Premium
Cine și-ar fi imaginat că în secolul XXI, în România, pașnicii păstori însingurați câteva luni pe an la stânele lor izolate vor lua cu asalt Parlamentul României, nemulțumiți nu atât de tare de întârzierea unor subvenții sau de drepturi bănești restante, ci de o prevedere legală, proaspăt ieșită din forul legislativ, care limitează numărul de câini paznici la stână.
Întâmplarea face ca, aproape în același interval în care ciobanii se luptau cu forțele de ordine să ajungă mai aproape de cei în mâinile cărora și-au delegat puterea acum trei ani, aleșii poporului să își voteze voioși atât de râvnitele pensii speciale.
Nu s-ar fi putut vedea mai limpede ruptura între aleși și alegători. Greu să mai găsești un revelator atât de izbitor al crizei de încredere cu care se confruntă clasa politică și partidele din România.
Ultima revoltă a avut loc acum o lună și jumătate, tot în București, după tragedia de la Colectiv. Un protest masiv și în alte mari orașe împotriva nepăsării, neglijenței și corupției autorităților. Acel protest a făcut să cadă un guvern și a băgat partidele la colț, lăsând Parlamentul neatins, deși, în stradă s-au cerut apăsat ”alegeri anticipate”. N-a fost să fie cu alegerile anticipate. E și greu să faci alegeri înainte de termen în România.
Până la urmă, politicienii au ieșit bine. Și-au pus un guvern de paie, tehnocrat, pe care tot ei îl controlează când vor și cum vor, dar au reușit să potolească nemulțumirile crescânde ale populației urbane.
Și pentru că atmosfera s-a mai calmat, au purces la ce știu să facă ei mai bine. Aruncăm un oscior și românilor, ne tragem și noi niște beneficii indecente pentru bătrânețe. Mai un populism, mai o ticăloșie, ca dușurile scoțiene, administrate poporului din când în când de un Parlament supradimensionat și din ce în ce mai puțin legitim.
Aici nu e vorba despre câinii ciobanilor, oricine poate vedea asta. E vorba de un for presupus a fi al marilor dezbateri și legiferări, unde, din păcate, se votează acte normative ”din greșeală”, în interesul unor grupuri restrânse și netransparente, din prea mare generozitate populistă sau, pur și simplu, pe lista personală de priorități a fiecărui parlamentar (pensiile speciale fiind în top).
Nu dezbatere publică, nu consultarea tuturor grupurilor afectate, prea puțină transparență, multe trucuri procedurale, asta e ceea ce Parlamentul s-a obișnuit să fie și asta e ceea stârnește tot mai des revolta cetățenilor.
Iată, s-a vorbit multă vreme de ”revoluția online”, ”revoluția hipsterilor”, ”revolta orașelor”, cumva ignorând că mai sunt și alte categorii de cetățeni, mai la periferia societății, mai puțin conectate la marile teme, așa cum sunt oierii din România, cărora le-a ajuns cuțitul la os și înțeleg foarte bine că cei care ar trebui să-i reprezinte în Parlament nu doar că nu fac asta, dar de multe ori îi și încurcă cu legile stupide pe care le născocesc.
Domnii politicieni care au crezut că e vorba doar de un segment mai emancipat din societate, care a devenit mai vocal și mai nărăvaș pe scena publică, s-au înșelat amarnic. Nu, nu e vorba doar de ”tinerii deștepți și frumoși” care ies în stradă și vorbesc de drepturile lor și de abuzurile clasei politice. E vorba și de acea Românie care până acum părea tăcută și cuminte, ușor de scos la vot cu o pungă de mălai și o sticlă de ulei, închizând ochii la matrapazlâcurile de la București.
Asta ar trebui cu adevărat să-i sperie pe politicieni. Nu e o tensiune în anumite straturi sociale mai elevate, e o tensiune profundă, de sus până jos, în cele mai adânci și ignorate categorii din societate.
Sursa foto: Facebook - Monu Nan
