erată înseamnă că aţi înţeles ceva, dacă nu, înseamnă că am vorbit pereţilor.
Acum să trecem pe fond. Avem o zi naţională, pe 1 Decembrie, consacrată de dorinţa şi voinţa românilor din spaţiul românesc. Întâmplător şi conjunctural, prin Pacea de la Buftea, Basarabia a fost primul ţinut românesc care s-a întors la trupul patriei mamă. Tratatul provizoriu de pace s-a produs între 5-18 martie, 1918, iar Tratatul în forma finală s-a încheiat pe 5 mai, 1918. Actul de voinţă, de care a dat dovadă Sfatul Ţării de la Chişinău, n-ar fi fost suficient fără Tratatul de Pace de la Buftea, datorat, la rândul lui, Conservatorilor filo-germani (Titu Maiorescu, Petre Carp, Marghiloman şi alţii) şi Puterilor Alianţei. Atunci, când plasăm, în timp, Unirea Basarabiei cu Ţara? Pe 5-18 martie? Pe 27 martie? Sau pe 7 mai? Pe de altă parte, să nu uităm că România Mare este recunoscută de marile cancelarii europene (forţele Antantei) abia în 1920, după succesive tratate de pace şi după ce Armata Română înlătură ultimele detaşamente sovietice de pe pământul Basarabiei. Doar în mod simbolic putem vorbi de o zi a unirii Basarabiei cu Ţara, pentru că la numai 19-20 de ani a fost din nou ruptă din trupul Ţării. Nu putem vorbi, domnule Tomac, decât de noaptea lungă a tristeţii, că cele două pământuri româneşti nu se regăsesc în interiorul aceloraşi frontiere. Dar Istoria se face peste capetele noastre, cum spunea filozoful Nae Ionescu, lăsându-ne puţinele momente de glorie şi preamulţii ani de restrişte şi neîmplinire. Amândoi împărtăşim tristeţea, dar dumneavostră vreţi să o sărbătoriţi cu fast.
Prin urmare, ziua de 1 Decembrie consfinţeşte existenţa României Mari (Regatul României, Ardealul, Crişana, Banatul, Basarabia). De ce, atunci, domnule Tomac, ar mai fi nevoie de altă zi naţională? Doar să punctaţi un act normativ în dreptul numelui dumneavoastră? În comisia de cultură, arte şi mijloace de informare în masă vin tot felul de năstruşnicii parlamentare , care nu fac altceva decât să sporească numărul sărbătorilor (Sărbătoarea naţională a iei, Sărbătoarea portului popular naţional, Sărbătoarea portului tradiţional, Sărbătoarea creaţiei populare româneşti etc.)
Avem cel mai stufos şi repetitiv sistem legislativ din lume. Şi nu ne oprim. Sau nu dorim să simplificăm acest sistem. Asta din cauza celor care consideră că orice act normativ trebuie votat, pentru a-şi justifica prezenţa în Parlamentul României. Domnul Tomac nu face excepţie.
Superficialitatea cu care tratăm limba română, istoria ţării şi calitatea de parlamentar ne duce, inevitabil, în gura presei, furnizând argumente serioase împotriva clasei politice. Nu sunt un patriot mai puţin devotat cauzei româneşti, domnule Tomac, doar mai tăcut. Vom ajunge să trăim şi unirea definitivă a Basarabiei cu România şi atunci ne vom bucura împreună. Şi vom avea motive să omagiem actul reîntregirii printr-o sărbătoare naţională. Până atunci, puneţi mâna pe carte! Gramatica limbii române şi istoria ţării ar fi calea. Şi să nu uitaţi că România Mare s-a făcut sub stindard liberal! Iar eu sunt unul din urmaşii politici ai celor care au înfăptuit-o. Aruncaţi, mai apoi, în temniţele staliniste. Căutaţi, aşadar, staliniştii în altă parte, domnule Tomac!
Vezi la ce a răspuns deputatul - AICI
