Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză realizată de Cristian Unteanu pe tema protestelor din Franța și e efectelor acestora asupra lumii occidentale.
Adevarul:
Se petrec lucruri foarte grave, fără precedent în istoria contemporană, în legătură cu ceea ce credeam că este codul de relaţii între partenerii din spaţiul euro-atlantic, cel bazat pe înţelegerea profundă a nevoii de solidaritate în cazul în care una dintre ţările membre se află într-o situaţie de criză socială ce-i poate pune în pericol structurile de rezistenţă, afectând astfel întregul sistem.
Dar, după cum se vede, acest spaţiu euro-atlantic s-a blindat împotriva agresiunii externe clasice, răspunsul fiind conţinut în Tratatul de la Washington şi în statuarea principiului apărării colective, piatra de temelie a NATO. Dar, până acum, părea o nebunie să crezi că, de fapt, marele atac poate veni dinlăuntrul Alianţei, acolo unde, în acest moment, intră în vrie două ţări esenţiale pentru menţinerea echilibrului politic şi de securitate al Europei şi al lumii, Franţa şi Marea Britanie, puterile nucleare din spaţiul european.
(...) De data asta se forţează o schimbare masivă a sensului protestelor prin transformarea lor în revoltă îndreptată împotriva establishment-ului politic şi, în principal, a preşedintelui Macron.
Este posibil ca strategia aceasta a protestelor să încerce acoperirea completă a perioadei sărbătorilor, începând cu Crăciunul şi până după Anul Nou, asta însemnând practic închiderea circuitului turistic, pagube economice imense şi, evident, o creşre enormă a presiunii pe toate instituţiile publice. Iar efectul „bulgăre de zăpadă“ s-a făcut simţit sâmbătă la Bruxelles, iar pentru sâmbăta viitoare se vorbeşte deja despre mobilizări importante şi în alte capitale.
Există o lecţie de învăţat? Sigur că da: a explodat Europa socială despre succesul căreia au gargarisit generaţiile de politicieni de la Bruxelles de cel puţin două decenii. Ce se va pune în locul ei, încă nimeni nu ştie. S-ar putea însă ca acesta să fie doar începutul, căci cel mai negru scenariu va implica ieşirea în stradă a celor din cartierele defavorizate şi atunci ne apropiem de stadiul următor, cel în care să fie auzite armele. Iar răspunsul populaţiei va fi, previzibil, în favoarea unor măsuri de forţă, închiderii pieţelor naţionale ale muncii şi expulzarea străinilor care pun oarece probleme.
Poate vă sună foarte cunoscut. Exact, despre asta ar putea fi vorba. Dar, desigur, nu va mai exista această realitate a unei Europe comode, a libertăţilor şi garanţiilor de tot felul, în care bunăstarea este un lucru de la sine înţeles. Soluţii? Să vedem ce va ieşi să spună Macron şi dacă tăvălugul mai poate fi oprit cu promisiuni. (Mai multe detalii AICI)
Gandul:
Într-un fel, are dreptate şi ”Ponta-Zidul Plângerii”, auto-uns ”salvatorul stângii”, când vorbeşte de moţiunea de cenzură a Opoziţiei, despre care spune că e, doar aşa, ”la plesneală”.
”Deocamdată nu a vorbit nimeni cu noi (adică dintre reprezentanţii dreptei - n.a). Nu le trebuie 16 voturi. Înseamnă că nu o fac serios. Bănuiesc că nici cu cei de la UMDR nu au vorbit, nici cu minorităţile... eu ştiu că nu,” a declarat liderul ProRomânia.
Dacă mă întrebi pe mine, aş paria că moţiunea nu va fi decât un foc de artificii, în ajunul sărbătorilor parlamentare de iarnă, ca să ne arate dreapta că stă, vigilentă, de Ignat, cu baioneta la carotida PSD, precum stătea, odinioară, statul paralel cu furculiţa în şoriciul porcului naţionalist, încă nespurcat de PPA.
Pentru că, dacă nici astăzi n-ar fi existat vreo şansă - dar niciuna, niciuna - aş fi înţeles demersul iniţiat şi bifat de opoziţie (”iar, din nou”) doar ca să convingă audienţa că se preocupă, dar că n-are cu cine.
