Comitetul Național pentru Situații de Urgență a declarat stare de alertă pe teritoriul României începând de vineri, 15 mai. Decizia a fost posibilă în baza OUG 21/2004 şi a unei ordonanţe de urgenţă adoptate în şedinţa de joi a Guvernului. Însă măsurile restrictive care însoţesc instituirea stării de alertă nu beneficiază de niciun cadru legal şi, cel puţin deocamdată, au valoarea juridică a unor recomandări.
Considerând probabil că majoritatea cetăţenilor nu au cunoştinţele juridice necesare pentru a pune la îndoială anunţurile autorităţilor, membrii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă au recurs la un "bluf": au anunţat ca obligatorii şi unele măsuri de limitare a execiţiului unor drepturi şi libertăţi.
Limitarea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi poate fi făcută, potrivit art. 53 şi art. 115 din Constituţie, doar prin lege. Or legea care reglementează regimul stării de alertă a fost adoptată de Parlament abia miercuri. După două zile, adică vineri, va fi trimisă preşedintelui pentru promulgare, iar după promulgare şi publicare în Monitorul Oficial vor mai trece trei zile până la intrarea în vigoare (art. 78 Constituţie). Astfel, baza legală pentru impunerea unor restricţii cum ar fi restricţiile de circulaţie va exista cel mai devreme luni, 18 mai.
Deşi discutabilă, decizia Guvernului ar putea avea efect asupra mentalului colectiv, ceea ce ar înseamna că, în cele trei zile de normalitate (numite de unii "vid legislativ"), mai puţini români vor alege să se expună riscului de infectare cu noul coronavirus. La fel de adevărat este că măsurile anunţate nu vor putea fi impuse deocamdată, neavând o bază legală.Chiar şi ulterior, pentru că legea aprobată în Parlament nu prevede sancţiuni contravenţionale pentru persoanele fizice, rămâne o necunosuctă modalitate de implementare.
Lista tuturor restricţiilor din starea de alertă poate fi consultată AICI! (.pdf)