DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Resursele lui Dacian Cioloș și ale România 100

Dacian Ciolos GDS

Se face fix un an de când vorbeam despre șansele de victorie ale lui Dacian Cioloș. Spuneam atunci că PNL și USR au nevoie să mai crească cu 8-11% ca să se poată bate cu PSD în Parlament. Nu au crescut, deci dl Cioloș nu a devenit prim-ministru. Ei bine, după cum ne-am aplecat asupra perspectivelor domnului Ponta, să ne aplecăm și asupra perspectivelor dlui Cioloș.

(Datorită lungimii, acest articol a fost împărțit în două parți. Astăzi vom vorbi exclusiv despre resurse și voi reveni cu un nou articol despre opțiuni.)

Citiți și:

Resurse propriu zise

Pe partea de plus vorbim în primul rând de resursa umană. La o întâlnire cu diaspora, România 100 se pare că a declarat 30 000 de persoane înscrise din care există o echipă de 500 de membri activi. Nu vreau să zic ca totul este roz în start-up-ul politic al dlui Cioloș. Există neînțelegeri, termenele de predare ale livrabilelor interne sunt depășite, etc. Dar oricine înțelege cât de greu se face o organizație în România va admite că nu este puțin.

A doilea atu este imaginea lui Dacian Cioloș și a lui Vlad Voiculescu. Trebuie spus însă că imaginea lor, sau cel puțin a dlui Cioloș, se diluează puțin cu fiecare lună în care societatea percepe că R100 nu face nimic.

Să trecem acum la lipsuri. România 100 nu are prea mulți bani. De curând, organizația a publicat primul raport financiar pe jumătate de an. Deși informațiile sunt destul de zgârcite putem vedea cum s-au strâns 73 000 de euro din donații. Dintre aceștia un sfert s-au dus în salarii și taxe, 40% s-au dus pe "alte cheltuieli" (unde probabil intra și costurile de fundraising) și o treime sunt economisiți. Nu este deloc rău pentru un ONG. Dar este delicat să faci un partid cu acești bani. Aici contează și ce vrei să construiești: dacă dl Cioloș vrea să targeteze mediul rural, de exemplu, este mult mai scump decât dacă vrea să targeteze 10 orașe mari.

Apoi, Platformei îi lipsește identitatea clară. Percepția generală este că aceasta ar fi undeva în zona de centru dreapta. O combinație de dreapta economică cu accente de valori tradiționale. Dacă orientarea economică este relativ clară, știm mai puțin cum vor arăta accentele tradiționale pe final. „Știm” include aici și organizația căci înțeleg că pe plan intern este nepoliticos să îi pui asemenea întrebări dlui Cioloș.

Dar dincolo de această orientare vizibilă, există și un număr de membri care se consideră progresiști sau, cel puțin, nu vor sub nici o formă să fie asociați cu mișcările conservatoare contemporane.

Platforma funcționează de facto sub principiul că este mai important să fie împreună decât să fie de acord. Ceea ce înseamnă că dacă o idee este controversată pe plan intern acea idee va fi mai degrabă îngropată decât clarificată. Înțeleg că speranța pe termen mediu era ca doctrina să nu fie dezbătută politic/ideologic ci să reiasă punând cap la cap recomandările sectoriale ale specialiștilor din partid și ale stakeholderilor din afara partidului. Se pare că nu a funcționat.

În lipsa unei identități politice, presupun că nu există acces nici la finanțarea și expertiza fundațiilor politice externe. Există surse americane și germane care te pot ajuta să construiești o organizație politică. Dar acestea sunt separate de linii ideologice. Iar pe zona ideologică a nehotărâților și apoliticilor nu există nici un finanțator.

Consumul de resurse al lui Nicușor Dan vs consumul de resurse ale lui Dacian Cioloș

Având mai multe resurse decât avea Nicușor Dan cu doi ani înainte de alegeri, Dacian Cioloș este, totuși, într-o situație mult mai delicată. Ambii au intrat în politica electorală în doi timpi. A existat startul (2012, respectiv 2016) când cei doi au fost pe afișe și au pierdut, apoi au urmat ani de prezență mai slabă. Apoi Nicușor Dan s-a relansat cu USB în 2016. România 100, înțeleg, discută lansarea partidului în vara lui 2018 pentru a candida la alegerile euro-parlamentare.

Dar, de aici, încep diferențele. Nicușor Dan s-a retras într-o activitate propriu-zis civică. El nu a creat așteptări prea mari în perioada pre-electorală. Ne-creând așteptări, nu a putut dezamăgi.

Eu, personal, cred că dl Dan a stat prea mult în această hibernare și slăbiciunile USB se văd și azi în calitatea unora din consilierii locali și generali din București. Dar strict din punct de vedere al resurselor, strategia a fost funcțională, adică economicoasă.

În schimb dl Cioloș a înființat o organizație cu certă vocație politică și acuma trebuie să gestioneze speranțele care s-au pus în acea organizație. Iar gestionarea speranțelor consumă resurse.

Altfel spus, dl Dan și-a înființat organizația prea târziu și a plătit asta în calitate și rodare a resursei umane pe când domnul Cioloș și-a lansat organizația devreme și acuma trebuie să plătească ocupându-se de ea.

Adăugați la acestea și faptul că, prin evoluția de la USB la USR s-au aspirat resurse disponibile, fie că vorbim de mediul ONG-istic de la Cluj, fie că vorbim de partide care nu aveau cum să intre în Parlament, precum Pentru Iași sau POL. În schimb, Platforma vine pe o piață civică unde resursele politice au fost într-o oarecare măsură recrutate de USR, ceea ce complică toate calculele.

 

Așadar, aceste sunt resursele. Nu sunt nici chiar puține. Nu sunt nici chiar suficiente. Despre ce se poate face cu ele, într-un articol viitor.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.