Pe când în contextul la zi, şansa i-ar fi surâs, cu condiţia ca: iniţiatorii chiar să se fi luat în serios; să fi abordat colegi parlamentari nemulţumiţi, din PSD şi ALDE, udemerişti şi minoritari; să fi discutat, să fi negociat, să fi construit şi prezentat argumente, să-şi fi folosit presupusa putere de convingere, să fi propus/promovat/explicat soluţii şi proiecte - să fi dus, Dumnezeului, un ceva până la capăt, despre care până şi Iohannis să considere că e bine făcut...
Şi, când-colo, ce să vezi? Aflăm de la duşmanul de moarte al lui Dragnea că Opoziţia zace moarta-n păpuşoi, cu măru-n gură. Şi nu ştiu ce mă face să cred că, aici şi acum, Ponta nu bate câmpii: omul trăieşte gândindu-se neîncetat cum o să-i smulgă el inima din piept fostului camarad, tot aşa cum ne gândim noi toţi că vom câştiga, odată, potul cel mare la Loto 6 din 49. (Mai multe detalii AICI)
Hotnews:
România este depopulată pe zi ce trece, începem să ne confruntăm cu accentuarea crizei de forță de muncă, iar perspectivele se conturează a fi dramatice. HotNews.ro a discutat cu profesorul Vasile Ghețău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române și profesor asociat la Facultatea de Sociologie a Universității București. Am discutat despre declinul și depopularea și mecanismele din spatele acestora, precum și despre căile care ar putea duce la schimbarea situației.
Reporter: Populația României este într-o continuă scădere, o confirmă și datele din acest an. Așadar, cum vedeți situația din 2018?
Vasile Ghețău: Anul 2018 este cel de al 29-lea an de declin al populației țării și evoluțiile au continuat în același sens: o scădere naturală apropiată de 70 de mii locuitori și o migrație externă negativă la nivelul anului anterior - 55 mii persoane. Cu alte cuvinte, suntem mai puțini cu 120-130 mii locuitori față de începutul anului. Este un declin mare, foarte mare, pentru o populație rezidentă ajunsă la 19,5 milioane locuitori. Se pot adăuga continuarea ascensiunii procesului de îmbătrânire demografică și cea a stagnării creșterii speranței de viață la naștere. Depopularea țării a intrat într-o fază nouă, cu o pierdere anuală care depășește 100 de mii locuitori.
Se poate face la acest sfârșit de an 2018, atât de important în istoria țării, și un alt bilanț, mult mai relevant pentru situația demografică a țării și perspectivele sale. Populația care locuiește în țară, populația rezidentă, a ajuns la începutul acestui an la 19,5 milioane locuitori. Datele provizorii ale Institutului Național de Statistică asupra mișcării naturale a populației în primele 8 luni din acest an nu indică schimbări semnificative față de anul 2017 și admițând o migrație externă netă similară cu cea din anul trecut se poate estima pentru sfârșitul anului o populație rezidentă de 19, 4 milioane locuitori. O privire asupra întregii perioade 1990-2018 ne dezvăluie un declin imens, de 3,8 milioane locuitori. În proporție de aproape 75 la sută declinul provine din migrație externă dar o schimbare majoră este în plină dezvoltare: după anul 2010 declinul populației rezidente are originea dominantă în scăderea naturală a populației.
Spectaculoasa inversare are o dublă sursă, o anumită tendință de stabilizare a dimensiunii fluxurilor anuale ale emigrației și imigrației la valori importante, dar apropiate (după datele INS), a doua sursă fiind majorarea dimensiunii declinului natural. Pentru întreaga perioadă 1990-2018 declinul natural a depășit un milion de locuitori! Este o pierdere imensă la nivelul unei populații de dimensiunea celei a României. Declinul natural are o determinare mult mai complexă decât declinul prin migrație externă. Este vorba de un complex de factori economici, sociali, culturali, medicali și de altă natură, cu acțiun și efecte etalate în timp și caracterizați prin stabilitate, inerție și rigiditate. (Mai multe detalii AICI)
